Bucureşti, 8 noiembrie 2007 – Organizaţiile de protecţia mediului din România au atras începând cu anul 2002 atenţia Guvernului României asupra problemelor legate de organismele modificate genetic. Au fost astfel investigate şi au publicate cazuri de contaminare ce demonstrează probleme grave legate de lipsa controlului şi trasabilităţii plantelor modificate genetic (MG), produse de compania Monsanto, din câmp şi până pe rafturile magazinelor alimentare. Culturile ilegale (experimente cu cartof şi prun MG, culturi masive de soia MG în întreaga tara), piaţa neagră cu seminţe, contaminarea din fabricile de procesare şi alimentele MG ilegale arată că soia MG a fost total scăpată de sub control, deşi cultivarea a fost interzisă începând cu 1 ianuarie 2007. Aceste cazuri se adaugă celor 142 cazuri de contaminare din lume în perioada 1996-2006. Victimele acestor cazuri de contaminare sunt mediul înconjurător, producătorii şi distribuitorii care nu doresc să utilizeze OMG în alimente şi consumatorii care resping categoric OMG în farfurii. Planurile Guvernului României pentru anul 2006 au fost de descurajare a cultivării soiei MG, dar suprafaţa cultivată în 2006 a fost de 130.000 ha, deci aproape că s-a dublat faţă de anul 2005 când au fost cultivate 85.000 ha. Deşi Guvernul României a interzis cultivarea de soia MG începând cu ianuarie 2007, aceasta a fost găsită din nou cultivată ilegal în scopuri comerciale în judeţele Bihor, Satu Mare, Arad şi Brăila. Autorităţile Române par neputincioase de a prelua controlul asupra situaţiei. OMG sunt fiinţe vii şi odată introduse în mediu ele se pot înmulţi şi pot contamina cu uşurinţă mediul şi întreg lanţul de producţie.
Tocmai din cauza imposibilităţii de a controla OMG, dar şi a lipsei studiilor pe termen lung, Franţa – statul membru al UE cu cea mai mare producţie agricolă – este al şaselea Guvern din Europa care a interzice cultivarea OMG. (Celelalte cinci sunt: Austria, Germania, Grecia, Ungaria şi Polonia). Singura plantă MG cultivată până în prezent în Franţa a fost porumbul MON810 produs de Monsanto. Preşedintele Sarkozy a citat trei argumente pentru a justifica necesitatea evitării de a cultiva plante MG:
- Îndoieli privind necesitatea OMG
- Îndoieli în legătură cu siguranţa OMG pentru mediu şi sănătate
- Îngrijorări privind diseminarea necontrolată a OMG
Cultivarea porumbului MG – un risc major şi pentru România
Singurul produs MG care ar fi putut fi cultivat legal în acest an era porumbul MON810 produs de compania americană Monsanto pentru a produce o toxină care combate viermele sfredelitor al porumbului (Ostrinia nubilalis). Totuşi, cultivarea MON810 în România este ilegală. În adresa Ministerului Mediului Nr.122411/ 41635 către Greenpeace din 16.05.2007 se menţionează că: „În conformitate cu Legea 214/2002, orice cultivare de plante superioare modificate genetic se poate realiza numai în baza unei notificări. Până în prezent, la sediul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nu a fost depusă nici o notificare privind cultivarea pentru comercializare a porumbului MON810.” Menţionez că la data însămânţărilor pentru sezonul 2007 era încă în vigoare Legea 214/2002 privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum si a produselor rezultate din acestea. Directiva Europeană 2001/18 a fost transpusă în legislaţia din România şi publicată în Monitorul Oficial abia la 28 iunie 2007, dată la care MON810 era deja cultivat ilegal pe 332,5 hectare din 6 judeţe şi avea 150 cm înălţime.
Ministerul Agriculturii şi-a depăşit atribuţiile care reveneau de fapt Ministerului Mediului ca autoritate competentă în domeniu, şi a acordat ilegal autorizaţii individuale unor cultivatori din 6 judeţe ţinând locaţiile culturilor în secret.
Contaminarea porumbului convenţional şi sfârşitul agriculturii ecologice?
