Nimic nu este în afara noastră, la fel cum nici noi nu existăm separat de tot ceea ce ne înconjoară. De altfel, ideea asta de graniță, de hotar este o slăbiciune temporară, o cârjă epistemologică. Am avut nevoie de ea pentru a fragmenta realitatea în mici dumicate îngurgitabile, pentru că altfel ne-ar fi stat în gât. Pare însă că mania analitică stârnește fanatisme. Nu mai regăsim logica originară și ratăm întâlnirea cu sensul, uităm de unde am pornit, cu ce intenție și confundăm întregul cu suma algebrică a părților. Pare azi greu de înțeles și de recunoscut adevărul simplu că eu, tu, noi toți suntem parte a ciclurilor naturale, suntem subiect al lor, suntem implacabil angrenați în curgerea lor.
Voluntari Greenpeace într-o pădure – în Munții Făgăraș – © Cristi Grecu
În patru săptămâni de tabără în inima munților Făgăraș am trecut, ca de atâtea ori înainte, de la consternare, la perplexitate și mânie pe de o parte, iar pe de alta de la admirație, la recunoștință și speranță. Da, admit, cam ca în istoriile siropoase atât de populare la TV. Dar de fapt exact de asta este Greenpeace aici, pentru a arăta și expune public valoarea pădurilor din România, dar și modul în care din necunoaștere, dezinteres sau lipsă de responsabilitate acestea au fost degradate de-a lungul timpului. Pădurile sunt de interes public, pentru că de fapt ele aduc servicii publice, așadar toți beneficiem de pe urma lor, toți suntem responsabili pentru modul în care sunt gestionate și toți avem dreptul să contribuim la o administrare responsabilă. Fără implicarea noastră, fără conștiința responsabilității pe care o avem, pădurile nu au nicio șansă.
Pădurea virgină Mușeteica - în Munții Făgăraș © Mitja Kobal
Așadar iată-ne aici, într-una dintre ultimele mari sălbăticii ale Europei. O zonă care în urmă cu zece ani era relativ neatinsă de drujbe și care, prin urmare, păstra o întinsă suprafață de păduri virgine. În 2005 s-a publicat un studiu realizat de Royal Dutch Society for Nature Conservation împreună cu Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) din care reieșea că la nivel național aveam minim 220 000 de hectare de păduri cu structuri primare, adică păduri naturale în care intervenția umană fusese minimă sau inexistentă. Pe valea superioară a Argeșului, în jurul prometeicei realizări a socialismului multilateral dezvoltat chitit pe refondarea omului și a naturii deopotrivă pe bazele materialismului dialectic, o gogoriță criminală care a cauzat inclusiv prejudicii de mediu uriașe. Așadar, aici am adunat voluntari și activiști din România, Germania, Austria, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, Elveția, Olanda, Spania, Portugalia, Croația și Ungaria, Finlanda și Irlanda. De ce? Pentru că aceste păduri sunt nu doar un patrimoniu natural inestimabil pentru România, ci și pentru întreaga Europă, în asemenea măsură încât responsabilitatea față de ele este a tuturor. Natura nu are granițe, ea nu este românească sau finlandeză și cu toate astea contribuie la definirea identităților locale, a conștiinței noastre, adică la definirea peisajelor culturale. Dacă o distrugem și degradăm, ne mutilăm pe noi înșine.
Exploatare în Munții Făgăraș. (c) Cristi Grecu / Greenpeace
”Greenpeace dă voce naturii.” spune un slogan de-al nostru, iar cum noi suntem parte din ea nimic mai natural decât să ne apărăm și să spunem răspicat că fără păduri mai multe și mai bune decât cele pe care le avem astăzi nu vom putea exista în viitor. Pădurile virgine și cvasivirgine sunt esențiale pentru sănătatea noastră actuală și viitoare pentru că ele furnizează servicii indispensabile vieții – precum aerul pe care-l respirăm, apa pe care o bem și cu care ne producem mâncarea, lemnul cu care ne construim casele etc. –, ele sunt lecții vii despre adaptarea la schimbările climatice și au capacitatea de a se proteja așa cum au făcut-o timp de zeci de mii de ani. Rolul de refugiu pentru biodiversitate și de martor al ciclurilor și proceselor naturale face ca pădurile virgine, dincolo de frumusețea lor, să fie un patrimoniu natural inestimabil și indispensabil.
