Greenpeace se opune mineritului și exploatărilor resurselor de subsol, prin practici poluante, care afectează mediul, ecosistemele și comunitățile locale. Greenpeace propune alternative care nu presupun expunerea mediului la poluare sau la riscul de poluare - turism ecologic, agricultură sustenabilă, investiții în dezvoltarea infrastructurii pentru exploatare energiei regenerabile.
Distrugerea și otrava persistă
Practicile miniere necorespunzătoare pot duce la incendii, care pot dura zeci de ani, pot elibera în atmosferă cenușă și fum, pline de gaze cu efect de seră și chimicale toxice. Mai mult, mineritul duce la eliberarea metanului, un gaz cu un efect de seră de 20 de ori mai mare decât dioxidul de carbon. Inhalarea prafului de cărbune provoacă anumite boli pulmonare în rândul minerilor care locuiesc în apropiere, iar accidentele miniere ucid mii de oameni în fiecare an. Mineritul de cărbune dislocă întregi comunități, care sunt forțate să își abandoneze terenurile din cauza extinderii minelor, incendiilor, contaminării rezervelor de apă.
Sunt două procedee de minerit folosite pe scară largă: mineritul de suprafață și cel de subteran.
Exploatările de suprafață
Mineritul de suprafață implică dislocarea a mari cantități de pământ și rocă pentru a ajunge la zăcămintele din adâncime. În multe cazuri, munți întregi sunt practic aruncați în aer, spulberați, pentru a ajunge la zăcămintele din subteran, lăsând în urmă cicatrici permanente în peisaj.
Aproximativ 40 la sută din minele de cărbune din lume sunt exploatări de suprafață, dar în unele țări, precum în Australia, minele de suprafață reprezintă 80% din totalul minelor. În ciuda faptului că această industrie este foarte distructivă, preferă exploatările de suprafață pentru că necesită mai puțin efort și se extrage mai mult zăcământ decât în cazul exploatărilor de adâncime.
Impactul exploatărilor de suprafață
- Exploatările miniere de suprafață distrug peisaje, păduri și habitatele animalelor sălbatice, atunci când copacii, plantele și solul sunt îndepărtate din zona de minerit. Aceasta duce la eroziunea solului și distrugerea terenului agricol.
- Atunci când ploaia spală terenul exploatat și sterilul, sedimentele poluează pânza freatică. Acest lucru poate afecta peștii și sufoca plantele din aval, poate duce la desfigurarea canalelor râurilor și pârâurilor, ceea ce duce la inundații.
- Există un risc crescut de contaminare chimică a apelor subterane atunci când mineralele din sedimente și roci ajung în steril și se infiltrează în pânza freatică.
- Mineritul de suprafață duce la poluarea fonică și poluare cu praf, atunci când stratul superior de sol este împrăștiat cu echipamente masive. Rezultatul a toate acestea este un teren sterp, care rămâne contaminat mult timp după ce mina se închide.
- În Statele Unite, între 1930 și 2000, numai minele de cărbune au alterat aproximativ 2,4 miliarde de hectare de teren natural, mare parte acoperit cu pădure. Încercările de a restaura terenul distrus de o exploatație minieră și a-l reîmpăduri sunt dificile pentru că procesul minier afectează foarte mult solul și calitatea acestuia. De exemplu, în Montana, proiectele de reîmpădurire au avut o rată de succes de doar 20-30 de procente, în timp ce anumite locuri din Colorado, au supraviețuit doar 10 la sută din puieții de stejar plantați.
- În China, mineritul de cărbune a degradat calitatea terenurilor pe o suprafață estimată de 3,2 milioane de hectare, potrivit unei estimări din 2004. Rata de restaurare, pe ansamblu, a terenurilor afectate a fost de doar 10-12 procente (suprafața de teren restaurat față de zona totală degradată).
Minele de subteran
Majoritatea zăcămintelor de cărbune din lume sunt exploatate prin mine subterane. În timp ce mineritul de subteran este privit ca fiind mai puțin dăunător decât cel de suprafață, tot provoacă pagube de mediu, pe scară largă. În anumite mine, exploatarea se face în „încăperi”, susținute de coloane; aceste coloane de cărbune sunt lăsate să sprijine tavanul în timpul procesului minier inițial. Aceste coloane sunt adesea scoase la suprafață, iar mina este lăsată să se prăbușească (este un procedeu specific). În minele longitudinale, cărbunele este extras cu ajutorul echipamentelor mecanice. Structurile de sprijin care permit accesul acestor echipamente în mină sunt, în cele din urmă, îndepărtate, iar galeria minieră se prăbușește.
Impactul exploatării miniere de subteran
- Minele subterane produc cantități imense de steril, care este adus la suprafață – acest deșeu devine adesea toxic atunci când intră în contact cu aerul și apa.
- Minele care se surpă pot afecta grav clădirile de la suprafață.
- Exploatările miniere duc la modificarea nivelului pânzei freatice și al izvoarelor. În Germania, de exemplu, se pompează în pământ peste 500 de miliarde de metri cubi de apă. Doar un mic procent din această cantitate este folosită de industrie sau orașe, restul se irosește.