știi ce se întâmplă în mări și oceane, dincolo de soare și plajă?
Văzută din spaţiu, planeta Pământ pare acoperită cu o mantie albastră. Este o planetă pe care continentele sunt micşorate de către oceanele care le înconjoară şi de imensitatea tărâmului marin.
Un procent uimitor, 80% din toate formele de viaţă de pe Pământ se găsesc ascunse în străfundurile apelor, iar acest vast ocean planetar pulsează în jurul lumii noastre, controlând forţele naturale care menţin viaţa pe planetă. Oceanele şi mările reprezintă o sursă vitală de proteine, energie, minerale şi alte substanţe folositoare; curenţii şi mişcarea apelor de pe întreg teritoriul planetei duc la formarea a peste jumătate din oxigenul din atmosferă; determină clima şi fluxurile naturale de energie şi nutrienţi pe tot globul, transportă mase de apă de dimensiuni mult mai mari decât toate râurile pe continente la un loc şi menţin Pământul locuibil. Fără oceanul planetar nu ar exista viaţă pe Pământ. Este foarte îngrijorător faptul că afectăm oceanele la un nivel pe care cei mai mulţi dintre noi nu şi-l pot imagina.
Acum ştim că activitatea umană poate avea un impact major asupra factorilor vitali ce ne guvernează planeta. Am schimbat într-un mod radical clima globală şi abia începem să înţelegem consecinţele acestui fapt. Deşi gravitatea consecinţelor nu este încă foarte vizibilă, impactul asupra oceanelor este la fel de serios. Un ocean „sănătos” are ecosisteme diverse şi habitate robuste. Starea actuală a oceanelor noastre departe de cea optimă. Umanitatea exercită, atât în mod direct, cât şi indirect, o presiune imensă asupra ecosistemelor oceanice în întreaga lume. În consecinţă, acestea se prăbuşesc încetul cu încetul, pe măsură ce specile marine sunt ameninţate cu dispariţia, iar habitatele oceanice sunt distruse. Degradate şi private de diversitatea lor, ecosistemele îşi pierd din ce în ce mai mult din vitalitate.
Trebuie să ne apărăm oceanele, deoarece fără ele, viaţa pe Pământ nu poate exista.
Oceane moarte - planetă moartă
Trebuie să protejăm oceanele acum mai mult ca oricând, întrucât trebuie să facă faţă schimbărilor climatice şi a impactelor dezastruoase ale acestora, care deja se manifestă în lumea marină.
Prin campania „În apărarea oceanelor noastre”, Greenpeace îşi propune să protejeze şi să păstreze oceanele într-o stare cât mai bună, acum şi pe viitor, prin protejarea anumitor zone oceanice de exploatarea şi controlul antropic. Acestor adevărate rezervaţii marine li se va da răgazul atât de necesar pentru a se regenera. Rezervaţiile marine sunt astfel echivalentul oceanic al parcurilor şi rezervaţiilor naţionale, prin sistemul de protecţie şi regenerare creat pentru a diminua supraexploatarea resurselor marine. Rezervaţiile Marine constituie o abordare dezvoltată şi fundamentată ştiinţific pentru a redresa criza din oceanele noastre, care se alătură unei game de măsuri proiectate pentru a ne asigura că exploatăm sustenabil resursele oceanelor. În afară de crearea Rezervaţiilor marine, trebuie să rezolvăm problemele care ameninţă viabilitatea oceanelor şi să găsim metode mai bune degestionare a resurselor marine. Pentru aceasta, în paralele cu campania pentru constituirea Rezervaţiilor Marine, Greenpeace dezvoltă şi campania împotriva faptelor care au adus oceanele în acest punct – facem cunoscute presiunile nenumărate, ameninţările, răufăcătorii şi promovăm soluţiile şi măsurile necesare pentru a avea oceane sustenabile, (capabile să ne satisfacă cererea de resurse fără să fie afectate ecosistemele). Problemele principale pe care vrem să le rezolvăm sunt:
Pescuitul industrial
Vase uriaşe, folosind tehnologie de ultimă oră, pot să identifice bancuri de peşti repede şi cu precizie. Aceste flote industriale de pescuit au depăşit limitele ecologice ale oceanului. Pe măsură ce peştii mari dispar, sunt urmăriţi peştii următori ca dimensiune şi tot aşa. (Dr. Daniel Pauly, expert canadian în reglementări de pescuit, ne avertizează că dacă pescuitul industrial continuă, copiii noştri vor ajunge să mănânce meduze.)
