Complexul Energetic Oltenia se apără cu argumente false

Comunicat de presă - mai 20, 2014
Răspunsul organizației Greenpeace la reacția Complexului Energetic Oltenia din 19 mai 2014

20 mai București  - Răspuns la reacția Complexului Energetic Oltenia din 19 mai 2014, publicată în urma lansării Raportului realizat pentru Greenpeace de Candole Partners Costurile subvențiilor alocate industriei de cărbune din România comparativ cu industria energiei regenerabile[1]. Studiul arată un sprijin de aproape patru ori mai mare pentru industria cărbunelui față de energia regenerabilă în perioada 2005-2013, iar totalul estimat al subvențiilor pentru cărbune, începând din 1990, ajunge la 13,8 miliarde de lei.

  1. Potrivit datelor INS[2], România produce energie din surse regenerabile încă din anul 2007 și nu din 2012, cum susține Complexul Energetic Oltenia în dreptul la replică. Pentru realizarea raportului au fost folosite cifrele de subvenții pentru energia regenerabilă de când există în lege subvenție pentru acestea (mecanismul certificatelor verzi există din 2005) până în prezent (sursa informațiilor a fost rapoartele lunare Opcom, numărul certificatelor tranzacționate înmulțit cu prețul mediu de tranzacționare[3]). Cifrele de subvenție 2005-2013 sunt doar cifrele considerate de Guvern drept „subvenție”, transmise de Ministerul Economiei ca atare (nu sunt cuantificate externalitățile, alocațiile gratuite de certificate de emisii, exproprierile sau bonusul de cogenerare, de exemplu).  Din 2007, cifrele au fost preluate din notificarea oficială către Comisia Europeană.
  2. Referitor la afirmația conform căreia Complexul Energetic Oltenia susține că nu primește subvenții - potrivit unui răspuns la o cerere de informații de interes public adresată de Greenpeace în decembrie 2013, în perioada 1989-2013, s-a cheltuit de la bugetul stat, pentru susținerea extracției  de lignit, pentru Societatea Națională a Lignitului Oltenia Tg. Jiu suma de 891.663.615 milioane de lei, după cum se poate vedea în documentul atașat[4].

Complexul Energetic Oltenia primește subvenții prin bonus de cogenerare, potrivit raportului ANRE și a primit subvenții încrucișate până anul trecut. HG 138/2013[5] cu acces prioritar la piață este tot o formă de ajutor de stat. Certificatele gratuite de emisii sunt ajutor de stat, recunoscut ca atare în UE și în România, ca o formă de sprijin „acceptabilă” și legală. Formele de sprijin prin subvenția încrucișată (interzisă chiar prin legea energiei) sau prin HG 138/2013 nu au fost notificate la Comisia Europeană, deși reprezintă ajutor de stat.

3. Referitor la afirmația Complexului Energetic Oltenia conform căreia se susține că sumele pentru închiderea minelor și pentru achitarea salariilor minerilor disponibilizați nu reprezintă subvenții, precizăm că atâta timp cât aceste fonduri provin de la bugetul de stat, adică din taxele contribuabililor, se încadrează în categoria subvenții sau ajutoare de stat. În studiu sunt cuantificate drept subvenții toate formele de sprijin primite de industria cărbunelui.

5. Referitor la bonusul de cogenerare primit de Complexul Energetic Oltenia, pentru studiu a fost considerat bonusul de cogenerare din raportul ANRE Q1 2013[6].

6. Referitor la afirmația Complexului Energetic Oltenia potrivit căreia factura la energie a crescut din cauza energiei regenerabile, în studiu nu am cuantificat efectul combinat al subvenționării regenerabilelor. Pe de o parte, prețul pentru energie din bursă (prețurile din OPCOM au atins un minim în iunie 2013 și ca urmare a intrării regenerabilelor în piață-vezi documentul EE-DAM price atașat [7]) a scăzut; pe de altă parte, consumatorii plătesc certificatele verzi, lucru evidențiat distinct în factură, spre deosebire de subvențiile acordate industriei cărbunelui, care nu apar în factura finală.

7. Precizările Complexului Energetic Oltenia argumentează creșterea prețului energiei cu creșterea tarifului de transport, însă în studiul Greenpeace nu au fost cuantificate tarifele de transport și distribuție a energiei deoarece nu făceau obiectul studiului și nu au nicio legătură cu argumentele din studiu.

8. Contrar afirmațiilor Complexului Energetic Oltenia, chiar HG 138/2013 asigură un acces prioritar în piață pentru centralele pe bază de cărbune. Mecanismul de piață pentru echilibrare și pentru rezerve există  încă din Codul Comercial al pieței en-gros (2005), iar HG 138/2013 acordă prioritate „peste rând” pentru complexele energetice Oltenia și Hunedoara (adică acestea sar ordinea de merit).

9. Nici unul din cele trei scenarii nu elimină cărbunele din mixul de producție din 2020, dimpotrivă, ponderea producției pe cărbune rămâne destul de apropiată de cea de azi. Scenariul B este cel propus de Banca Mondială, în timp ce scenariul C ia în considerare scenariul Energy [R]evolution al Greenpeace[8]). Studiul susține că centralele ineficiente din anii '70 trebuie înlocuite cu tehnologie modernă. Parțial, aceasta este și viziunea din scenariul Guvernului.

10. Potrivit Complexului Energetic Oltenia, „în nicio țară din lume nu se poate renunța deocamdată la energia sigură din surse clasice, care nu este dependentă de influența factorilor atmosferici și oferă siguranță în alimentarea consumatorilor” – însă deja sute de orașe și regiuni din toată lumea au 100% energie regenerabilă [9] (Islanda are 100% regenerabilă) Scoția și-a propus să atingă acest obiectiv până în 2025 iar țări precum Danemarca, Filipine și-au propus să atingă acest obiectiv până în 2050. În Norvegia, 99% din electricitate este obținută din surse regenerabile.

 În ceea ce privește cazul Germaniei, adus în discuție de Complexul Energetic Oltenia în drept un mare producător de energie pe cărbune, trei landuri germane produc deja, încă din 2012, peste 250% din necesarul lor de energie, din surse regenerabile[10]. Pe 11 mai, în Germania s-a ajuns la 74% energie regenerabilă pe piața de energie[11].

De asemenea, Complexului Energetic Oltenia argumentează că în perioadele fără vânt sau soare este nevoie de centralele clasice, însă nu ia în calcul faptul că există și alte surse alternative de energie, cu potențial chiar mai mare decât cel eolian, de exemplu: România este pe locul 3 in Europa în ceea ce privește potențialul energiei obținute din biomasă[12] și al energiei geotermale.

Este de înțeles reacția Complexului Energetic Oltenia la raportul publicat de Greenpeace, întrucât problema are o importantă latură socială, este vorba de mii de locuri de muncă în zone industriale. Nu este corect și durabil să se mențină artificial, pe baza fondurilor de la contribuabili, o industrie poluantă, neperformantă, în condițiile în care, până în 2050, România poate ajunge la 84% energie regenerabilă, potrivit scenariului Energy [R]evolution, perioadă în care se poate realiza treptat și un program de reconversie profesională încât să fie evitată pierderea locurilor de muncă. România se situează pe locul 13 în Europa în ceea ce privește potențialul energiei regenerabile (potrivit  Ernst&Young) și pe locul 1 în ceea ce privește energia eoliană în Europa de Sud Est.