Corporațiile urmăresc să jefuiască resursele polare ale planetei

Articol principal - iulie 10, 2012
Corporațiile mondiale multinaționale se confruntă cu o problemă gravă. Extracția resurselor a atins limitele planetei. Marile averi ale istoriei au fost realizate prin jefuirea resurselor, dar ce a fost mai bun a fost deja exploatat.

Au mai rămas puține resurse neexplorate, așa că schemele moderne de profit recurg la manipularea acțiunilor pe bursă, schimbul de creanțe și pariuri pe piețele derivate. Cu toate acestea, astfel de manipulări, fără să aibă o bogăție reală în spate, duc la inflație, colaps și planuri de salvare.

În căutarea ultimelor rămășițe ale bogățiilor planetei, căpitanii industriilor răscolesc pentru a pune mâna pe ultimele rezerve de minerale, păduri și biomasă ale Pământului. Această goană după resurse merge până la capătul Pământului, către poli, unde gheața care se retrage face loc ultimului act al jafului industrial.

Limite

Potrivit Institutului Mondial pentru Resurse, a existat o vreme în care 6,2 miliarde de hectare de pădure acopereau suprafața de uscat a Pământului. Expansiunea umană a redus această suprafață la jumătate, la 3,2 miliarde de hectare. Din moment ce urmărim resursele de calitatea cea mai bună, exploatând mai întâi cei mai mari și mai buni arbori, astăzi ne-a mai rămas doar un sfert din pădurile primare ale lumii – măsurate în cantitatea și calitatea lemnului viu.

În același timp, omenirea a poluat 30.000 de râuri, a drenat straturile acvifere, a uscat lacuri, a poluat apa potabilă și a încălzit atmosfera. Drept rezultat, în fiecare an, deșerturile se extind cu 6 milioane de hectare, iar pădurile se micșorează cu 16 milioane de hectare. În regiunile agricole, omenirea a exploatat jumătate din carbonul existent în soluri iar 26 de miliarde de tone de sol ajung în apele mărilor și oceanelor anual, împreună cu diverse toxine, ceea ce duce la formarea unor zone oceanice moarte. Omenirea a redus majoritatea speciilor comerciale mari de pește cu 60-90% iar numărul speciilor de mamifere marine a fost redus cu 80-90%, unele dispărând pentru totdeauna.

Pentru a alimenta această devastare, omenirea a secat Pământul de 60 de trilioane de galoane de petrol, jumătate din rezerva mondială de hidrocarburi, reprezentând 500 de milioane de ani de energie solară captată. Aceste deșeuri de carbon au ajuns, prin ardere, în atmosferă, încălzind planeta și ridicând aciditatea oceanelor.

Potrivit analizei amprentei globale, a Dr. William Rees, activitățile umane depășesc anual cu jumătate capacitatea productivă regenerabilă a planetei.

Cu toate acestea, un miliard de oameni rămân subnutriți, și 10 milioane mor de foame în fiecare an. Epuizând resursele naturale ale planetei, celor mai săraci oameni ai lumii le sunt refuzate din start opțiunile sustenabile, aceștia fiind forțați să muncească în ateliere și mahalale, prost plătiți, condamnați la o viață în sărăcie.

Orice persoană sănătoasă ar face un pas înapoi, evaluând situația, și ar căuta modalități de a reduce consumul inutil și păgubos, de a împărți resursele cu cei care nu au și de a restaura bogățiile naturale. Nu și imperiile corporatiste ale lumii. Corporațiile care activează în domeniul resurselor privesc retragerea calotei glaciare de la pol ca o șansă pentru o ultimă goană pentru resurse.

Bătălia pentru Arctica

Resursa fundamentală în industrialism este energia, iar energia industrială fundamentală este petrolul. Potrivit lui Marin Katusa, Chief Energy Investment Strategist la Casey Research, „un secol de producție a petrolului a epuizat majoritatea rezervelor de petrol ale lumii, ușor accesibile,” acest lucru determinând companiile să caute petrol forând în oceane, să exploateze bitum din nisipurile bituminoase canadiene și să abordeze resursele de petrol rămase în Arctica.

În această vară, compania Shell Oil intenționează să foreze cinci puțuri exploratorii în mările Beaufort și Chukchi, în platforma continentală a Alaskăi. Deși apele în aceste regiuni sunt destul de mici (fundul marin este la 50 de m), comparat cu o mie de metri sau mai mult pentru puțurile marine – platformele petroliere din Arctica s-ar confrunta cu straturile de gheață aflate în mișcare, furtuni arctice, înghețuri și zece săptămâni de beznă.

Shell admite că cel mai probabil ar abandona operațiunile de izolare a puțului sau de ecologizare în cazul unei deversări petroliere, pe timpul vremii nefavorabile în Arctica. Dacă petrolul ajunge sub gheață, nu se mai poate ajunge la el, iar US Geological Survey (USGS) avertizează că „nu există vreo metodă completă de a aduna petrolul deversat în marea polară.” Mai mult, amiralul Pazei de Coastă americane, Robert Papp recunoaște că în Alaska nu există o infrastructură care să răspundă rapid în cazul exploziei unei platforme petroliere sau a unei deversări. Autoritățile canadiene au concluzionat că ar dura 3 ani ecologizarea unei deversări petroliere în Arctica.

Potrivit USGS, mările Beaufort și Chukchi conțin 14-19 miliarde de barili de țiței recuperabil. Forajele intensive energetic ar necesita echivalentul în energie a 1-2 miliarde de barili de petrol, astfel câștigul net ar fi de aproximativ 15 miliarde de barili. La ratele de consum actuale, această cantitate echivalează cu rezerva mondială de petrol pentru 6 luni. Întreaga platformă arctică ar putea conține suficient petrol cât pentru a asigura consumul total mondial timp de 3 ani.

