Dacă nu locuiești în Runcurel, județul Gorj, este greu de înțeles drama oamenilor care locuiesc în acest sat uitat de lume, de autorități, de Guvern, de timp, de tot. În miezul acestei ierni friguroase, oamenii se confruntă nu doar cu un anotimp greu, dar și cu nesiguranța unui acoperiș deasupra capului peste o lună sau două. Sătenii urmează să fie expropriați din casele în care au locuit o viață și pe care le-au construit cu propriile mâini, iar pe pământul pe care l-au muncit ani la rând vor primi sume derizorii.
Satul Runcurel din județul Gorj urmează să dispară pentru ca în locul acestuia să se extindă o carieră minieră, care în acest moment a înaintat până la câțiva zeci de metri de sat. Mai exact, încă câțiva metri și biserica satului, monument istoric, va fi înghițită de imensele excavatoare și alte utilaje ce sfarmă pământul zi de zi, fără oprire.
Și tu poți susține localnicii din Runcurel!
Cere prim-ministrului să nu pună interesele unei companii mai presus de dreptul la un trai decent al cetățenilor -> http://facem.de-clic.ro/runcurel
Credit foto: Mircea Topoleanu/Vice.com
Decizia luată de Guvern, de a expropria oamenii, precum și condițiile acesteia, au nemulțumit mare parte din locuitorii satului, care și-ar fi dorit să fie consultați public cu privire la această problemă, să le fie acordate despăgubiri juste astfel încât să-și poată relua viața în altă parte, să simtă că nu au fost abuzați și înșelați pe perioada acestui proces, să simtă că cineva îi tratează cu omenie.
Omenia și înțelegerea nu a venit nici din partea Guvernului, nici din partea Complexului Energetic Oltenia, compania în beneficiul căreia se fac de fapt exproprierilor și care beneficiază de bani de la stat pentru acest process – bani care provin de fapt de la contribuabilii români, inclusiv locuitorii satului.
Localnicii din Runcurel
Maria Surdei este una dintre persoanele care s-a împotrivit exproprierii. Am stat de vorbă cu ea ca să înțelegem exact ce s-a întâmplat. ”Doi ani de zile am așteptat, am mers la ei să ne-ntelegem – eu atunci am cerut angajare: sora mea are trei copii, niciunul nu lucrează, în schimb ea are teren în carieră. Sunt utilaje pe terenul ei, pe terenul meu, pe terenul fraților, al lui mama, pe terenul tuturor de-aici. Nu am găsit înțelegere la ei, am venit, le-am dat utilajele la o parte de pe teren […] automat, pe ei i-am deranjat.” Maria a început de una singură lupta, văzând că salvarea nu o să vină de nicăieri. ”Când eu stăteam acolo la teren, ei lucrau în altă parte. Dacă eu se întampla să adorm acolo, ei trimiteau un angajat, care mă urmărea, iar ei urcau cu utilajele pe terenul meu. În momentul când eu ma trezeam, normal că luam bolovani, dădeam după ei – le trăgeau iarăși. Doi ani a fost chestia asta. Să stai zi și noapte, zi și noapte, te prinde oboseala și te culci acolo, sub tufă. Erau rugi de-aștia mari și te băgai la umbră, că te ardea soarele. […] Ei se schimbau, ori eu nu puteam să rezist zi și noapte, zi și noapte. În momentul când eu adormeam, ei atunci intrau cu utilajele, pentru că eu nu le mai simțeam.”
Credit foto: Mircea Topoleanu/Vice.com
Una dintre problemele cu care se confruntă localnicii este lipsa actelor de proprietate pe pământuri. ”După ce s-a terminat procesul, care a durat foarte mult, ei te trimit la primărie, primăria nu vrea să-ți elibereze actele; trebuie să te duci la avocat, să te învețe ce să faci; trebuie să te duci să faci expertiza la teren. Expertiza făcută de expert te duci, o depui la dosar, dar nu ți-o iau în calcul fiindcă nu-i făcută de ei. Ăștia sunt alți bani cheltuiți …pentru că sunt bani peste bani, în afară de drumuri, de stres și de toate problemele de pe parcursul anilor ăstora.”
