Semnal de alarmă privind sectorul energetic al României

Articol principal - februarie 13, 2013
Articol de opinie referitor la sectorul energetic al României. Autor: Ionut Cepraga Coordonator de campanii, Greenpeace România

Atunci când societatea civilă, publicul și presa ignoră, timp îndelungat, un domeniu atât de important precum cel al energiei, apare riscul ca guvernul să adopte, cu ușurință, calea impusă de anumite grupuri de interese. Astfel, am ajuns să ni se explice oficial că energia nucleară și cea bazată pe cărbune reprezintă, de fapt, tehnologii curate, menite să reducă, în mod salvator, emisiile de carbon ale României și să ofere țării independența energetică. Ceva mai fals? - greu de găsit.

Săptămâna trecută, Ministerul Economiei a emis un comunicat de presă ce intenționa să confirme fezabilitatea proiectului reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, aceasta în urma realizării unui studiu de către firma de consultanță Ernst&Young.

Materialul comunicat de către minister riscă să dezinformeze publicul, promovând ideea că energia nucleară și cea bazată pe cărbune reprezintă soluția pentru reducerea emisiilor de carbon ale României, conform angajamentelor asumate la nivel internațional.

,,<<Sectorul de producere a energiei necesită investiții în dezvoltarea de noi facilități și modernizarea celor existente. Pentru facilitarea acestor investiții sunt necesare măsuri pentru diminuarea riscurilor asociate pentru investitori, în special cel al prognozei prețului la electricitate. Este nevoie de politici de reglementare a pieței prin mecanisme suport care să faciliteze investițiile pe segmentul surselor energetice cu emisii reduse de carbon - regenerabilele, nuclearul și combustibilii fosili curați. Acest obiectiv - realizarea investițiilor în capacități energetice cu emisii reduse de carbon, printre care energia nucleară, care să contribuie deopotrivă la securitatea energetică a țării și la îndeplinirea obiectivelor din domeniul protecției mediului, este parte a programului de guvernare și vom analiza cu atenție potențialele oportunități în acest domeniu>>, a declarat Constantin Niță, Ministrul delegat pentru energie.”

Tot din comunicat, „Studiile efectuate arată că proiectul unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă este unul prioritar pentru asigurarea securității energetice a României, cu beneficii directe în ceea ce privește atingerea obiectivelor de schimbări climatice și menținerea suportabilității prețului electricității la consumatorul final.

Conform Strategiei energetice naționale, resursele de uraniu ale țării sunt foarte limitate și de o calitate inferioară, ceea ce va face necesare, în viitorul apropiat, importurile de uraniu și concesionarea de terenuri pentru extragerea uraniului. Aceste adevăruri contrazic simplu argumentul că energia nucleară va reduce dependența energetică a țării. Construind reactoarele 3 și 4 la Cernavodă, România va ajunge să depindă de furnizorii externi de uraniu, cu perspective cel puțin la fel de sumbre precum dependența față de gazul rusesc. Aceasta nu se cheamă securitate energetică.

Referirea la presupusa contribuție a reactoarelor 3 și 4 la menținerea suportabilității prețului electricității la consumatorul final ascunde, de asemenea, adevărul. Construirea acestor reactoare costă foarte mult, iar aproximativ la fel de mult va costa și dezafectarea lor, la finalul duratei de viață. La acești bani se vor adăuga costurile uriașe pentru stocarea permanentă a deșeurilor înalt radioactive. Permanentă, fiindcă radioactivitatea va rămâne cu noi, după dezafectarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, pentru sute de mii de ani. Aceste costuri reprezintă doar o parte din total, care, așa cum regulile de piață o impun, se va reflecta în prețul de vânzare a energiei. Nu-i de mirare, astfel, că majoritatea investitorilor străini au abandonat proiectul în 2010-2011. De altfel, abandonarea proiectelor nucleare de către investitorii europeni nu s-a întâmplat doar în România; și celelalte țări europene se confruntă cu acest fenomen. Finanțatorii s-au orientat către investiții mai profitabile și mai putin riscante decât energia nucleară, vezi cazul companiei CEZ și investițiile sale în energie eoliană.

Construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă s-ar încheia mult prea târziu ca acestea să mai poată contribui semnificativ la reducerea emisiilor de carbon ale țării până în 2020. Nu mai este destul timp pentru construire. Avem exemplul altor două reactoare europene a căror construire a început în 2005 și 2007, la Olkiluoto (Finlanda), respectiv Flamanville (Franța) și încă nu s-a încheiat, pentru cel de la Flamanville termenul fiind decalat până în 2016. Nu energia nucleară va reduce, deci, emisiile de carbon ale României.

Comunicatul emis de minister îl citează pe ministrul Constantin Niță punând laolaltă energia nucleară cu energia regenerabilă și cu cea obținută din combustibili fosili curați, ca tehnologii cu emisii reduse de carbon, ce necesită sprijin prin reglementarea pieței.

În realitate, doar sectorul energiei regenerabile intră în această categorie, celelalte două – sectorul nuclear și cel al cărbunelui – au beneficiat deja de subvenții și sprijin guvernamental pe durata multor zeci de ani. Energia nucleară este periculoasă pentru sănătate și mediu, este inflexibilă ca funcționare în rețea, este inestimabil de scumpă, astfel încât nu poate fi considerată o soluție de viitor, care să justifice sprijin guvernamental. Combustibilii fosili curați, cum îi numește dl. ministru, reprezintă, de fapt foarte poluantul cărbune, folosit în termocentrale conectate la un sistem de captare și stocare a carbonului.