Pentru aceasta, companiile petroliere vor să riște ultimele ecosisteme marine pure de pe planetă. Apele Arcticii furnizează un habitat vital pentru krill, specii unice de pește, cod comercial și cod negru, balena de Groenlanda, o specie foarte rară, delfini, morse, foci, pinguini și alte păsări. O deversare petrolieră ar devasta viața marină sălbatică din Arctica și ar distruge pescuitul local.

Intră în joc și cei care profită de pe urma războiului

Odată ce companiile petroliere localizează, forează și încep să producă petrol, următoarea fază necesită o rețea extinsă de conducte. Deversările petroliere au devenit o rutină la nivelul conductelor de petrol din Nigeria până în Canada. Mai mult, la fel ca Irak și Afganistan, orice regiune cu petrol și conducte petroliere devine un câmp de bătălie pentru controlul politic.

Compania rusească Gazprom a semnat un acord cu Exxon Mobil Corp pentru explorări petroliere în Marea Kara, în zona arctică rusească. SUA, China, Rusia, Canada și alte națiuni au început deja să ocupe poziții militare în Arctica pentru a-și proteja resursele de interes.

Telegrame din SUA publicate de Wikileaks relevă o „prezență militară” în Groenlanda pentru a proteja „investițiile comerciale americane” iar prezența militară SUA este justificată ca fiind datorată „potențialului ridicat de amenințări militare în Arctica.” Amenințările la care se face referire includ submarine rusești care instalează steaguri sub Polul Nord, propunerile ministrului de externe rus pentru o „redistribuire a puterii” și o „intervenție armată” în Arctica, iar Norvegia care își justifică achiziția de avioane de luptă pentru a balansa intențiile Rusiei în Arctica. Între timp, diplomatul chinez Cui Hongjian insistă că Arctica este „o zonă publică” iar Canada și-a anunțat intențiile de a patrula în Arctica cu drone militare.

O altă telegramă SUA menționa petrolul și transporturile în zonele care nu vor mai avea gheață ca fiind „beneficiile de pe urma încălzirii globale.” Din 1980, am fost martorii unei reduceri a gheții marine arctice cu 75%. Gheața polară ajută la echilibrarea temperaturii atmosferice prin reflectarea energiei solare. Apa întunecată care rămâne în urma retragerii stratului de gheață absoarbe energie, ceea ce duce la încălzirea mai rapidă a planetei. În același timp, metanul antic – de 20 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon ca și gaz cu efect de seră – este eliberat din permafrostul care se topește, un rezultat care accentuează încălzirea globală.

Mai mult, petrolul care nu se varsă în mare sau pe uscat, ajunge în cele din urmă, în atmosferă. Nu are nici un rost să riscăm ultimul ecosistem marin pur pentru a extinde timp de câțiva ani o industrie distructivă și degradată. Însă se pare că Shell Oil nu pare interesată de păstrarea ecosistemelor pentru generațiile viitoare. Petrolul din mările Beaufort și Chukchi are o valoare de 1-2 trilioane de dolari, aceasta fiind doar venitul ce revine companiei petroliere. Banii sunt motivația, nu o viziune pentru un trai uman sustenabil pe  Pământ.

Știind că acțiunile lor vor degrada stabilitatea ecologică a planetei, Shell a intentat un proces preventiv împotriva grupurilor de mediu într-o încercare de a determina curtea să favorizeze planurile Shell înainte ca oricine altcineva să le conteste.

Rezistență și viziune

Popoare indigene, oameni de știință, celebrități, Greenpeace și alte grupuri de mediu au propus un sanctuar global în Arctica pentru a proteja habitatul speciilor și pescuitul local, indigen, alături de interzicerea pescuitului industrial, nesustenabil și forajele petroliere.

Acum 20 de ani a fost instaurat un sanctuar similar în Antarctica, pentru a proteja continentul sudic de minerit si foraje. Comitetul Științific pentru Cercetări în Antarctica (SCAR) cuprinde acum oameni de știință din 27 de țări, care realizează cercetări interdisciplinare valoroase în Antarctica. Tratatul interzice activitatea militară și menține în suspendare toate revendicările teritoriale din Antarctica.

Marile corporații călătoresc până la capătul Pământului pentru ultima goană după resurse, iar pentru umanitate a sosit timpul să accepte limitele biologice și fizice ale Pământului, să păstreze vestigiile naturii sălbatice, să oprească încălzirea globală și să se pregătească pentru o societate cu adevărat sustenabilă și echitabilă. Pentru asta este nevoie de salvarea Arcticii.

Eseu de Rex Weyler

Rex Weyler a fost directorul primei Fundații Greenpeace, editorul primului newsletter al organizației și co-fondatorul Greenpeace International în 1979

============== 

Linkuri din acest eseu:

Institutul Mondial pentru Resurse: http://www.wri.org/

Dr. William Rees : http://www.thesolutionsjournal.com/node/1113

Cercetare Casey: Saga ghețurilor, cererea inevitabilă pentru petrol: http://www.caseyresearch.com/cdd/icy-saga-emblematic-oil-prices-inevitable-climb

Poziția Greenpeace față de explorările petroliere ale Shell în Arctica: http://greenpeace.org.nz/briefing/Shell_and_oil_exploration_off_Alaska.pdf

Autoritățile canadiene: ar dura 3 ani oprirea unei deversări petroliere în Arctica: http://www.nathancullen.com/news/article_RE/3_years_to_cap_an_arctic_oil_spill_officials_say/

Wikileaks relevă planurile războiului pentru Arctica: http://www.greenpeace.org.uk/blog/climate/wikileaks-reveals-arctic-could-be-new-cold-war-20110512