Pe 20 iulie, în Amsterdam, am primit un fax urgent din partea companiei Shell, cea mai bogată companie petrolieră din lume, compania împotriva căreia Greenpeace a desfășurat în ultimele săptămâni o campanie puternică pentru salvarea Arcticii, unde compania vrea să foreze după petrol. Notificarea venea din partea avocaților companiei, care sunt foarte îngrijorați de faptul că acțiunile Greenpeace din toată lumea, desfășurate în ultima săptămână, „presupun un risc real pentru retailerii Shell… și pentru public în general.” Scrisoarea se termină cu un avertisment în ceea ce privește „demersurile” împotriva Greenpeace, care vor avea loc „oricând” în viitorul apropiat.
Nu știu cum vi se pare vouă, dar pentru mine este o ironie incredibilă să fim acuzați că expunem publicul unui risc, ironie care se pare că le-a scăpat avocaților Shell. Până la urmă, Shell este o companie care, chiar săptămâna trecută, a pierdut complet controlul unui vas imens de foraje în Alaska, vas care a fost lăsat să plutească în derivă spre mal, până când a eșuat pe plajă. În statul Washington inginerii au făcut scandal pentru ca vasul Shell pentru intervenție în cazul unei deversări petroliere să fie gata. Vasul este vechi de 38 de ani, are mai multe probleme tehnice și nu ar face față în zona arctică, tocmai când compania se pregătește să foreze acolo. Această abordare dezordonată nu poate fi emblema eforturilor unui bastion al siguranței publice.
După dezastrul Deepwater Horizon din 2010, „intervenția în caz de deversare” a devenit un termen des folosit, așa cum trebuie să fie. Shell este compania responsabilă pentru cea mai mare deversare petrolieră din istoria recentă a Marii Britanii, în Marea Nordului și trebuie să plătească o amendă de 5 miliarde de dolari pentru că în decembrie 2011 s-au scurs 40.000 de barili de țiței în apele nigeriene. Acum să vorbim despre public și siguranța mediului.
Noble Discoverer, un vas a cărui misiune nu se potrivește cu numele întrucât nu este nimic „nobil” în activitatea sa, lucru valabil și pentru companie și echipaj – datează din 1966 iar anul trecut în Noua Zeelandă a scăpat de sub control.
Toate acestea au loc înainte ca Shell să înceapă măcar să foreze în Arctica, unul dintre cele mai fragile medii de pe planetă, Regiunea Arcticii găzduiește popoare indigene care se bazează pe sănătatea oceanului pentru a supraviețui și la fel și anumite specii de vulpe polară, narvalul și ursul polar. Această regiune a rămas în mare parte neatinsă de dezvoltarea industrială, dar acum una din cele mai nechibzuite companii vrea să foreze cât de multe puțuri petroliere este posibil înainte ca gheața marină - și lunile întregi de întuneric – să izoleze regiunea pe timp de iarnă. Planul ilar de intervenție în cazul unui accident petrolier include printre metodele de intervenție, câini care să detecteze mirosul de petrol și poze desenate de mână care ar face și un copil de șapte ani să roșească. Într-adevăr, Shell patinează pe gheață foarte subțire.
În acest timp, în toată lumea activiștii Greenpeace au protestat pașnic împotriva planurilor Shell, boicotând benzinăriile, birourile companiei și activând online.
De la Londra la Houston, din Budapesta la Haga, sute de oameni pasionați au urmărit să îi spună companiei - "#TellShell" (hash tagul nostru pe Twitter) să stea departe de acest mediu încă pur și au transmis acest mesaj prin mijloace nepericuloase. Recent, campania a ajuns la 1 milion de semnături în cadrul unei petiții internaționale pentru Salvarea Arcticii pe www.savethearctic.org. Rezultatul a venit mai devreme decât ne-am așteptat, un semn că din ce în ce mai mulți oameni se mobilizează împotriva distrugerii planetei.
Care ar putea fi de fapt motivația reală din spatele demersurilor avocaților Shell? Poate Greenpeace expune mult prea incomod adevărul despre competența Shell de a fora în Arctica. Poate numele a 1 milion de oameni care își arată sprijinul și acoperirea media globală a activismului este prea mult. Sau poate că acestea sunt doar acțiunile disperate ale unei companii care este precum un vas care se scufundă, dacă vreți, una a cărei strategii de business este limitată, pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni se revoltă, dându-și seama că afacerile nu se mai pot desfășura ca de obicei când vine vorba de jefuirea resurselor planetei.