România, între schimbări climatice și cărbune

În nota în care ne-a obișnuit, guvernul tratează lucrurile într-un fel acasă și altfel le prezintă afară.

Așa cum oficialii nu se sfiesc să o recunoască public, România nu agreează adoptarea unor obiective obligatorii pentru energie regenerabilă și eficiență energetică, pentru orizontul 2030, ci doar unul pentru emisii cu efect de seră, iar acesta la un nivel cât se poate de scăzut și cu condiția ca acordul să fie global, nu doar european. Această orientare a țării noastre – împărtășită probabil doar de Polonia - este pe cale să blocheze negocierile climatice europene, plasându-ne la coada Europei din acest punct de vedere.

Pe de altă parte, sunt cunoscute încercările la care este supus sectorul regenerabilelor, în ultimul an, cu toate acele modificări decise unilateral pentru amputarea schemei de sprijin, ce au zdruncinat mediul de afaceri și au inchis apetitul investitorilor.

În aceste condiții, reprezentantul guvernului la summitul climatic de la New York, dl ministru Attila Korodi, prezintă România drept un campion al eforturilor climatice, ce culege cu bucurie fructele energiei regenerabile[1].

Reality check – unde ne situăm, de fapt?

Știrile internaționale de săptămâna aceasta au menționat o serie de evenimente ce reconfirmă existența unui trend global în direcția renunțării la carbune în favoarea energiei curate.

Astfel, Enel a anunțat abandonarea proiectului termocentralei Porto Tolle[2]; premierul britanic David Cameron a anunțat decizia de eliminare a cărbunelui din energetică[3], minerii polonezi protestează împotriva importurilor de cărbune din Rusia (exploatat în condiții medievale) importuri ce trag pe tușa mineritul național[4]; Curtea Supremă din New Delhi anulează acordurile de mediu pentru 214 extinderi de cariere de cărbune[5].

Pare însă că aceste dinamici nu înseamnă nimic pentru guvernul nostru, ale cărui planuri se duc în direcția construirii de noi capacități energetice pe cărbune, în parteneriat cu chinezii, la Rovinari, și extinderea carierelor de lignit prin defrișarea a sute de hectare de pădure.

Anul acesta am arătat[6] cum cărbunele și energia termo se bucură de sprijin public, pe multiple căi obscure, ferite de atenția plătitorilor de taxe. Iar raportul publicat de noi prezenta doar vârful aisbergului: de la un punct încolo devine imposibil să ilustrezi în cifre o realitate caracterizată de lipsa de transparență, acte de corupție și interese politice.

Apropo de transparență, mai are cineva idee în ce stadiu a rămas strategia energetică națională? – începuse o consultare publică, prin aprilie. Din nou am avut impresia că trimit în gol o listă de sugestii, senzație atât de familiară deja, în relația cu guvernul.

Consiliul European, 23 -24 octombrie, Bruxelles

Din perspectiva unui ONG de mediu, situația apare invers față de cum a fost ea prezentată la New York: în realitate NU suntem un campion al climei, iar România nu este un paradis al regenerabilelor și nici perspectiva următorilor ani nu arată bine.

Dincolo de consensul stiințific deja existent, argumentele în favoarea acțiunii climatice urgente sunt tot mai accesibile publicului larg – dovadă stau manifestațiile publice din 21 septembrie, ce au însumat milioane de oameni din lumea intreagă.

În cadrul Consiliului European din 23 și 24 octombrie, șefii de stat și de guverne vor decide nivelul de ambiție al UE pentru următorul acord climatic global, ce urmează să fie adoptat în 2015. România va avea astfel ocazia să se poziționeze de partea țărilor progresiste, pentru combaterea schimbărilor climatice și pentru evoluție, sau să blocheze adoptarea unui nivel de ambiție adecvat pentru evitarea riscurilor climatice.

Miza este uriasă, prin urmare răspunderea este pe măsură, asa cum subliniază și Secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon: […] actuala generație, prima afectată major de schimbările climatice și ultima care poate acționa pentru ca aceste schimbări să nu devină ireversibile. – preluare din comunicatul MMSC

În timpul rămas până la Consiliu vom continua să le cerem factorilor de decizie să sprijine adoptarea la nivel european a trei obiective climatice obligatorii: pentru reducerea gazelor cu efect de seră, pentru energie regenerabilă și pentru eficiență energetică. În speranța că măcar în ultimul ceas vor fi dispuși să audă.

Text de Ionuț Cepraga - Coordonator Campanii Greenpeace România