Adelina Sava – Piatra Neamț
Adelina Sava într-o excursie pe traseul Valea lui Stan, Munții Făgăraș. (c) Cristi Grecu/ Greenpeace
Mă numesc Adelina, am absolvit Facultatea de Litere și vreau să fac un masterat în Literatură Comparată. Mai departe vreau să fac cât mai mult voluntariat.
Tabăra a fost grozavă, m-am înscris inițial să stau o săptămână, dar am rămas două. Anul trecut m-am înscris ca voluntar în campania Greenpeace pentru protejarea pădurilor din România. Iubesc pădurile deci m-am decis să vin aici să ajut. Pădurile îmi plac cel mai mult, ele ne dau viață. Dintotdeauna am iubit pădurile, având în vedere că Piatra Neamț este între munți, este plin de păduri. Încă de mică am fost în păduri pe munți, cred că e ceva ce provine de la părinți, din strămoși.
În tabără, mi-a fost greu să aleg o activitate preferată, mi-au plăcut toate. Am cunoscut persoane noi din diferite țări, am ajutat să ocrotim o pădure foarte frumoasă.
Îmi place foarte mult să dorm la cort, e super, chiar dacă în unele nopți a fost puțin frig.
Ce am făcut noi aici nu este greu, aș vrea să fac asta toata viața dacă s-ar putea. Decât sa stau la birou, aș prefera să merg în pădure.
Celor care nu știu despre această campanie, le-aș transmite că ar trebui să se intereseze mai mult să vadă dacă există astfel de campanii, ca să poată ajuta. Iar când se duc în pădure sau la picnic, să nu lase gunoaie în urma lor. Noi am adunat o mulțime de gunoaie, chiar dintr-o pădure virgină. Este un motiv pentru care în pădurile virgine nu sunt coșuri de gunoi – gunoaiele nu au ce căuta acolo – fiecare trebuie să plece cu tot ce a venit, fie că este vorba despre sticle, ambalaje sau chiar anvelope, chiar nu este un efort foarte mare să pleci cu ce ai venit.
Activiștii Greenpeace au organizat și activități de ecologizare în Munții Făgăraș. (c)Mitja Kobal/Greenpeace
Alexandra Casapu
software tester, în Cluj-Napoca
Alexandra în timpul unui training introductiv de alpinism. (c)Mitja Kobal/Greenpeace
M-am înscris la Greenpeace cu câteva luni înainte ca tabăra să fie anunțată printre voluntari. M-am înscris ca voluntar în campania de salvare a pădurilor, pentru că este o temă care mă interesează mult. Aș vrea să nu fiu una dintre persoanele care spun ce nasol e la noi și care doar critică situația. Fiind conștientă că unele lucruri sunt departe de ideal, vreau să fac ceea ce pot eu pentru ca lucrurile să se îndrepte spre o direcție mai bună. Pădurile au o importanță personală pentru mine, în sensul că locuind în oraș, în București și acum în Cluj, nu sunt destule spații verzi și nu se acordă multă importanță acestui aspect. Pentru mine este destul de important, mergând la munte și văzând cum e să ai în jurul tău natură, vreau să contribui cumva asta sau să o protejez acolo unde merg, unde mi-e accesibilă. Am pornit cu diverse idei: de la a cumpăra o pădure pe care să o protejez, la a planta o pădure și am tot felul de planuri. Tabăra Greenpeace a fost și o ocazie bună să învăț despre cum arată pădurea asta, despre diverse tipuri de copaci, să mă implic activ în salvarea ei.
Activitatea de cartare a pădurii nu mi se pare grea, gândindu-mă la scopul final, pot să trec peste faptul că în pădure sunt păianjeni, țânțari și viespi.
Mi-a plăcut foarte mult că am fost organizați, adică ni s-a comunicat care este planul, am fost împărțiți pe echipe și apoi munca în sine – am fost noi responsabili să participăm și să o facem cât de bine putem. A fost un echilibru între ghidaj și independență.
