Agricultura eco România

Pagină - decembrie 11, 2015
În agricultura ecologică, știința modernă se combină cu inovația, respectând natura și biodiversitatea.

Ea asigură o agricultură sănătoasă și o hrană sănătoasă. Protejează solul, apele și clima. Nu contaminează solul cu substanțe chimice și nu folosește organisme modificate genetic. Și pune în centrul preocupărilor sale oamenii și fermierii – consumatori și producători – iar nu corporațiile care dețin controlul asupra hranei noastre în ziua de azi.

fermier

Conform Institutului Național de Statistică, la nivelul anului 2013,  55,7% din suprafața de teren agricol a țării este lucrată de gospodării de mici dimensiuni. Micii fermieri constituie majoritatea din cele peste 3 milioane de lucrători agricoli din România.

În ceea ce privește agricultura ecologică în România, numărul de operatori în sistem ecologic a urmat o traiectorie ascendentă, de la 3155 în anul 2010, la 15194 în anul 2013, în anul 2012 România dispunând de numai 105 unități de procesare a materiilor prime ecologice. De asemenea, suprafețele cultivate în sistem ecologic au crescut între anii 2010-2013, de la 182 705 la 301 148 ha.

În ciuda acestei creșteri a agriculturii ecologice în România,  micii agricultori care cultivă ecologic sau doresc să înceapă un proces de conversie către agricultura ecologică se confruntă cu numeroase dificultăți:

-          Lipsa informațiilor cu privire la cum și-ar putea eficientiza și gestiona mai bine producțiile;

-          Lipsa informațiilor cu privire la cum pot accesa finanțări și scrie proiecte de finanțare;

-          Lipsa culturii asocierii, cooperării, precum și a măsurilor care să încurajeze acest lucru;

-          Nu au structuri care le reprezintă interesele la nivel politic în luarea deciziilor care îi afectează în mod direct;

-          De cele mai multe ori nu au acces cu produsele lor în piețe și pe rafturile supermarketurilor;

-          Lipsa materialului semincer (semințelor) românesc certificat ecologic, deoarece nu este produs suficient la nivel național, astfel fiind nevoiți să îl importe, costurile asociate fiind mult mai mari;

-          Nu există suficiente măsuri de sprijin care să le faciliteze dezvoltarea, mare parte a măsurilor din Planul Național de Dezvoltare Rurală fiind alocate fermelor mari;

-          Nu există politici care să sprijine producția, procesarea și desfacerea la nivel local (lipsa lanțurilor alimentare scurte). 

Subiecte