Spre deosebire de soia, riscul contaminării în cazul porumbului este mult mai mare datorită polenizării cu uşurinţă a culturilor învecinate de porumb. Pericolul este unul uriaş pentru că România, cu cele trei milioane hectare cultivate cu porumb în fiecare an, este liderul Europei la aceasta cultură (doar fără OMG până în anul 2007). Porumbul MG MON810 constituie o imensă ameninţare pentru patrimoniul genetic al soiurilor de porumb adaptate la condiţiile de cultivare din România. Eliberarea în mediu a acestor noi varietăţi de OMG va face practic imposibilă producţia ecologică de porumb deoarece fluxul de gene nu poate fi controlat în mod real. În urma eşecului de a controla soia transgenică, a devenit evident ca singura soluţie este refuzarea cultivarii de porumb MG MON810 înainte de a contamina iremediabil şi producţia de porumb.
Riscuri pentru mediu şi pentru sănătatea oamenilor
Dovezi publicate în literatura ştiinţifică recentă, demonstrează riscurile pentru mediu şi sănătate, ale cultivării şi consumului porumbului MG Bt. Porumbul Bt (ca şi MON810) conţine o genă, care produce o toxină bacteriană oferind plantei protecţie împotriva viermelui sfredelitor al porumbului. Aşadar porumbul Bt este o plantă pesticid. Dovezi recente oferite de Ministerul Sănătăţii din Austria, descriu posibilitatea unor efecte neintenţionate cauzate de toxina Bt şi asupra altor organisme nevizate protejate (spre exemplu fluturii), precum şi posibilitatea că viermele sfredelitor poate căpăta rezistenţă la această toxină, ceea ce poate reduce rapid eficacitatea culturii. În plus, există ingrijorări referitoare la lipsa de date în legătură cu efectele asupra buruienilor şi că este foarte probabil să se ajungă la o suprautilizare de pesticide. Această toxină este produsă în toate celulele plantelor, inclusiv în rădăcini şi există posibilitatea ca toxina Bt să se acumuleze în concentraţii mari în sol, unde afectează organismele prezente, şi deci, sănătatea solului. Trebuie menţionat că există o controversă asupra siguranţei culturilor MG pentru oameni şi animale. Efectele neaşteptate a culturilor MG asupra oamenilor şi animalelor nu pot fi excluse. Un studiu ştiinţific independent recent a arătat efecte negative asupra cobailor hrăniţi cu porumb MG . Autorii studiului avertizează că neglijarea semnelor de toxicitate în ficatul şi rinichii animalelor testate ar pune în pericol sănătatea oamenilor şi animalelor.
Probleme economice pentru industria alimentară
Din cauza lipsei măsurilor de control, care includ infrastructura pentru testarea, etichetarea, monitorizarea şi trasabilitatea OMG, producătorii, procesatorii şi distribuitorii din România se confruntă cu probleme semnificative în respectarea legislaţiei UE. Exporturile de produse agricole şi de alimente produse în România ar putea fi compromise, fie pentru că nu îndeplinesc standardele UE de etichetare, fie pentru că nu îndeplinesc cererile consumatorilor care resping în marea lor majoritate alimentele MG. Sondaje recente, realizate de UE, arată ca 70% dintre europeni şi 67% dintre români resping alimentele MG. Majoritatea cetăţenilor din Europa sunt de opinie că alimentele MG nu trebuie încurajate. Nu sunt acceptate şi reprezintă un risc pentru societate. În consecinţă, majoritatea industriilor alimentare Europene refuză folosirea organismelor MG în produsele lor şi supermarket-urile nu vând la această oră niciun aliment MG etichetat. Această situaţie va face ca fermierii români care cultivă plante MG şi industria alimentară să îşi compromită vânzările pe piaţa europeană unică.
Consumatorilor li se încalcă dreptul de a alege
Publicul nu este informat despre riscurile OMG sau prezenţa lor în alimentele pe care le consumă. Regulamentele Uniunii Europene asupra etichetări şi trasabilităţi organismelor MG (1829/2003 şi 1830/2003), deja aplicabile şi în România încă din 2006, nu sunt respectate. Greenpeace a făcut analize, într-un laborator certificat în UE pentru analiza componentelor MG pentru produse alimentare din supermarket-uri ce operează în România. Rezultatele analizelor arată contaminarea alimentelor cu OMG în procente cuprinse între 0,96 şi chiar 97,3%, fără ca aceste prezenţe să fie menţionate pe etichete. Aceste analize confirmă faptul că românii sunt trataţi drept cobai pentru OMG şi că autorităţile păstrează rezultatele analizelor în secret.
