„Centralele nucleare, alături de chiar focoasele nucleare, sunt cele mai periculoase dispozitive pe care omul le-a creat vreodată. Construcţia şi proliferarea lor este cea mai iresponsabilă, de fapt, cea mai criminală acţiune care a avut loc vreodată pe această planetă.” Patrick Moore, „Asalt asupra generaţiilor viitoare”, 1976
Epoca nucleară a început în iulie 1945, când SUA au testat prima lor bombă nucleară lângă Alamogordo, statul New Mexico.Câţiva ani mai târziu, în 1953, preşedintele Eisenhower îşi lansează programul "Atomi pentru Pace" în cadrul ONU, pe fondul unui val de optimism neînfrânat generat de noile descoperiri în domeniul atomo-energiei.
Dar, aşa cum ştim, nu există nimic "paşnic" în domeniul nuclear. La mai mult de o jumătate de secol după discursul lui Eisenhower planeta a acumulat o „zestre” de deşeuri nucleare. Această moştenire începe să fie recunoscută pentru ceea ce este cu adevărat.
Lucrurile se mişcă încet în direcţia cea bună. În timpul negocierilor ONU privind schimbările climatice de la Haga, din noiembrie 2000, lumea a recunoscut energia nucleară ca fiind o tehnologie murdară, periculoasă şi inutilă prin refuzul de a-i recunoaşte merite în reducerea gazelor cu efect de seră. Energiei nucleare i-a fost dată o nouă lovitură atunci când la Conferinţa ONU pentru Dezvoltare Durabilă (aprilie 2001) a refuzat să admită tehnologia nucleară o tehnologie durabilă.
Riscurile folosirii energiei nucleare sunt reale, inerente şi de lungă durată.