Blogpost de Arin de Hoog – 20 iunie 2015,
Dacă ne gândim de cât timp oamenii au fost alungați din casele lor din pricina vremii extreme cauzate de schimbările climatice, a durat într-adevăr prea mult pentru ca noțiunea "refugiat climatic" să devină parte a limbajului colocvial.
Laxmi, 74 de ani, Bangladesh: "Ciclonul Aila m-a lăsat fără nimic, a fost cel mai distructiv ciclon pe care l-am văzut în viața mea."
Encliclica Papei a fost publicată pe 18 iunie, atunci când acesta a vorbit despre "majorarea tragică a numărului de migratori care caută să fugă de sărăcia în creștere cauzată de degradarea mediului."
Dar cel care poate i-a conferit termenului ceva gravitate a fost Secretarul de Stat american John Kerry, atunci când le-a spus luna trecută ambasadorilor Statelor Unite, "vor fi refugiați climatici cărora toți le veți face față la un moment dat. Dacă nu acum, în viitorul nu foarte îndepărtat."
Totuși, și acesta a greșit: "viitorul nu foarte îndepărtat" implică faptul că acest lucru este ceva nou. În realitate, faptul că oamenii fug de distrugerea cauzată de schimbările climatice aduse de om s-a întipărit deja în istoria noastră colectivă.
Un locuitor din Kiribati, Ioane Teitiota este pregătit să pledeze pentru statutul de refugiat climatic la Curtea Supremă a Noii Zeelande, cazul său reflectând situația precară a milioanelor de locuitori ai insulelor mici. Povestea sa este una familiară pentru cei care urmăresc legătura din ce în ce mai strânsă dintre fenomenele extreme ale vremii și tiparele climatice deformate.
La începutul lunii iunie, oameni ai comunităților afectate de climă din Tuvalu, Kiribati, Fiji, Insulele Solomon și Filipine au declarat că vor cere "Dreptate Climatică" și că îi vor face pe marii poluanți să-și asume stimularea schimbărilor climatice. Elma Reyes, împreună cu Greenpeace Asia de Sud-Est și alte organizații locale, îi ghidează pe filipinezi în solicitarea unei investigații a marilor poluanți de carbon de către Comisia pentru Drepturile Omului din Filipine.
Nava Greenpeace Rainbow Warrior a livrat de curând ajutoare materiale în Vanuatu după ce insula a fost devastată de un ciclon pe care președintele țării l-a atribuit schimbărilor climatice.
Oameni din satul Panita, Insula Tongoa, cu alimente de la Rainbow Warrior. Tongoa este una dintre insulele exterioare ale statului Vanuatu, lovită de Ciclonul Pam în martie 2015.
Cu toate acestea, oamenii din statele-insule mici nu sunt singurii care sunt nevoiți să-și părăsească locuințele din cauza cicloanelor și a creșterii nivelului mării – ambele fiind rezultatul arderii combustibililor fosili într-un ritm lacom de țările bogate.
Valurile de căldură provoacă secete și fac solul arid, forțându-i pe oameni să caute surse de apă mereu în scădere și terenuri de cultivat noi. În mod mai puțin direct, războaiele stimulate de deșertificare, precipitațiile puține și resursele din ce în ce mai rare cauzează fuga oamenilor pentru a se salva.
Locurile în care se întâmplă aceste tragedii sunt depărtate unele de altele, dar oamenii afectați au cu toții anumite lucruri în comun. Viețile lor s-au transformat într-o strădanie zilnică pentru a supraviețui cu resurse insuficiente și cu bani puțini. Și sunt victimizați de cei din locuri îndepărtate care au o calitate a vieții mult mai înaltă și care ar prefera să nu îi observe.
Avem acum o nouă certitudine asupra schimbărilor climatice verificabile științific. Mai avem și creșterea gradului de recunoaștere populară a conexiunii lor cu vremea extremă. Acest lucru ne oferă o nouă optică prin care putem vedea trecutul și ce anume îi forțează pe oameni să-și părăsească nu doar locuințele, ci și familiile, tradițiile și, de multe ori, drepturile ancestrale.
Pământ ars în sud-estul Braziliei, unde oamenii se confruntă cu lipsa apei din 2014.
Cu "refugiat climatic" avem și o denumire ubicuă pentru cele 22 milioane de oameni care au fost strămutate în 2013 din cauza a ceea ce Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați numește "evenimente de hazard natural".
Cum arată cifrele viitorului în ceea ce privește emigranții climatici? Sumbru. După cum afirma Ministrul Imigrației al opoziției din Regatul Unit, Chris Bryant, în septembrie 2013: "Vă puteți imagina că estimarea Națiunilor Unite de 200 milioane astfel de refugiați, mai mare decât numărul actual de migratori la nivel mondial, ar putea fi aproape corectă." Aceste cuvinte repetă ceea ce colegii de la Greenpeace Germania a susținut în 2007.
Din acest motiv Greenpeace solicită noi angajamente financiare pentru ca Green Climate Fund să atingă 15 milioane dolari – deoarece națiunile dezvoltate, excesiv de consumatoare, sunt cele care catalizează îngrozitoarea reacție în lanț ce conduce la deplasarea în masă a populației. Fondul este cel mai puțin semnificativ mod în care țările care ard combustibili fosili, cauzează schimbări climatice, creează catastrofe climatice și de mediu, îi alungă pe oameni din locurile în care locuiesc își pot asuma responsabilitatea, plătind pentru a atenua prejudiciile pe care le-au provocat indirect.
Notă: Acest blog a fost editat de la prima sa publicare pentru a include un link către o declarație și o petiție ale comunităților afectate din punct de vedere climatic.
Arin de Hoog este Editor de Conținut la Greenpeace International.
Blog post de: Arin de Hoog
Arin de Hoog este din Ottawa, Canada. Instruit ca jurnalist financiar, a lucrat ca producător, reporter și crainic pentru diferite stații de radio.