Patru lucruri pe care trebuie să le ştii despre fracturare şi avariile sondelor de gaz

Articol principal - octombrie 21, 2014
Potrivit unui studiu amplu despre puţurile de petrol şi sondele de gaz, s-a constatat că pot apărea defecţiuni ale sondelor de gaz şi există riscul de scurgeri de substanţe chimice în straturi acvifere de apă dulce.

În urma studiului s-a concluzionat că, deşi au fost câteva incidente de poluare raportate în Marea Britanie, există foarte puţine date privind monitorizarea acestora şi atunci, nu se ştie cu siguranță cine este responsabil pentru aceste incidente cauzate de vechimea sondelor sau de scurgerile de poluant.

La finalul studiului, Consorţiul Academic pentru Cercetarea Fracturării condus de Universitatea Durham (https://www.dur.ac.uk/refine/), a publicat o lucrare. Grupul este finanţat de Consiliul de Cercetare Naturală din Marea Britanie împreună cu Shell, Total şi Chevron (https://www.dur.ac.uk/dei/news/?itemno=19168).

Analizând datele furnizate de studiu, s-a constatat că în SUA, destul de multe sonde de gaze de şist au suferit fisuri şi deficienţe în construcţie, precum şi multe neregularităţi în ceea ce priveşte întreţinerea acestora. Iar acest lucru ar putea fi o problema majoră deoarece mai multe sonde de petrol şi gaze sunt construite printre straturile acvifere de apă dulce şi totodată, exploatarea gazelor de şist implică construirea a numeroase astfel de sonde.

În Marea Britanie, cercetătorii au descoperit foarte puţine date făcute publice, de aceea e greu de ştiut dacă problemele/scurgerile au existat înainte ca sondele să fi fost abandonate. Cercetătorii au găsit în jur de 50-100 de sonde care păreau să n-aibă proprietar - de unde rezultă şi problema monitorizării acestora şi asumarea responsabilităţii.

Dintre cele 143 de sonde operaţionale din Marea Britanie începând cu anul 2000, doar în evidenţa unei singure sonde s-au găsit dovezi privind două incidente de poluare, potrivit studiului. Mai jos găsiţi câteva lucruri importante pe care trebuie să le ştiţi:

Sondele de exploatare a gazelor de şist pot suferi defecţiuni

Privind înapoi la datele din ultimii 100 de ani, cercetătorii au descoperit că rata de defectare a sondelor este de 1,9%-75%.

Studiind în mod particular sondele de exploatare a gazelor de șist din SUA, cercetătorii au descoperit că, dintre 8,030 dintre sondele care vizează formațiunea Marcellus inspectate in Pennsylvania între 2005 și 2013, 6.3% dintre acestea au fost raportate către autorități pentru nereguli legate de izolarea puțurilor de foraj sau defecțiuni.

Printre neregularităţile apărute, se numără şi incapacitatea de a cimenta sondele în mod corespunzător astfel încât să se prevină migrarea conţinutului sondei (gaz, lichid de fracturare etc.) în apele subterane, precum şi insuficiente carcase de oţel şi ciment între puţurile de foraj şi acvifere care să blocheze scurgerea de lichide.

Iar acest lucru este un motiv de îngrijorare întrucât foarte multe sonde de exploatare trec prin straturile acvifere.

De asemenea, sunt temeri că lichidele de fracturare ar putea să străpungă rocile ajungând până la suprafaţa acviferelor. Autorii studiului cred că acest lucru este posibil, deşi foarte puţin probabil.

Însă ceea ce trebuie să ne preocupe cel mai mult, sunt sondele de exploatare din acviferele de apă dulce care ar putea produce scurgeri sau contaminări ale apelor subterane de suprafaţă.

Raportul arată că "multe sonde de exploatare sunt în zonele în care există acvifere foarte productive şi există o bună corespondenţă între potenţialele rezervoare de şist şi acviferele foarte productive."

Aşadar, exploatarea gazelor de şist ar putea implică forajul prin mai multe straturi acvifere de suprafaţă care pot fi utile pentru furnizarea de apă potabilă, pentru agricultură sau pot deservi ecosistemelor umede (wetland-urile) şi de aceea este necesară protecţia acestora prin "prevenirea scurgerii de poluanţi periculoşi sau limitarea poluanţilor nepericuloşi" în apele subterane.

Din cele 2152 de sonde în Marea Britanie, autorii au constatat că 45% au fost amplasate peste straturile acvifere care ar putea fi utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă.

De ce este aceasta o problemă? Raportul spune că "slaba asigurare a integrităţii sondelor este este o cauză mult mai probabilă a existenţei concentraţiilor crescute de metan termogenic în apele subterane şi în apele de mică adâncime şi nu neapărat metodele de fracturare hidraulică. Au fost raportate scurgeri de poluanţi pentru care s-au impus amenzi" (Roberts, 2010 ). 

Pentru a obţine cantităţi mari de gaz de şist, clar e nevoie de numeroase sonde de exploatare

Autorii studiului au precizat că numărul sondelor de care este nevoie pentru a obţine o anumită cantitate de gaz, variază în funcţie de anumite condiţii, aşa că nu au dat un număr fix, ci doar au făcut o estimare a numărului acestora, atfel că pentru fiecare trilion de metri cubi de gaze, ar fi nevoie între 169 şi 714 de sonde.

Marea Britanie foloseşte aproximativ 3 trilioane de metri cubi de gaz pe an pentru a răspunde cererii de gaze, de acum şi până în 2030, asta implicând existenţa a 8112 -34272 de sonde (o cantitate mult mai mult cea care a fost exploatată până acum în ultimul secol).

Dar noi nu putem şti dacă sondele prezintă sau nu fisuri sau avarii

Prin urmare, trebuie să privim înapoi la experiențele trecutului, să învăţăm din acestea şi să vedem ce-am putea îmbunătăţi pe viitor. Asta este ceea ce autorii studiului au încercat să facă, dar fără succes.

Totodată, cercetătorii au constatat că există foarte puţine date despre sondele vechi. "În cazul a mai mult de 4 milioane de sonde de exploatare din Australia, Austria, Bahrain, Brazilia, Canada, Olanda, Polonia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, mai puţin de 1% din acestea au publicat date despre integritatea sondelor sau despre defecţiunile apărute."

În Marea Britanie, autorii studiului au descoperit că au fost raportate 9 incidente de poluare asociate celor aproximativ 143 de sonde de exploatare funcţionale din 2000, pentru care există date. Două incidente s-au petrecut la aceeaşi sondă, în Singleton.

Raportul precizează că "trebuie să se ţină cont de faptul că în Marea Britanie, sondele abandonate nu sunt monitorizate, iar poluanţii mai puţin vizibili, cum ar fi scurgerile de metan, sunt puţin probabil să fie depistate. Rezultă că este foarte posibil ca astfel de probleme să fie mult mai răspândite decât arată datele existente în prezent."

Realitatea este că în Marea Britanie, 65% din puţuri nu mai sunt vizibile, 53% au fost forate de o societate care nu mai există sau a fuzionat şi un număr de 50-100 sunt abandonate, adică nu aparţin nimănui şi atunci nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru ele.

Deci nu ştim exact unde sunt puţurile vechi, nu ştim nici cine le deţine şi astfel nu putem şti cine - în cazul în care cineva - este responsabil pentru întreţinerea şi menţinerea lor.

Sursa: http://www.greenpeace.org.uk/newsdesk/energy/data/fracking-report-four-things-you-need-know-about-fracking-and-leaks%20%0d5

Articol tradus cu ajutorul voluntarei Greenpeace - Andreea Simeria

Subiecte