Celor care nu au fost în tabără și nu s-au implicat în campania asta le sugerez să-și imagineze cum ar fi să aibă în jurul lor, în orașe, mai multe spații verzi, aer răcoros, arbori mari. Cred că dacă ar face asta, ar empatiza mai mult cu inițiativele de protejare a pădurilor.
Cristina Mârzea – profesor de geografie în Cluj
(c)Mitja Kobal/Greenpeace
Sunt voluntar Greenpeace de 5 luni. Am vrut să vin aici pentru că este groaznic ceea ce se întâmplă cu pădurile noastre. Nu este drept să se întâmple așa ceva. Cred că este foarte important ca mare parte din oamenii din țara asta să ia atitudine. Nu ajunge să te enerveze, să te supere, să dai odată telefon la 112 că ai văzut cum se taie arborii din pădure, cel mai important mi se pare să iei atitudine. Mi se pare că Greenpeace face asta, așa că m-am alăturat.
Am venit în tabără pentru că are loc în Munții Făgăraș, unde nu am mai venit demult, iar aici sunt păduri minunate! M-am gândit că e foarte bine să ajut oamenii care vor să le protejeze. Nu știu dacă parcurile naționale sunt cele mai importante cât pădurile care să fie coridoare. Pentru că degeaba ai o pădure protejată, dar izolată. La urma urmei, pădurea este un biotop fantastic, un mediu de viață care, odată distrus, oricât l-am reface, nu mai poate deveni așa cum a fost. Un lucru extraordinar odată pierdut, așa rămâne.
Munca de inventariere, nu este grea, ține de anduranță. Merg în pădure, în parcelele delimitate de ceilalți colegi, am ocazia să văd niște arbori mari, de nu-mi vine să cred că există și îi măsor – nu e greu.
Din punctul meu de vedere cel mai important mesaj este – împădurește fiecare loc pe care-l găsești!
Alessandra Prelicz din Iași
Îmi place foarte mult să călătoresc, aproape în fiecare week-end mergeam cu părinții la munte și avem cel puțin o vacanță pe an la munte. Cred că România este cea mai frumoasă țara pe care am văzut-o – și am văzut foarte, foarte multe țări. Pe de altă parte, nu mi se pare în regulă ca oamenii din România nu respectă ceea ce avem aici și ca nu se pune în valoare ceea ce avem. Mă deranjează foarte mult când văd gunoaie aruncate sau camioane cu lemne tăiate, așa că în loc să mă plâng și să spun – „ce aiurea sunt toate lucrurile astea”, am zis „hai să schimb eu ceva”. Am venit și pentru că ca îmi plac foarte mult Munții Făgăraș și peisajele frumoase de aici sunt încă un motiv pentru care am venit.
Chiar dacă uneori inventarierea pădurilor este o muncă grea, atâta timp cât ești în compania unor oameni cu care îți face plăcere să fii și îți place ceea ce faci, chiar nu mai simți oboseala sau durerea sau munca grea. Important este să îți placă ceea ce faci și eu pentru asta am continuat.
Celor care urmăresc campania, le transmit să nu fie indiferenți și dacă ceva nu le convine, le recomand să facă ceva, să schimbe ceva, și dacă în drumețiile lor găsesc un loc frumos, să îl lase așa cum l-au găsit sau chiar într-o stare mai bună.
Daniel Prună – antreprenor în IT din Galați
(c)Mitja Kobal/Greenpeace
Când m-am alăturat Greenpeace, m-am implicat într-o campanie de strângere de semnături dar după aceea m-a tentat mai mult campania de păduri, pe partea de investigații de teren. Chiar dacă uneori am parte de ceva adrenalină, asta nu mă face să dau înapoi.
Îmi place să iau parte la activitățile din această tabără, pentru că în pădure ești tu cu tine însuți, ești relaxat. În pădure e mult mai diferit față de orice alt mediu, cum ar fi orașul. Când vrei să te relaxezi, te duci în pădure. Dacă n-am mai avea păduri, unde ne-am mai relaxa?
Mi s-au părut foarte utile interacțiunile cu oamenii noi din această tabără și asta m-a ajutat destul de mult și pentru dezvoltarea mea. Cel mai dificil mi s-a părut de parcurs drumurile forestiere, uneori parcă interminabile.
