Roșia Montană

Argumente:

1. Folosirea cianurii. Cianura este o substanţă extrem de periculoasă. Uniunea Europeană a adoptat Directiva asupra Apelor Subterane care prevede zero emisii în cazul cianurii şi a altor substanţe toxice. 
 

Multe ţări din întreaga lume au interzis utilizarea cianurii în sectorul minier, printre acestea numărându-se şi Republica Cehă, regiune tradiţional minieră.
 
Cianura este o substanţă foarte toxică mai ales pentru fauna acvatică şi oameni, iar dacă situaţia impune utilizarea ei, aceasta trebuie să se facă în condiţii de maximă siguranţă. Greenpeace se opune utilizării tuturor substanţelor toxice – cianura fiind una dintre ele – dacă există alternative netoxice la aceste substanţe periculoase. Aceasta este una dintre campaniil eorganizaţiei în Europa: eliminarea tuturor substanţelor toxice prin noua legislaţie UE referitoare la substanţele toxice (REACH). Pentru mai multe informaţii vizitaţi site-ul special www.chemicalreaction.org. 
 
Ştim că Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) intenţionează să aplice cele mai noi tehnologii pentru controlul cianurii. Dar, din punctul nostru de vedere, substanţele toxice nu pot fi controlate în mod adecvat, ci trebuie eliminate. Din păcate, se pare că nu există o alternativă viabilă din punct de vedere economic pentru a extrage aurul din minereurile cu o concentraţie scăzută de aur, singura soluţie rămânând să nu se extragă acest aur. 
 
2. Mărimea proiectului. Greenpeace consideră că proiectul este pur şi simplu prea mare pentru a garanta o funcţionare sigură. Acest proiect este considerat a deveni cea mai mare exploatare minieră de suprafaţă de acest fel din Europa. Din punctul nostru de vedere, cu cât exploatarea este mai mare, cu atât şi riscul este mai mare. 
 

Ca un exemplu, în Baia Mare, în anul 2000, în urma unui accident, s-au revărsat 100.000 mc de apă contaminată cu cianură şi metale grele, cauzând cea mai mare catastrofă ecologică din estul Europei de la Cernobîl încoace. Spre deosebire de Baia Mare, unde cantitatea de minereu procesată anual este de 2.000.000t/an, la Roşia Montană se estimează a se exploata până la 13.000.000t/an.  
 
3. Distrugerea peisajului. Distrugerea mediului – sau utilizarea intensivă în general – este considerat cel  mai negativ impact al activităţilor miniere asupra mediului.  Proiectul RMGC se va întinde pe o suprafaţă de aproximativ 1.300 de hectare doar pentru proiectul Roşia Montană, din care 400ha pentru iazul de decantare din Valea Corna, 220 ha pentru haldele de steril şi încă aproximativ 300 ha pentru noi drumuri.
 
Impacturile negative ale unei asemenea operaţiuni miniere sunt schimbarea aspectului peisajului natural şi schimbarea modului de utilizare a pământului (excavări intense, iaz de decantare, drumuri de acces, structuri de management al apelor). Greenpeace, ca organizaţie de mediu, nu poate de fi de acord cu aceste schimbări, care sunt în parte rezultatul exploatării  miniere de suprafaţă. Din punct de vedere ecologic, galeriile miniere sunt o opţiune mai bună, impactul asupra peisajului nefiind atât de mare, dar deşeurile rezultate în urma activităţilor continuă să rămână o problemă. În Roşia Montană, în acest moment, aproximativ 400 ha teren sunt folosite pentru activităţi miniere. Estimările arată că proiectul minier va produce în jur de 250 milioane tone de deşeuri.

4. Relocarea şi strămutarea a aproximativ 2000 de oameni. Greenpeace nu este doar o organizaţie de mediu, ea devenind din ce în ce mai mult şi o organizaţie socială. Ca urmare, se împotriveşte oricărei forme de strămutare involuntară, fiind evident faptul că în Roşia Montană şi Corna sunt oameni care nu vor să se mute. Nu este important dacă este vorba despre majoritatea locuitorilor, jumătate dintre ei sau o minoritate.
 
Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului (CEDO) este în mod evident de partea grupului care se împotriveşte strămutării. Strămutarea involuntară nu este compatibilă cu principiile CEDO, excepţie făcând doar cazurile de interes public. România a semnat CEDO, prin urmare autorităţile române nu pot aproba legal nicio strămutare.
 
5. Vechile situri arheologice dace şi romane. Roşia Montană este cea mai veche aşezare minieră atestată documentar din România, cunoscută sub numele de Alburnus Maior. Văile din jurul localităţii sunt pline de situri arheologice, unice în lume, care ar putea fi afectate de acest proiect. Această zonă a fost protejată, fiind considerată Patrimoniu Universal UNESCO până în 1977 când, din cauza exploatării unei părţi din ea, şi-a pierdut acest statut. Însă mulţi kilometri de galerii romane şi vestigii arheologice mai pot fi găsite. Potenţiala distrugere a acestor situri arheologice de pe vremea romană şi pre-romană a fost puternic contestată de ICOMOS şi de numeroşi arheologi români şi străini.

6. Proiectul va reprezenta un impediment în calea integrării României  în Uniunea Europeană. Deoarece România este membră UE, toate proiectele trebuie să îndeplinească cerinţele legislaţiei Uniunii Europene. Prin urmare, cerem RMGC, autorităţilor române şi guvernului, să aplice doar legislaţia UE în cazul acestui proiect. RMGC adeclarat de mai multe ori că proiectul este astfel creat şi va fi implementat în conformitate cu directivele UE şi va respecta legislaţia românească. Un set de garanţii în cazul unui accident, cât şi măsuri de remediere şi compensare pentru daunele provocate mediului, care nu au fost incluse în prezentarea raportului, sunt aşteptate din partea companiei să fie prezentate în studiul deimpact asupra mediului.
  
7. Aurul ca materie primă. Greenpeace consideră că aurul nu este un produs fără de care oamenii să nu poată trăi. Având în vedere evoluţia viabilităţii economice a activităţilor miniere de exploatare a aurului, bursa şi preţul aurului, acest proiect poate fi pus şi mai mult sub semnul întrebării. Producţia de aur nu mai este absolut necesară din moment ce există depozite uriaşe de aur în toate băncile naţionale din lume. Aurul nu este deosebit de important pentru menţinerea stabilităţii monedelor naţionale. Mulţi economişti consideră că rezervele de aur existente sunt suficiente pentru următoarele câteva sute de ani (fie pentru uz tehnic, fie pentru bijuterii).

8. Proiectul a fost creat pentru a avea o durată de viaţă de numai 17 ani. Localnicii nu cred că activitatea companiei va dura atât de mult timp. Deoarece se presupune că această companie va părăsi regiunea după terminarea activităţii, acest proiect nu poate contribui la dezvoltarea economică durabilă a regiunii. Nu se poate şti cu exactitate dacă această investiţie va atrage şi altele care vor continua după terminarea operaţiunilor miniere în zonă. 

9. Protecţia biodiversităţii. Încă nu există o evaluare completă a tuturor speciilor de floră şi faună din zonele afectate de proiect.