Termocentralele

Articol principal - octombrie 2, 2012
Odată ce cărbunele a fost extras și procesat, cea mai mare parte este trimisă către termocentrale. Aceasta este etapa secundară din ciclul de viață al cărbunelui.

Arderea cărbunelui în termocentrale continuă să accelereze fenomenul de încălzire globală, umplând atmosfera cu mari cantități de dioxid de carbon. Arderea cărbunelui duce la ploi acide și smog, și la emiterea a peste 60 de poluanți atmosferici periculoși, cum ar fi metalele toxice, compuși organici, gaze acide, sulf, azot, dioxid de carbon și pulberi în suspensie.

Dioxidul de carbon (CO2)

În medie, o centrală pe cărbune de 500 de MW produce aproximativ 3 milioane de tone de CO2 anual. Emisiile fiecărei centrale depind de mărimea și eficiența acesteia. O singură centrală din Martins Lake, Texas, a emis în 2006 peste 21 de milioane de tone de CO2 – mai mult decât au emis Slovenia, Estonia, Bolivia sau Afganistanul în 2004.

La nivel global, toate cele 25 cel mai poluante centrale termice ard cărbune. Potrivit CARMA, aceste termocentrale sunt responsabile pentru emisiile a peste 570 de tone metrice de CO2, echivalentul emisiilor totale anuale de CO2 ale Marii Britanii (provenite din arderea combustibililor fosili).

Alte gaze

Centralele termice care ard cărbune sunt o sursă importantă de dioxid de sulf (SO2) și de oxizi de azot (NOx), care joacă un rol important în formarea ploilor acide și a smogului (ozonul de la nivelul solului).

Oxizii de azot sunt și gaze de seră care reacționează cu compușii organici care formează smogul. Acesta afectează dezvoltarea plantelor, făcându-le sensibile la boli și la fenomenele meteo extreme. Aceste gaze afectează sănătatea umană, crescând riscul apariției astmului, bolilor de plămâni și a morții premature.

Ploaia acidă apare atunci când dioxidul de sulf și oxizii de azot interacționează cu apa, oxigenul și cu alte chimicale din aer, formând acidul sulfuric și acidul nitric. Această toxină poate cădea din cer sub forma ploii acide, pe suprafețe foarte întinse, omorând pești și plante. Pădurile sunt, de asemenea, afectate direct acolo unde ploile acide spală solul, eliminând substanțele nutritive necesare arborilor. În ultimii ani, frecvența ploilor acide a fost redusă în SUA și Europa, însă estimările arată că ploile acide încă afectează 30% din suprafața Chinei.


Cărbunele este încă, de departe, cea mai mare sursă de emisii de sulf provocate de generarea energiei. În 2004, 95% din cele 10,3 milioane de tone de SO2 și 90% din cele 3,9 milioane de NOx eliminate în atmosferă doar de termocentralele din SUA au provenit de la cele alimentate de cărbune.

Otrăvirea cu mercur

Arderea cărbunelui elimină cantități mari de mercur neurotoxic în aer. La nivel global, centralele pe cărbune sunt cel mai mare emițător de mercur, fiind responsabile de 50% din poluarea cu mercur provocată de oameni.

Odată eliberat, mercurul pătrunde în izvoare, lacuri și râuri și chiar pe pământ, de unde se infiltrează în pânza freatică. De acolo, pătrunde în lanțul trofic prin alge și infectează toate formele de viață, de la plevușcă, pești prădători până la păsări și mamifere care consumă pește. De acolo contaminarea urcă pe lanțul trofic, iar concentrația de mercur crește. Patruzeci și nouă de state din SUA au emis avertismente legate de consumul de pește din cauza concentrațiilor mari de mercur din apa dulce din țară.

Mercurul este dăunător în special pentru fetuși, bebeluși și copii mici pentru că afectează dezvoltarea sistemului nervos. Expunerea la mercur poate provoca leziuni ale creierului, retardare mentală, orbire, crize și incapacitatea de a vorbi. Anual, 410.000 de copii se nasc cu diverse afecțiuni provocate de expunerea la niveluri periculoase de metilmercur în viața intrauterină. Opt la sută dintre femeile aflate la vârsta la care pot rămâne însărcinate au mercur în sânge peste limita admisă de Agenția de Protecție a Mediului din SUA, agenție care a clasificat clorura de mercur și metilmercurul ca substanțe posibil cancerigene.  

Emisii de particule

Termocentralele care ard cărbune emit particule fine de sulfat, nitrați, amoniac, clorură de sodiu, carbon și praf mineral, mai mici decât grosimea unui fir de păr uman. Aceste particule pătrund adânc în plămâni. Inspirarea acestor pulberi poate afecta funcționarea plămânilor, poate agrava astmul și contribuie la apariția bolilor cardiovasculare, fiind cauza multor mii de morți premature.

Anual, numai în SUA, emisiile de pulberi în suspensie de la centrale pe cărbune duc la scurtarea vieții a 30.000 de oameni. Anual, 38.000 de atacuri de cord, 12.000 de internări în spital și în plus 500.000 de atacuri de astm sunt rezultatul poluării de la termocentrale.

În India, un studiu din anul 2001 a relevat că locuitorii din 14 dintre cele mai mari 20 de orașe indiene respiră aer considerat de autorități ca fiind „periculos”. Emisiile de pulberi în suspensie de la termocentralele pe cărbune contribuie în mare măsură la calitatea slabă a aerului.