Japonia a hotărât să-și înceteze dependența de energia nucleară până în 2030, alăturându-se țărilor precum Germania și Elveția, care au luat aceeași decizie după dezastrul de la Fukushima de anul trecut.
Acesta reprezintă un uriaș pas înainte pentru o țară care a fost dependentă de energia nucleară în proporție de 30% și vine în urma unui val de proteste publice, într-o țară care nu se remarcă prin nesupunerea civică. În paralel, două reactoare nucleare au fost oprite în Belgia, după ce s-a aflat că vasele reactoarelor prezintă fisuri. Spania a decis să închidă centrala nucleară de la Garona, în iulie 2013, iar noul guvern de la Quebec a confirmat că va închide reactorul 2 al centralei nucleare Gentilly. Greenpeace a salutat cu precauție noua strategie de mediu și energie a Japoniei, pentru că a fost o decizie cu mult întârziată. 18 ani este oricum prea mult timp de așteptat pentru o eliminare completă a energiei nucleare. Japonia a demonstrat deja vara aceasta că poate continua și fără energie nucleară: deși doar 2 dintre cele 50 de reactoare nucleare au fost pornite, nu s-a înregistrat nicio pană de curent sau carență în sistemul energetic.
Calea care urmează este foarte clară. Greenpeace a demonstrat în scenariul său Energy Revolution că prin dezvoltarea energiei regenerabile și a măsurilor de eficiență energetică, Japonia poate înregistra o recuperare economică și își poate atinge obiectivele de reducere a gazelor cu efect de seră până în 2020. Nu este nevoie de repornirea reactoarelor nucleare oprite după dezastrul de la Fukushima.
În Europa, riscul permanent pe care energia nucleară îl ridică pentru siguranța publică este subliniat de faptul că reactoarele Doel 3 și Tihange 2 din Belgia au fost oprite după ce, în urma inspecțiilor au fost descoperite fisuri la nivelul vaselor reactoarelor. Este posibil ca defecțiunile să fie într-atât de grave încât aceste reactoare nu vor mai fi repornite niciodată. Dacă asta nu este destul de înfricoșător, există o șansa ca un număr de alte reactoare din lume să fie afectate în mod similar. Vasele tuturor acestor reactoare au fost fabricate de o companie olandeză care s-a desființat, RDM (Rotterdamsche Droogdok Maatschappij).
Organizația belgiană de supravegherea activităților nucleare FANC, a organizat o întâlnire pe tema siguranței nucleare, la Bruxelles, luna trecută, pentru a discuta aceste aspecte. Oficiali din Germania, Olanda, Spania, Suedia, Elveția, SUA și Argentina, au luat parte la aceste discuții.
Îngrijorător este că operatorii și instituțiile de reglementare a reactoarelor nucleare în aceste alte țări pretind că nu au nici un fel de probleme.
Greenpeace solicită ca aceste reactoare să fie imediat oprite pentru a permite efectuarea unor investigații complete și ample pentru a asigura siguranța publică.
Un lucru pozitiv este că în Spania s-au făcut pași importanți pentru a mări siguranța publică, săptămâna aceasta, când s-a anunțat că centrala nucleară spaniolă Garona va fi închisă definitiv în iulie 2013.
Operatorii centralei sperau să prelungească durata de funcționare a acestei centrale vechi până în 2019, ceea ce ar fi presupus un cost de 120 de milioane de euro, pentru modernizare și actualizarea sistemelor de siguranță.
Acest pas ar trebui să reprezinte un semnal pentru viitorul regenerabil și sustenabil al Spaniei și este o victorie uriașă pentru campaignerii din Spania care au dus această luptă timp de 20 de ani. Industria nucleară se confruntă cu alternative mai noi și mai bune, cum ar fi energia solară și eoliană – o luptă pe care nu o poate câștiga.
(Imagine cu centrala nucleară Santa María de Garoña Nuclear Power Plant copyright Pedro Armestre/Greenpeace)
Blogpost de Justin McKeating