Indiferent de așteptările pe care le au în legătură cu Greenpeace, oamenii ar trebui să încerce, să facă un pas înainte și să participe la de acțiuni, pentru că astfel vor vedea cu adevărat ce înseamnă organizația, cu ce se ocupă și vor vedea și dacă rezonează cu toate acțiunile Greenpeace. Deci, sfatul meu este să facă un pas în față și să vină când sunt chemați.
Anișoara Ștefan - președintele Prima Natura, asociație pentru protecția mediului din Alba.
(c) Cristi Grecu/ Greenpeace
În tabără am venit din iubire față de mediu, natură, pădure. Aceasta se trage și din familie, deoarece și părinții mei iubesc natura. Este un domeniu care are nevoie de ajutor, de mai multă atenție. La urma urmei, natura ne oferă aerul pe care îl respirăm și tot ceea ce avem nevoie pentru a trăi.
Cel mai mult mi-a plăcut legătura cu natura. Îmi place foarte mult ceea ce se face aici, marcarea arborilor, inventarierea loturilor. Îmi place că am ocazia să merg prin pădure. Apreciez energia veselă care se simte, cel puțin în echipa în care am lucrat până acum. A fost o echipă destul de unită, adică toți lucram în aceeași direcție și contribuiam cu toții la munca depusă.
Până acum nu pot sa spun că am făcut ceva greu.
Un mesaj pentru cei care citesc aceste rânduri ar fi că dacă țin foarte mult la natură și doresc să se bucure în continuare de ceea ce ne oferă natura, să încerce să lupte mai mult, să aibă mai multă grijă de natură. Un grup mic de oameni nu poate să facă ceea ce toți ceilalți ar trebui să facă – de la păstrarea curățeniei la implicarea civică. Să fie mai atenți la lucrurile din jurul lor.
Tămășanu Andrei – student la Universitatea Alexandru Ioan Cuza – Geografie și Geologie în Iași
(c)Mitja Kobal/Greenpeace
Am petrecut toate cele 4 săptămâni în tabără. Am fost motivat de faptul că nu am fost într-o excursie mai lungă de o săptămână și am vrut să văd cum o să mă adaptez pentru mai multe săptămâni, dar și faptul că este cauză bună, în care merită să investim timp. Pentru că o pădure virgină reprezintă un model pentru celelalte păduri pe care l-am putea adapta, un model care se apără singur de amenințări.
final.jpg)
Andrei Tămășanu marcând o zonă de documentare alături de alți colegi (c)Dan Câmpean/Greenpeace
Cel mai distractiv a fost azi când ne-a prins ploaia și a trebuit să urcăm rapid un versant abrupt, iar cel mai greu mi s-a părut în prima săptămână când a trebuit să ne adaptăm.
Un mesaj din partea mea ar fi să se documenteze pe acest subiect. E un subiect interesant, care merită cunoscut și dacă nu ești aici ca să înțelegi ce se întâmplă, e mai greu de popularizat.
Teodora Prisacariu din Iași, elevă
(c)Mitja Kobal/Greenpeace
Viața mea de zi cu zi nu prea are legătură cu pădurile și am fost foarte supărată de ce am auzit că se întâmplă în pădurile noastre, iar Greenpeace mi-a dat o oportunitate extraordinară să fac trei lucruri care îmi plac. Să salvez pădurile, să fac ceva pentru alții și să fac și drumeții.
Cel mai greu lucru este terenul mai ales după ploaie mai ales că e foarte abrupt. Dar dimineața, sentimentul că pot să fac ceva pentru altcineva, nu doar pentru mine, mă face să mă mobilizez și să ies din cort, pentru că nu fac asta în general, e un sentiment frumos.
E o schimbare foarte plăcută și cred că până la urmă dacă trăim aici cu toții, ar fi bine dacă am păstra natura așa cum am găsit-o, sau chiar într-o stare mai bună, pentru nepoții noștri dacă nu pentru noi.
(c)Cristi Grecu/ Greenpeace