26 aprilie, București - Greenpeace România comemorează 27 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl. Cu această ocazie, voluntarii Greenpeace au amenajat un centru de informare în București, vineri, 26 aprilie, pe strada Lipscani și sâmbătă în parcul Al. I. Cuza, în punctul de belvedere, în intervalul orar 10:00-20:00. Voluntarii vor distribui materiale informative și vor strânge semnături împotriva construirii de noi reactoare nucleare în România.
De asemenea, voluntarii Greenpeace din Galați vor prezenta publicului local o serie de imagini aparținând expoziției fotografice „Documentare asupra victimelor de la Cernobîl – Ucraina și Belarus”, de Robert Knoth și Antoinette de Jong, menite să readucă în atenția publicului pericolele asociate energiei nucleare și efectele persistente ale emisiilor radioactive. Imaginile vor fi expuse în perioada 26 aprilie – 3 mai, la Grădina Publică.
Accidentul de la Cernobîl nu este singular în istoria industriei nucleare. De-a lungul timpului au existat mii de disfuncții la nivelul instalațiilor nucleare civile și militare[1]. Cea mai recentă criză nucleară, de la Fukushima, este încă un exemplu că omenirea nu poate gestiona complet riscurile acestei tehnologii, nici chiar după mai mult de 50 de ani de la începutul folosirii acesteia în scopuri civile, comerciale.
La primele ore ale zilei de 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei atomoelectrice de la Cernobîl a explodat, eliberând în atmosferă cantități uriașe de material radioactiv. Din cauza temperaturilor ridicate, materialul radioactiv a ajuns la altitudini de peste 1000 m, ceea ce a dus la difuzarea acestuia în concentrații foarte mari pe arii extinse, în zilele care au urmat. Imediat după explozie au izbucnit incendii pe o rază de 150 m în jurul reactorului. Pentru stingerea incendiilor, autoritățile au împrăștiat cu ajutorul elicopterelor mii de tone de material precum nisip, argilă și carbură de bor. Aceste măsuri au fost însă oprite la scurt timp, întrucât duceau la creșterea temperaturii materialului radioactiv și adăugau greutate pe structura slăbită a reactorului. Radiațiile au scăzut brusc în intensitate în ziua de 6 mai, după zece zile de la accident, procesul de emisie luând, de la sine, sfârșit.
Conform datelor vehiculate de autorități, numărul de persoane afectate de explozia de la Cernobîl se ridică la 5 000 000 numai în Ucraina, Belarus și Rusia. Norul radioactiv a afectat însă, o foarte mare parte din Europa, expunând la radiații populația mai multor state din zonă.
O suprafață mare din Ucraina este, încă, de nelocuit, în urma dezastrului nuclear, care continuă să producă efecte și acum, după 27 de ani.
Greenpeace susține construirea unui viitor energetic sustenabil, bazat pe energie regenerabilă și eliminarea treptată a energiei poluante, bazată pe cărbune, precum și a energiei nucleare, acestea periclitând deopotrivă umanitatea și mediul înconjurător.
În timp ce unele state[2] au luat deja decizia responsabilă de a nu mai construi alte reactoare nucleare, sau chiar de a le închide, Guvernul României intenționează încă să construiască reactoarele 3 și 4 la Cernavodă și, în plus, o nouă centrală nucleară a cărei locație nu a fost făcută publică. Lista locațiilor posibile pentru amplasarea unei noi centrale nucleare a fost ținută secretă, fiind obținută de Greenpeace în instanță. În prezent, Greenpeace strânge 100.000 de semnături în cadrul unei petiții[3], în vederea solicitării factorilor de decizie să nu mai construiască noi reactoare nucleare.
Note:
[2] Germania, Elveția, Italia, Bulgaria, Lituania, Japonia, Belgia.