Mai simplu spus, din ce în ce mai mulţi oameni cresc cererea pentru din ce în ce mai puţin peşte, agravând criza oceanică deja existentă.
Pescuitul accidental
Practicile moderne ale pescuitului sunt incredibil de ineficiente. În fiecare an, plasele de pescuit omoară 300.000 de balene, delfini şi ţestoase de mare. Multe specii sunt ameninţate din cauza plaselor de pescuit, în care animalele rămân blocate, nu mai pot ieşi la suprafaţă şi mor înecate.
Pescuitul cu traulul, de exemplu, distruge păduri întregi de coral şi alte ecosisteme delicate. În unele zone este echivalentul aratului unui teren de câteva ori pe an.
Pescuitul inechitabil
Pe măsură ce resursele de peşte din zonele nordice s-au epuizat, vasele de pescuit s-au reorientat spre coastele Africii şi în Pacific. Piraţii care ignoră reglementările şi fură peşte din ocean neagă celor mai sărace regiuni din lume dreptul la securitate alimentară şi venituri. Flotele care pescuiesc legal furnizează doar un mic procent din profit statelor Africane şi din Pacific.
Acvacultură nesustenabilă
Acvacultura (crescătoriile de peşti şi fructe de mare) este considerată viitorul industriei hranei marine, dar nu este o soluţie pentru reducerea pescuitului excesiv. Multe practici moderne ale acvaculturii intensifică creşterea nesustenabilă de specii foarte valoroase pentru pieţele de export. Expansiunea rapidă a acvaculturii intensive a rezultat în degradarea mediului pe scară largă, strămutarea comunităţilor agricole şi dispariţia pescuitului de coastă. Industria acvaculturii de creveţi este poate cea mai distructivă, nesustenabilă şi neechitabilă industrie de pescuit din toată lumea. Dispariţia mangrovelor, distrugerea zonelor de pescuit, crime şi defrişări au fost raportate în arii răspândite. Industria creşterii de somon demonstrează de asemenea că nu este o soluţie viabilă - sunt necesare aproximativ 4 kg de peşte sălbatic pentru a produce 1 kg de somon în crescătorie.
Încălzirea globală
Oceanul şi vieţuitoarele sale sunt afectate ireversibil de impactele încălzirii globale şi schimbării climatice. Oamenii de ştiinţă susţin că încălzirea globală, prin încălzirea temperaturii apei, va duce la creşterea nivelului mării iar curenţii oceanici îşi vor schimba cursul. Efectele deja încep să se facă simţite. Specii de mamifere marine şi peşti sunt în pericol din cauza creşterii temperaturii - ele pur şi simplu nu pot supravieţui în mediul schimbat. De exemplu, temperatura crescută din apă este considerată responsabilă pentru arii extinse de recif unde coralii se albesc şi mor.
Poluarea
Un alt impact semnificativ pe care îl are activitatea umană asupra mediului marin îl are poluarea. Cel mai vizibil şi familiar efect este poluarea cu petrol cauzată de accidente ale vaselor petroliere. Totuşi, în pofida magnitudinii şi vizibilităţii unor asemenea impacte, totalul cantităţilor de poluanţi ce ajung în mare de la deversări de petrol par nesemnificative pe lângă cantităţile de poluanţi deversaţi din alte surse.
Cea mai vizibilă şi cunoscută formă de poluare este cea cu petrol, provocată de accidente ale vaselor petroliere. În ciuda amplitudinii şi vizibilităţii acestei forme de poluare, cantităţile totale de poluanţi care ajung în mări şi oceane din deversările de petrol sunt eclipsate de poluanţii din alte surse. Acestea înclud canalizările, deversările industriale, scurgerile pluviale, deversări, explozii, aruncarea deşeurilor în mare, forări (petrol, gaz) deversări de pesticide şi îngrăşăminte agricole, deşeuri de la termocentrale şi deşeuri radioactive.
Protejarea oceanelor
Trebuie să schimbăm radical modul în care exploatăm şi gestionăm resursele oceanelor. Aceasta înseamnă că trebuie să ne asigurăm că activităţile umane sunt sustenabile; altfel spus, că putem asigura necesarul actual de resurse dar şi generaţiile viitoare vor putea face la fel, fără a distruge mediul înconjurător. Astfel, guvernele trebuie să rezerve 40% din suprafaţa oceanelor pentru rezervaţii marine. Rezervaţiile marine sunt zone oceanice clar delimitate unde exploatarea oricărui tip de resursă este interzisă - de la peşti la nisip, pietriş şi alte minerale.