Greenpeace a investigat şi a documentat acest dezastru în desfăşurare, dezvăluind cum petrolul ajunge în râuri şi pe terenuri agricole.
Petrolul scurs se răspândeşte şi devine un noroi gros, greu, sufocând plantele şi animalele, şi oamenii fiind forțați să părăsească zona. Petrolul contaminează resursele de apă şi hrană, şi oamenii trăiesc cu gândul că râurile, pădurile şi aerul lor ce au fost odată curate, acum sunt un pericol pentru sănătatea lor.
Când, în 2010, BP a deversat 4,9 milioane de barili de petrol în Golful Mexic, a aflat întreaga lume. Industria petrolieră rusească deversează anual 30 de milioane de barili pe uscat – de şapte ori mai mult decât cantitatea deversată din timpul dezastrului Deepwater Horizon, de multe ori sub un val de secrete şi corupţie. Şi la fiecare 18 luni, peste 4 milioane de barili ajung în Oceanul Arctic, acolo unde devine problema tuturor.
Deversările petroliere din regiunea Komi
După analizarea imaginilor prin satelit pentru a identifica locurile afectate de deversare, echipa Greenpeace a mers aici şi în celelalte regiuni arctice şi subarctice pentru a investiga şi pentru a documenta cazurile de deversări şi a expune dimensiunea prejudiciului. Toate aceste fotografii au fost făcute pe parcursul a trei zile în doar unul din multele puncte grav afectate de deversările de petrol din Rusia.
Circuitul petrolului, corupţiei şi poluării
Dezvoltarea intensivă a industriei de petrol şi gaze este în general însoţită de campanii ample de promovare. Acestea vizează convingerea rezidenţilor locali că forajul şi producţia de petrol sunt complet inofensive şi că vor contribui pozitiv la dezvoltarea generală a regiunii şi a infrastructurii sale.
Cât de mult petrol este deversat anual în Rusia?
Petrolul se scurge lent dar constant din conductele fisurate, afectate de condițiile extreme de vreme și de lipsa lucrărilor de întreținere.
În plus, încă se practică arderea gazelor asociate (din care 60% este metan – un gaz cu efect de seră foarte puternic). Rusia arde anual în jur de 40 de miliarde de metri cubi din acest tip de gaz.
Destrămarea comunităţii
Popoarele indigene din Rusia de Nord, Siberia şi Orientul Îndepărtat al Rusiei, în total aproximativ 250.000 de oameni, sunt unele din grupurile cele mai vulnerabile din comunitatea rusă. Economia şi stilurile de viaţă tradiţionale depind direct de pescuit, vânătoare, creşterea şi adunarea de cerbi, deci dezvoltarea industriilor extractive, a pescuitului privat şi industria forestieră afectează grav teritoriile lor tradiţionale, precum şi dreptul lor de a se susţine într-un mod tradiţional, de pe urma pământului. Fotografii de Daniel Mueller/Greenpeace
De la vârsta de 12 ani şi până la 72 de ani când s-a pensionat, Kanev Veaceslav Vasilievici, a crescut reni în satul Ust'-Usa, Komi. Renii au nevoie de teren întins, liber.
Astăzi, Komi este afectat de peste 3.000 de puțuri de foraj, sute de kilometri de conducte, numeroase drumuri, căi şi facilităţi ale industriei petroliere. Karev spune că a fost nevoit să-şi ducă animalele din ce în ce mai spre sud pentru a le oferi păşuni neatinse. Renii refuză să mănânce muşchi şi licheni din regiunea contaminată. Răspândirea industriei petroliere face imposibilă creşterea de reni şi nu mai reprezintă un trai viabil.
Valery Bratenkov lucrează ca maistru pe terenurile petroliere din afara Usinsk. După programul de lucru, el se implică alături de un grup local pentru mediu. Bratenkov le raporta şefilor lui că deversările de petrol au loc de multe ori chiar sub nasul lor şi le-a cerut să repare conductele. „S-au simţit ofensaţi şi au spus că sunt prea mari costurile “. (Sursa: AP la fața locului, împreună cu Greenpeace)
În zona de dezvoltare petrolieră, petrolul deversat formează lacuri toxice, sufocă vegetaţia, pătrunde în sol şi se infiltrează în apele subterane. În micul sat Ust'-Usa, oamenii suportă zi de zi consecințele.
Tinerii din satul Kolva au puţine speranţe de viitor
Ei se confruntă cu o rată mare a somajului, foarte puţini obţin locuri de muncă în companiile petroliere şi au puține alte oportunităţi. Alcolismul este de asemenea o problemă.
Rata suicidului în Rusia este deja considerată criză naţională. În Republica Komi, cifrele sunt aproape duble faţă de media naţională, iar în comunităţile indigene, rata sinuciderilor este de trei ori mai mare.
Un pescar în Kolva arată captura săracă de pește. „Au venit aici acum 40 de ani, au forat şi au lăsat petrolul să băltească pe câmp şi în râuri, până când au murit toți peștii. Apoi am ştiut cum va arăta viitorul.” Pescuitul, vânătoarea şi agricultura au fost profesii tradiţionale ale regiunii Komi, dar în ziua de azi nimeni nu-şi mai poate câştiga existenţa din ele.
În lunga iarnă arctică, petrolul se scurge neobservat din numeroasele conducte subterane fisurate. Vara este cald, iar cantităţile uriaşe de petrol sunt vărsate în râuri odată cu apa din zăpada topită. „Primăvara este cel mai rău", spun locuitorii din Ust'-Usa. "Petrolul este în apă, în aer, în mâncare, peste tot. Miroase a petrol. Primăvara este unul dintre cele mai groaznice anotimpuri." Fotografie: Greenpeace/Staffan Julén
Lecţii care trebuie învăţate
Potrivit unui reprezentant de la Ministerul Rus al Resurselor Naturale, „Platoul continental al Rusiei este caracterizat de cele mai complicate condiţii de muncă şi este nevoie de tehnologii noi şi unice în acelaşi timp, pentru a-l exploata. Totodată, printre marile constrângeri se numără: condiţii climatice naturale şi geologice-inginereşti extrem de dificile, lipsa infrastructurii, distanţa dintre zonele de extracţie și bazele de sprijin de coastă şi lipsa tehnologiilor pentru dezvoltarea de zone offshore de petrol şi gaze în Arctica.”
Articol publicat cu ajutorul voluntarei noastre, Elisa
Dacă industria de petrol şi gaze a Rusiei a fost incapabilă să adere la reglementările în domeniile existente – în ciuda faptului că a avut toate capacităţile tehnice necesare – de ce am crede că va da dovadă de o responsabilitate mai mare în ceea ce priveşte problemele de mediu cînd va dezvolta regiunea arctică offshore?
Documentele guvernamentale care au fost secretizate, arată că scurgerile de petrol din apele îngheţate sunt „aproape imposibil” de gestionat şi greşelile inevitabile ar zdruncina fragilul mediu arctic.
