Au apărut cifrele despre energia nucleară pentru acest an; pentru industria nucleară nu aduc vești bune, dar în schimb sunt excelente, dacă vă faceți griji pentru siguranța oamenilor.
Ediția anuală a Raportului Privind Situația Industriei Nucleare Mondiale („Evaluarea Independentă a Evoluției Nucleare din Lume”) tocmai a fost lansată și are de spus următoarele:
„Industria nucleară este în declin: Cele 388 de reactoare operaționale sunt cu 50 mai puține decât nivelul maxim al acestora, atins în 2002, în timp ce capacitatea totală de producție a atins apogeul în 2010, la 367 GW înainte de a scădea la nivelul actual, care este comparabil cu nivelul întâlnit ultima dată acum două decenii. [...] Cota producătorilor de energie electrică din lume, a scăzut constant de la un maxim istoric de 17,6 la sută în 1996 la 10,8 la sută în 2013. Puterea nucleară din producția comercială a energiei primare, la nivel mondial, a scăzut de la minimul din 2012 de 4,5 la sută, un nivel văzut ultima dată în 1984, la un nou minim de 4,4 la sută.”
Sunt operaționale cu cincizeci de reactoare în minus, astfel încât, cel puțin, persoanelor care locuiesc în imediata lor apropiere le este mai bine fără acestea.
Când acest blog a fost inițiat în anul 2008, toate postările legate de industria nucleară și a susținătorilor acesteia a fost despre "renașterea" viitoare a energiei nucleare - un boom pentru construcția de noi reactoare nucleare, după ani de stagnare a lucrărilor.
Proiecția Asociației Mondiale a Energiei Nucleare din lume previziona construirea a 11.000 de noi reactoare nucleare până la sfârșitul secolului. Asta ar fi însemnat ca la fiecare trei zile să se înceapă construirea unui nou reactor nuclear.
Șase ani mai târziu, Raportul Privind Situația Industriei Nucleare Mondiale dovedește cât de optimistă a fost fantezia ...
În iulie 2014, 67 de reactoare au fost în construcție (cu unul mai mult decât în luna iulie 2013), cu o capacitate totală de 64 GW. Timpul mediu de construcție a unităților aflate în acest proces se ridică la 7 ani. Cu toate acestea:
• Opt reactoare au fost listate ca fiind „în construcție” timp de peste 20 de ani, altele pentru 12 ani.
• Cel puțin 49 de reactoare au înregistrat întârzieri de construcție, cele mai multe dintre ele fiind semnificative (de la câteva luni la câțiva ani). Pentru prima dată, întârzierile - de la câteva luni la câțiva ani - au fost permise pentru trei sferturi (21/28) din proiectele de construcție din China.
• Pentru cele 18 reactoare rămase, fie construcția a început în ultimii cinci ani, fie proiectele nu au început încă la data stabilită, ceea ce face dificil sau chiar imposibil să se evalueze dacă acestea sunt în grafic sau nu.
• Două treimi (43) din unitățile în construcție se află pe teritoriul a trei țări: China, India și Rusia.
Începând cu 2004, timpul mediu de construcție a ultimelor 37 de reactoare nucleare, răspândite în nouă țări, a fost de 10 ani. Durata se încadrează în 3,8, până la 36,3 ani.
În condițiile astea, sunt mai multe șanse să dați peste un articol de știri care se întreabă „ce s-a întâmplat cu renașterea energiei nucleare?”, decât peste unul care laudă această reușită.
Iar despre energia nucleară vs. energia din surse regenerabile? De ani de zile industria nucleară și catalizatorii acesteia spun că energia regenerabilă nu va funcționa pe scară largă.
Când energia solară și cea eoliană au început să fie mai ieftine, mai eficiente și mai rapide, această opinie s-a schimbat, susținând că sursele de energie regenerabilă și nucleară ar trebui să lucreze împreună, ca parte din mixul energetic global.
Raportul demontează, de asemenea și acest argument.
Raportul discută sarcina de bază, adică acea cantitate de energie electrică care "trebuie să fie servită în orice moment al zilei". Vechiul argument pro-energie nucleară și împotriva surselor regenerabile este că reactoarele nucleare funcționează tot timpul și astfel pot asigura electricitate non-stop. Pe de altă parte, despre energiile regenerabile se spune că depind de strălucirea soarelui și de bătaia vântului.
Revenind la Raportul Privind Situația Industriei Nucleare Mondiale...
Centralele termice care funcționează ori de câte ori acestea sunt disponibile sunt înlocuite cu portofolii pe energie regenerabilă cu costuri mici de funcționare, majoritatea energiilor fiind variabil regenerabile, care se adaugă la "virtuala cerere scăzută" de aprovizionare - furnizarea colectivă de energie electrică dintr-un amestec de resurse aflat în permanentă schimbare. Acest mod de operare al rețelei este similar cu o orchestră simfonică (cum spune Clay Stranger Rocky Mountain Institute): nici un instrument nu cântă în permanență dar, cu un dirijor bun, muzica frumoasă este produsă continuu. Această abordare este necunoscută utilității tradiționale, dar funcționează.
Și astfel, motivele pentru continuarea folosirii a energiei nucleare se evaporă. Aceasta este în declin, iar reactoarele nu se construiesc suficient de repede pentru a atinge țintele extravagante. Peste tot în lume, energia nucleară pierde teren în fața energiei din surse regenerabile, care este mai sigură, mai ieftină, mai ușor și mai rapid de construit.
Orice încredere mai era în energia nucleară a fost distrusă de dezastrul de la Fukushima iar industria face puțin spre deloc pentru a încerca s-o recâștige.
Raportul Privind Situația Industriei Nucleare Mondiale arată că încercarea de a reconstrui încrederea mai sus menționată, precum și construirea de noi reactoare nucleare, este cu totul inutilă.
[Imagine]: Centrala nucleară Mohovce, Slovacia
În anul 1980 a început construcția centralei nucleare Mochovce dar, ulterior, a fost oprită din cauza problemelor. Proiectul a fost reluat în anii 1990 și primele două reactoare (2 x 470MW) au fost date în folosință în 1998 și 1999. Guvernul slovac insistă să ducă la bun sfârșit acest proiect, în ciuda tehnologiei vechi și a mai multor probleme de securitate. 09/05/2012 © Tomas Halasz / Greenpeace]
Justin McKeating este un blogger specializat pe domeniul energiei nucleare al Greenpeace International, cu sediul în Marea Britanie. El scrie despre sectorul nuclear încă din anul 2008 și locuiește în Brighton, Marea Britanie.