Tehnologia de captare și stocare a carbonului (CSC) se află în stadiu experimental la acest moment, nefiind încă validată nicăieri în lume. Țara noastră are în derulare, la acest moment, un proiect experimental de CSC, a cărui capacitate va fi de cca. 1,5 milioane tone dioxid de carbon pe an. Complexul Energetic Turceni, căruia îi este asociat proiectul de CSC, are anual emisii de circa 6 milioane tone CO2[1], prin urmare, cantitatea captată și stocată va fi nesemnificativă în raport cu totalul emisiilor. La fel ca în cazul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, nici tehnologia CSC nu va putea asigura reducerea emisiilor de carbon până în anul 2020, din aceleași motive: costurile uriașe și durata de construire. Nici tehnologia CSC nu poate deveni operațională în timp util pentru 2020, având în vedere că emisiile de carbon ar trebui să descrească începând cu anul 2015. Cronometrul de pe website-ul proiectului Getica CSC arată că mai durează cca. 3 ani până la lansarea proiectului. Iar alte proiecte de captare, care să asigure necesarul celorlalte termocentrale din țară, încă nu intră în discuție în planurile de guvernare.

Din cauza costurilor uriașe asociate tehnologiilor CSC, prețul energiei termocentralelor va crește cu 21% până la 91%[2]. În plus, pentru funcționare, CSC necesită între 10 și 40%[3] din energia termocentralei pe care o deservește, o reducere a eficienței ce anulează progresele făcute în tehnologiile arderii cărbunilor în ultimii 50 de ani și mărește consumul de combustibil cu până la o treime. Spre exemplu, luând în considerare o pierdere de energie de numai 20%, la fiecare patru termocentrale funcționale ar fi necesară o a cincea doar pentru energia necesară CSC.

Soluția folosirii termocentralelor cu CSC implică menținerea cărbunelui în mixul energetic național pentru următorii zeci de ani, în condițiile în care mineritul nu va mai putea primi subvenții începând din anul 2018, conform legislației europene, iar de autosusținere în minerit nu a putut fi vorba vreodată în istoria țării noastre. În plus, ca și în cazul energiei nucleare, nici termocentralele pe cărbune nu sunt în măsură să ofere un grad de flexibilitate compatibil cu cerințele de viitor ale piețelor energetice. Aceste argumente exclud și combustibilii fosili curați din rândul soluțiilor pentru un viitor energetic cu emisii scăzute.

În condițiile în care se urmărește liberalizarea piețelor de energie, singurele tehnologii în cazul cărora sprijinul este justificat, la acest moment, sunt cele ale energiei regenerabile, care beneficiază, de altfel, de scheme de sprijin oriunde în Europa. Pe termen lung, datorită faptului că nu presupune costuri de combustibil, energia regenerabilă va ajunge la prețuri tot mai reduse. În Europa există deja cazuri în care energia regenerabilă a coborât simțitor prețul energiei pe piață, stârnind nemulțumirea producătorilor de energie convențională.

Prin comparație cu energia nucleară și cu cea bazată pe cărbune, energia regenerabilă nu impune riscuri de sănătate și nici de poluare a mediului, eliminând astfel costuri importante suportate indirect de către populație, în afara facturii de energie. Aceste costuri, semnificative, sunt numite externalități și nu fac niciodată obiectul comunicărilor Ministerului Energiei.

Societatea română este cu atât mai vulnerabilă în fața riscurilor asociate sectorului energetic, cu cât populația și reprezentanții media se informează tot mai puțin pe aceste subiecte, iar nivelul dezbaterii publice reale pe tema energiei este practic nul. Presa și publicul ajung să mizeze totul pe responsabilitatea factorilor de decizie. Această anomalie face ca asemenea comunicate de presă, precum cel emis de către minister, să fie publicate fără o analiză prealabilă, fiind validate astfel informații de o bonitate îndoielnică.

Continuând în acest fel, publicul român va ajunge să creadă că energia regenerabilă este doar o corvoadă impusă de UE, iar energia nucleară și cea pe bază de cărbune reprezintă soluția ieftină și curată, de viitor, a țării, alături, de sigur, de gazul de șist. Exemplul Germaniei, care renunță la energia nucleară, nu este văzut cu ochi buni în România. Nici deciziile altor țări, precum Belgia, Elveția sau Danemarca, pentru un viitor energetic mai curat, nu sunt bine-venite ca exemple la noi. Diferența dintre factorii lor de decizie și ai noștri, în privința energiei, însă, este aceea că în timp ce ai lor caută soluții, ai noștri par să caute scăpare.

La fel de îngrijorător este că oficialii cunosc foarte bine toate aceste argumente, la fel cum cunosc şi situaţia de ansamblu, cu importanţa asigurării flexibilităţii la generare în viitor şi a energiei regenerabile, însă aleg să comunice către public, în mod sistematic, mesaje pentru prelungirea erei cărbunelui şi a energiei nucleare.

Consider că dl. ministru ar trebui să anunțe abandonarea proiectului reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, ce se va dovedi păgubos din toate punctele de vedere, precum și a proiectelor de noi termocentrale pe cărbune. Judecând atât din perspectiva schimbărilor climatice, cât și din cea a necesităților economice și sociale actuale, este timpul ca factorii de decizie din guvern să realizeze urgența măsurilor pentru un sector energetic cu adevărat curat, bazat pe energie regenerabilă, eficiență energetică și rețele inteligente.


Note:

[1] Website-ul Bank News, articolul Romania are un potential de stocare a dioxidului de carbon de 22 gigatone, paragraful 8 - http://www.banknews.ro/stire/50307_romania_are_un_potential_de_stocare_a_dioxidului_de_carbon_de_22_gigatone.html

[2] Rubin et al., 2005a, pag. 40

[3] Abanades, J C et al., 2005, pag. 3

Subiecte