Și abuzurile sunt foarte frecvente în satul Runcurel. Utilajele au intrat nelegal pe terenurile lor, primăria i-a plimbat dintr-un loc în altul când a venit vremea să le dea actele de proprietate pe pământ – deși oamenii aveau hotărâri judecătorești pentru acestea. Tot Maria Surdei ne-a povestit cum, într-o bună zi, ”stând aici la teren, m-am trezit acasă cu o executoare care a venit la mine spunându-mi ca sunt executată. Și-am spus că pentru ce? Mi-a arătat hotărârea: - N-ați primit hotărârea? NU! Atunci am luat numărul de pe hotărâre și am plecat la Motru. Am luat dosarul, am rugat-o pe dna avocată să-mi citească, pentru că era un dosar foarte, foarte stufos. […] Au motivat că sunt de rea credință și nu vreau să le vând terenul, dar nu au spus în dosar că eu am facut nenumărate drumuri la ei la Complex să mă înțeleg cu ei iar ei nu au acceptat. N-am fost citată, pentru că-n momentul în care Complexul și tribunalul se-nțeleg să fii parte necitată, dumneata n-ai de unde să știi că dosarul matale se judecă într-un tribunal. De ce? – pentru că interesul a fost al Complexului.”
Intimidarea este la ordinea zilei, cum ne-a mărturisit și Maria: ”Ei umblă la intimidare; în momentul în care ești parte necitată, n-ai cum să te aperi. Pe urma am mers, am făcut recurs […] nu am câștigat pe niciunde, cu toate dovezile mele, cu toate probele mele că terenul este afectat. Nu am câștigat, am rămas bună de plată. Am fost dată la Tîrgu Jiu, am fost dată la Craiova […] cu chiu cu vai am câștigat într-un final procesul la Curtea de Apel Craiova, că altfel recurgeam la greva foamei. Și la primărie dacă soliciți un act [de proprietate - n.r.] trebuie să stai să te rogi, să te rogi, ori dacă Complexul îi zice „nu te du și nu-i da”, nu-ți dă. Nu-nțeleg: dacă eu am o bucată de teren, de ce nu vrei să negociezi cu mine? Nu am solicitat miliarde, cum spun ei peste tot – nu-i adevărat! Am mai pătit-o cu un teren de la [Jilț] Sud. Un leu pe metru pătrat! De ce nu lasă oamenii să-și negocieze terenurile pe care le au și să se-nțeleagă. Dacă tu-mi iei mie acest teren, eu pe ce muncesc? – eu am copii acasă. Deci tu de angajat nu mă angajezi […] de ce nu-mi dai teren în altă parte? Sus am avut pomi, iar aici porumb. Nu mai am nimic. Și de la Runcurel nu sunt numai eu în situația asta, sunt n oameni. Să veniți vara, să vedeți frunzele, să vedeți copacii cum sunt. Dar degeaba, pentru că indiferent, chiar dacă te duci la mediu sau îi dai în judecată, nu faci absolut nimic. Îți faci mai mult rău ție.”
Însă Maria nu este singura care a primit ”tratamentul” acesta.
Hotărârea de Guvern care stabilește termenii exproprierii
În preajma Crăciunului, oamenii au primit prin poștă notificări de expropriere, deși nu au fost anunțați în avans nici de CEO, nici de primăria localității pentru a li se spune ce se va întâmpla cu ei. Iar acum, oamenii așteaptă înștiințările de evacuare, ce îi va obliga să părăsească gospodăriile și să predea terenurile în termen de 30 de zile.
Nemulțumirile oamenilor sunt multiple. Prețul pe metro pătrat oferit pentru compensarea proprietăților este unic, 4-5 RON, indiferent dacă terenurile sunt intravilane sau agricole, neoferind nicio compensare pentru locuințe, pomi fructiferi, viță de vie. Oamenilor le este imposibil să-și reconstruiască locuințele sau să-și reface viața în altă parte. Studiul de evaluare a impactului asupra mediului al extinderii carierei stipulează că ”pentru locuitorii strămutați se va construi Vatra de Sat Telești cu toate dotările necesare (rețea de drumuri, alimentare cu apă, canalizare menajeră, rețea de gaze și energie electrică).” În realitate însă, localnicilor nu li s-a oferit nicio garanție că acest lucru se va întâmpla, iar până în acest moment, în Telești vatra de sat nu a fost construită.
Oamenii au încercat să negocieze cu Complexul Energetic Oltenia primirea unui loc de muncă pentru ei sau rude apropiate, în speranța că dacă renunță la pământ, vor putea și ei să-și continue viața. Însă nu a fost chip să se înțeleagă. ”Eu am zis așa: îl dau cu titlu gratuit, dar să lucreze și copiii mei, că n-au serviciu.”, ne mărturisește unul dintre săteni. Deși practică era frecventă în trecut, lucrurile nu mai stau la fel acum.