Râul și pădurea Cumpănița în Munții Făgăraș © Mitja kobal
Tabără Greenpeace din pădurea Cumpăna are un dublu rol: de a atrage atenția asupra faptului că ne distrugem acest patrimoniu, dar și acela de a contribui la salvarea lui prin documentarea unora dintre pădurile rămase și propunerea de a le include în recent înființatul Catalog național al pădurilor virgine și cvasivirgine. Această bază de date ar trebui să le adune laolaltă pe toate cele care au supraviețuit lăcomiei și inconștienței noastre și să le ofere protecția deplină. Aici, pe văile Cumpăna Mare și Cumpănița au fost pierdute peste 38% dintre pădurile care existau acum 11 ani și care fuseseră identificate ca virgine și cvasivirgine, iar dacă nu ne mobilizăm acum pierderea va fi și mai mare. De aceea Greenpeace cere în mod public autorității, printr-o scrisoare deschisă pe care oricine o poate semna, să-și asume responsabilitatea inițierii de urgență și a derulării unui proiect național de inventariere și includere în Catalog a acestor păduri. Mai mult, cerem ca pădurile despre care știm deja că sunt intacte, precum și cele despre care există indicii că ar fi astfel să fie protejate și să nu se intervină în ele deloc până la terminarea inventarului. De asemenea există păduri care au deja documentația necesară întocmită și care pot fi astfel ușor incluse în Catalog, pentru că au fost nominalizate în lista pădurilor candidat la statutul de sit al patrimoniului mondial UNESCO.
Voluntarii Greenpeace afișând un banner în timpul unei zile de documentare © Dan Câmpean/ Greenpeace
Peste 70 de voluntari Greenpeace au lucrat timp de 3 săptămâni, 6 zile pe săptămână și 8 ore pe zi în pădure pentru a documenta bogăția și diversitatea pădurii Cumpăna. 140 de hectare de pădure cvasivirgină au fost parcurse integral, iar pentru 5% din ea s-au stabilit suprafețe de probă de 0,5 hectare fiecare. Aici s-au înregistrat toți copacii vii de peste 7 cm diametru și toți arborii morți de peste 20 cm în diametru, fie căzuți la pământ sau încă în picioare. S-au evaluat elementele speciale de biotop la nivelul fiecărui arbore (scorburi, zone putregăioase etc.) și habitate speciale la nivelul fiecărei suprafețe de probă (zone cu izvoare, aglomerări de pietre etc.). La final avem suficiente informații despre această pădure pentru a o propune spre includerea în Catalog, dar și pentru a demonstra valoarea ecologică a unei păduri care a suferit intervenții umane.
Arbore cu elemente speciale de biotop în pădurea cvasi-virgină Știubeaua în Munții Făgăraș © Dan Câmpean/ Greenpeace
Voluntar Greenpeace măsurând un arbore mort în pădurea Cumpăna în Munții Făgăraș (c) Cristi Grecu/ Greenpeace
Acestei păduri îi alăturăm altele două, Cupănița și Mușeteica de pe cursurile omonime de apă, iar astfel ajungem la o suprafață totală de peste 800 de hectare salvate. Trebuie spus că nu sunt în nici un fel ultimele din această zonă, iar tocmai de aceea cerem ministerului să preia activ responsabilitatea de a le identifica pe toate celelalte rămase.
Pădurea virgină Mușeteica în Munții Făgăraș (c)Mitja Kobal
Greenpeace România lucrează pentru protejarea și administrarea responsabilă a pădurilor, deoarece suntem convinși că fără păduri sănătoase și prospere Pământul nu poate susține viața. La finalul Taberei Greenpeace – Pădurea Cumpăna pot spune că, pentru a avea păduri sănătoase și prospere este nevoie de implicarea voastră a tuturor, fie ca activiști, voluntari ori pur și simplu ca purtători de mesaj. Noi suntem vocea de care natura are nevoie și trebuie să ne facem auziți. Natura, mediul nu sunt în afara noastră, la fel cum nici noi nu existăm separat de tot ceea ce ne înconjoară.
#ÎmpreunăPentruPăduri.
Articol de Valentin Sălăgeanu, coordonator campania de Păduri și Biodiversitate Greenpeace România