Patru feluri în care pădurile trebuie să ajute în lupta împotriva schimbărilor climatice

Articol de opinie - ianuarie 11, 2017
Pădurile reprezintă cheia opririi schimbărilor climatice pe o planetă în continuă încălzire.

Peisajele împădurite și terenurile agricole pot să absoarbă emisiile ca un burete. Ele captează dioxidul de carbon din aer prin fotosinteză și îl stochează în lemn și sol. Discuțiile despre acțiunile împotriva schimbărilor climatice s-au concentrat pe reconstruirea infrastructurii noastre energetice spre un viitor 100% bazat pe energie regenerabilă. Dar aceasta este doar una dintre modalitățile prin care putem limita creșterea temperaturilor la 1,5° C, agreată de organizația ONU care se ocupă de schimbări climatice, UNFCC. Restul soluțiilor au la bază pădurea și restul lumii vegetale.

Peisaj forestier, România, august 2016

Facem importanți pași înainte către un viitor bazat 100% pe energie regenerabilă, dar asta va lua ceva timp. Dacă punem capăt despăduririlor, degradării pădurilor și a eliberării în atmosferă de CO2 asociată cu asta, până în 2020 vom putea combate emisiile de origine antropică (REDD+). Ca să ajutăm natura să înlăture dioxidul de carbon din atmosferă și să îl depoziteze în turbă, soluri și în plante și arbori vii, trebuie să creștem masiv gradul de refacere a milioane de hectare de terenuri forestiere degradate și să creștem stocarea carbonului în soluri agricole, prin gestionarea eficientă a terenurilor. Dacă facem asta cum trebuie, sectorul forestier și agricol pot ajuta la reducerea excesului de dioxid de carbon din atmosferă și pot lăsa generațiilor următoare o climă sigură.

Peisaj forestier intact, Rusia

Iată cum arată cifrele: cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă cu care am fost obișnuiți în mod tradițional este de aproximativ 350 de părți pe milion (ppm). Era industrială ne-a adus acum la peste 400 ppm. Dacă vom continua pe acest drum, s-ar putea să vedem un număr înspăimântător de 450 ppm sau chiar peste, până în 2050, lucru care ar avea consecințe catastrofice.

Așadar, nu este vorba doar despre a reduce urgent emisiile. Trebuie să scoatem dioxidul de carbon propriu-zis din atmosferă pentru a ne asigura că planeta rămâne locuibilă. Trebuie să facem asta fără să dăm curs soluțiilor false, precum bioenergia sau stocarea și captarea carbonului.

Conferința din Maroc abia dacă a abordat problema pădurilor și a soluțiilor pentru terenurile degradate în cadrul negocierilor oficiale. Cu toate astea, conștientizarea rolului întrebuințării terenurilor și a pădurilor ia din ce în ce mai mult avânt. Multe evenimente secundare conferinței au fost dedicate pădurilor și peisajelor. Oamenii de știință au susținut clar că în acest sector este nevoie de acțiuni concrete, mult mai ambițioase.

 Mulți lideri politici, oameni de afaceri și organizații din societatea civilă au împărtășit lecțiile învățate din proiecte-pilot din teren. Moratoriul pentru Soia din Brazilia – rezultatul unei campanii concertate a Greenpeace care leagă defrișările din Amazon de cultura de soia – a fost menționată ca exemplu de cooperare public-privată pentru rupe legătura dintre defrișări și lanțurile de aprovizionare.
Peisajele forestiere și zonele agricole sunt esențiale pentru a scoate mai mult CO2 din atmosferă pentru a atinge ținta de 1,5° grade stabilită prin acordul de la Paris și pentru a ne permite să ne adaptăm la schimbările climatice, să promovăm obiective de dezvoltare sustenabilă și să protejăm biodiversitatea. Aceste patru puncte trebuie luate în discuție dacă avem planuri serioase de a combate schimbările climatice:

  • Peisajul forestier și cel agricol au nevoie de reguli ample, transparente și independente de gospodărire pentru emisiile lor de CO2 și pentru îndepărtarea acestora, facilitând stoparea defrișărilor și restaurarea pădurilor și a altor depozite naturale de carbon.
  • Țările în curs de dezvoltare au nevoie de sprijin adițional de la Green Climate Fund și alți donatori voluntari, bilaterali pentru pădure și sectorul terenurilor și nu prin scheme de emisii.
  • Contribuțiile naționale ale țărilor (NDC) trebuie să înainteze obiectivele lor pentru păduri și întrebuințarea terenurilor, care sunt inadecvate în țările în curs de dezvoltare și de fapt non-existente în țările dezvoltate.
  • Teritoriile popoarelor indigene și drepturile comunităților trebuie recunoscute și respectate, pentru că aceștia sunt cei mai buni păzitori împotriva despăduririlor și a degradării forestiere.

Vezi mai jos: Cum acționează 750 de miliarde de arbori împotriva schimbărilor climatice

Blogpost de Jannes Stoppel, coordonator de campanii, Greenpeace Germania – noiembrie 2016.

Subiecte