Satul care se judecă cu CEO
Foarte mulți locuitori din zonă au deja procese cu CEO de mulți ani pe diverse probleme, în general din cauză funcționării nelegale a utilajelor companiei pe terenurile oamenilor (tăieri de pădure, amplasare de benzi transportatoare de cărbune sau cenușă pe terenuri etc), unele din ele căștigate în instanță, cum am arătat și mai sus.
Brădescu Vasile, ne povestește cum utilajele au intrat abuziv pe terenurile locuitorilor. ”Am câștigat prin hotărâre judecătorească să mi se dea întreaga suprafața de teren. Primăria mi-a făcut titlu de proprietate după hotărârea dată de tribunal. Pentru asta am hotărâre definitivă și irevocabilă, executorie. […] A venit executorul, m-a pus pe mine în posesie și i-a obligat să își ridice utilajele. Nu și le-au ridicat; ne judecăm de șase ani de zile. Sunt încă în proces cu ei, pentru că se câștigă… inclusiv Tîrgu Jiu a dat hotărâri favorabile, dar la Curtea de Apel Craiova se dau spre rejudecare sau se resping. […]”
Procesele, drumurile, deciziile de pe o zi pe alta, nesiguranța au măcinat oamenii din Runcurel care simt că au pierdut bătălia și nu mai au nicio soluție la îndemână: ”Am un proces care-i la Înalta Curte de Casație și Justiție, la București. Încă nu s-a dat termen; a fost la Craiova... era pe finalizarea acelui proces [de stabilire a dreptului de proprietate – n.r.] … Și au venit cu o hotărâre de Guvern, act normativ, și s-au legat de el în final, că este nevoie de inventariere. Dar inventarierile le scot din burtă […] nici n-au prezentat inventarul – nici noi… mă refer la familia mea - nu-i trecută-n acel inventar. […] Ce șanse mai avem noi dacă aicea vine cu hotărâre?”
Credit foto: Mircea Topoleanu/Vice.com
”Aici oricum nu mai avem niciun viitor”
Dacă te plimbi printre oamenii din Runcurel, o să auzi mult fraza asta. Și este de înțeles. Satul este înconjurat de cariere care îl incolțesc din toate părțile, iar biserica satului mai are câțiva zeci de metri și va dispărea și ea.
Cu cariere atât de aproape, calitatea apei și a aerului este foarte proastă. În ultimii ani, oamenii au văzut neputincioși cum pădurile și terenurile agricole din jurul comunei au fost înghițite de exploatările de lignit, cum apa și solul au fost atât de poluate încât nu mai își pot cultiva grădinile. Este clar că un trai simplu și sănătos, așa cum era pe vremuri, nu mai este realizabil acum.
Oamenii din Runcurel își doresc să li se facă dreptate. Mulți dintre ei se tem, dar și mai mulți își cer drepturile. Drepturile care li se cuvin după ce au muncit o viață.
Cere prim-ministrului să nu pună interesele unei companii mai presus de dreptul la un trai decent al cetățenilor -> http://facem.de-clic.ro/runcurel
Demersul și cerințele Greenpeace România și Bankwatch România
1. Am cerut Prim-ministrului revocarea Hotărârii de Guvern pentru exproprierea abuzivă a sătenilor din Gorj.
Mai exact, am cerut:
- negocieri cu localnicii proprietari în condiții juste;
- consultări publice cu localnicii;
- compensări financiare juste - bugetul să revină de la beneficiar și nu din bani publici;
- reanalizarea cheltuielilor pentru expropriere, care în momentul de față sunt suportate din bani publici, nu din banii beneficiarului, susținând astfel sectorul termo ineficient.
2. Am inițiat o petiție prin care cerem sprijinul societății civile pentru ca exproprierile să nu desfășoare într-un mod abuziv.
3. Alături de organizația de mediu Bankwatch România și 18 proprietari de gospodării și terenuri din Runcurel, județul Gorj, am formulat o plângere prealabilă pentru revocarea HG 960/09.12.2015, care permite exproprierea abuzivă pentru extinderea carierei de lignit Jilț Nord.
Articol de: Andrada Radu - Specialist Comunicare Online