Legislaţia UE permite interzicerea porumbului MG MON810
România nu a adoptat şi nu a implementat încă în legislaţia naţională măsuri eficiente de coexistenţă pentru culturile MG cu cele convenţionale şi ecologice. Autorizaţia pentru cultivare în UE pentru porumbul MON810 a expirat în 2007. Autorizaţia a fost acordată sub vechea legislaţie Europeană, care nu presupunea acelaşi nivel de evaluare a riscurilor pentru mediu şi sănătatea umană precum noua Directivă Europeană 18/2001.
Noua Directivă Euroepană 18/2001 permite statelor membre activarea „clauzei de salvgardare” şi aplicarea interzicerilor temporare asupra OMG autorizate de UE odată cu includerea de ecosisteme noi cu caracteristici de mediu diferite în interiorul graniţelor Comunităţii. Confirmarea ştiinţifică a noilor ecosisteme constituie baza legală pentru restricţionarea sau interzicerea temporară a porumbului MG autorizat în UE pe teritoriul noilor State Membre. Începând cu 1 ianuarie 2007, data la care România a aderat la UE, comunitatea europeană beneficiază de 2 regiuni biogeografice care nu existau între graniţele vechi ale Comunităţii, regiunea biogeografică Stepică şi cea a Mării Negre (Pontică) [18] pentru care nu există studii de evaluare a impactului asupra mediului şi sănătăţii oamenilor, studii fără de care porumbul MG nu trebuie cultivat. La fel au procedat şi vecinii noştri din Ungaria al cărei teritoriu include o nouă regiune biogeografică, cea Panonica, regăsită şi în România, în Câmpia de Vest, interzicând astfel importul şi cultivarea porumbului MON810. De asemenea Directiva Europeană insistă pentru evaluarea riscurilor OMG pe termen lung, studii care nu există până în prezent, deci Ministerul Mediului din România poate interzice importul şi cultivarea MON810 în acord cu legislaţia UE.
Este bine de ştiut că pe lângă faptul că riscurile porumbului MG pentru mediu şi sănătate nu au fost evaluate în condiţiile regiunilor biogeografice ale României, viermele sfredelitor al porumbului nici măcar nu este un dăunător semnificativ în majoritatea zonelor ţării. În zonele în care acest dăunător apare, se pretează soiurile de porumb convenţional obţinute deja în institute de cercetare din România încă din anii '90 special pentru a combate acest vierme, soiuri cu care se pot obţine recolte la hectar similare sau chiar superioare mediei europene şi care trebuie înregistrare în catalogul soiurilor din UE.
Organizaţiile şi producătorii care semnează această scrisoare vă cer:
- să luaţi măsuri legale urgente pentru interzicerea importului şi cultivării de porumb modificat genetic în România pentru a oferi românilor posibilitatea de a opta pentru o agricultură durabilă care să ofere alimente gustoase şi sănătoase
- să oferiţi românilor dreptul de a-şi declara regiunea sau ţara „zonă liberă de OMG”
- sa asiguraţi crearea şi funcţionarea unui sistem eficient de control pentru OMG care presupune asigurarea trasabilităţii OMG pe întreg lanţul de producţie
Anexăm scrisorii noastre:
- compendiul juridic privind restricţiile sau interdicţiile referitoare la cultivarea şi utilizarea organismelor modificate genetic conform dreptului CE realizat de domnul Thijs F.M. Etty, Lector/Cercetător în dreptul European Vrije Universiteit Amsterdam (VU Amsterdam),Institutul pentru Studii de Mediu (IVM), Departmentul pentru Analiza Politicilor de Mediu (EPA) şi Facultatea de Drept
- ghidul consumatorului pentru OMG, ediţia a II-a, care arată că majoritatea supermarket-urilor refuză să vândă alimente MG