7 principii ale agriculturii ecologice

Deși la nivel global este produsă mai multă hrană decât în orice alt moment din istoria umanității, aproximativ un miliard de oameni ajung în continuare să nu aibă suficientă hrană de pe o zi pe alta. Asta se întampla în timp ce sistemul agricol industrializat este bazat pe supra-producție – mai bine de 30% din hrana produsă pe plan mondial este irosită (într-o mare proportie, chiar inainte de a ajunge la consumator).

În acelasi timp, planeta suferă considerabil (în prezent, agricultura industrială este responsabilă de circa 25% din emisiile totale de gaze cu efect de seră la nivel global). Resursele sunt supraexploatate, iar fertilitatea solului, biodiversitatea și calitatea apei scad (70% din resursele de apă proaspătă ale planetei sunt folosite în agricultură). Sistemul agricol actual este controlat de câteva corporații mari, ceea ce determină scăderea puterii fermierilor și a consumatorilor de a-și exercita dreptul de a alege unde și cum se cultivă hrana și ce se consumă. Sistemul se bazează în mare măsură pe câteva monoculturi, nediferențiate în funcție de regiuni, subminând posibilitatea unei alimentații sănătoase, bogate în nutrienți.

Pentru noi, toate acestea reprezintă semnale clare că sistemul agricol actual este unul defectuos și că e nevoie de o schimbare fundamentală în acest sens.

Totodată, cu această ocazie vom lasa raportul Greenpeace “7 principii ale agriculturii ecologice” – document manifest despre nevoia unei schimbări sistemice în felul în care hrana este produsă, distribuită și consumată. Raportul, bazat pe principii științifice, dezvoltate de cercetătorii Greenpeace de la Universitatea din Exeter, scoate în evidenta calea de urmat către un model agricol ce protejează mediul înconjurător și asigură mijloacele de existență ale fermierilor, producând în același timp o hrană sănătoasă. Astfel de soluții inovatoare trebuie sprijinite și de la nivelul guvernului prin scheme de ajutor financiar, pentru a clădi un sistem agricol care răspunde într-un mod corespunzător provocărilor curente: capacitatea de a hrăni o planetă în continuă creștere, de a se adapta și crea rezistența la efectele schimbărilor climatice și de a nu avea un impact negativ asupra mediului.

Agricultura ecologică nu este singurul răspuns la contracararea efectelor sistemului agricol puternic industrializat. Pentru a rectifica problemele, trebuie luați în considerare și alți factori: reducerea risipei sistemice de alimente, o distribuție mai echitabilă a accesului la resurse al fermierilor etc. Viziunea Greenpeace asupra hranei și agriculturii explică de ce agricultura ecologică este soluția pentru un viitor sustenabil și de ce trebuie să acționăm acum pentru a accelera schimbarea sistemică atât de necesară.

Mai concret, aceste 7 principii sunt:

1. Suveranitate alimentară. Adică cum și cine produce hrană. Lanțul alimentar este controlat de producători și consumatori, nu de corporații. Sistemul actual s-a axat pe conceptul de securitate alimentară, care presupune ca oamenii să aibă acces la hrană suficientă și după cum spuneam mai devreme, succesul nu e nici pe departe universal. Securitatea alimentară nu abordează inegalitățile și dezechilibrele de putere existente în sistemul alimentar, ceea ce permite corporațiilor să stoarcă un profit maxim, atât pe seama consumatorilor, cât și a producătorilor, micii producători fiind deseori marginalizați, sau chiar scoși din cursă.
2. Beneficii pentru fermieri și comunitățile rurale. Un element șocant al sistemului alimentar actual este faptul că cei care produc alimentele – fermieri, lucrători agricoli și pescari – suferă adesea de sărăcie și nu au acces la hrană. Dovezile aduse de inițiativele privind agricultura ecologică din întreaga lume arată că aceasta – atunci când este susținută suficient de mult prin politici adecvate – este un instrument util care asigură stabilitate financiară pentru micii agricultori, ceea ce înseamnă beneficii pentru comunitățile rurale.
3. Producție alimentară și recolte mai inteligente. Obiectivul actual de creștere a recoltelor oriunde și prin orice mijloace trebuie abandonat, întrucat hrănirea populației în creștere nu e o problemă de cantitate, ci de o mai bună distribuție. În zonele cu randament scăzut la recolte, acestea pot fi îmbunătățite printr-o calitate mai mare a nutrienților și a apei furnizate. Agricultura ecologică contribuie la filtrarea apei, reciclarea nutrienților, sechestrarea carbonului, etc.
4. Biodiversitate Agricultura ecologică se bazează pe diversitatea naturii, în puternic contrast cu modelul actual de agricultură industrială care promovează monoculturile. Accentul pe diversitate protejează ecosistemele, și astfel se beneficiază de ceea ce natura oferă în schimb: de exemplu, diversitatea semințelor sălbatice și cultivate, reciclarea nutrienților, regenerarea solului și dușmanii naturali ai dăunătorilor.
5. Sănătatea solului și o apă mai curată. Fertilitatea solului poate fi crescută fără a folosi produse chimice. Ea menține sau formează materie organică în sol (de exemplu, prin folosirea compostului sau a gunoiului de grajd) și astfel hrănește diversitatea organismelor din sol. De asemenea, aceasta urmărește protejarea de poluare a fântânilor, râurilor și lacurilor și utilizarea cât mai eficientă a apei. În plus, agricultura ecologică protejează solul de eroziune, poluare și acidificare.
6. Combaterea ecologică a dăunătorilor. Agricultura ecologică permite fermierilor să țină sub control dăunătorii și buruienile – fără a recurge la pesticide chimice scumpe, care pot afecta solul, apa și ecosistemele, dar și sănătatea fermierilor și a consumatorilor.
7. Sisteme alimentare rezistente. Agricultura ecologică creează rezistență: se consolidează agricultura (recolte diferite în funcție de specificul zonei), iar sistemul alimentar se adaptează în mod eficace la schimbările climatice și la realitățile economice. Un sol bine întreținut, bogat în materie organică, reține mult mai bine apa în perioadele de secetă și este mai puțin afectat de eroziune în caz de inundații. Fermierii pot avea și alte beneficii: o agricultură diversă determină și o diversitate a veniturilor, ceea ce conferă securitate în vremuri nesigure.