În realitate, cadrul juridic din Romania le îngăduie termocentralelor învechite și poluatoare să funcționeze ocolind legislația europeană pentru emisii: 15 din cele 28 de unități cu funcționare pe cărbune fie nu au autorizație integrată de mediu, fie depășesc valorile-limită de emisii. Deci mai bine de jumătate dintre unitățile pe cărbune funcționează astfel, chiar dacă în unele cazuri Garda Națională de Mediu (GNM) a decis suspendarea activității și a aplicat amenzi. Cadrul legal le permite operatorilor să își continue nestingheriți activitatea, cu condiția să conteste în instanță decizia GNM; cât despre nivelul amenzilor aplicate de GNM, acesta este unul infim prin comparație cu prejudiciile cauzate și cu profilul contravenienților. Toate celelalte 13 unități – cele „conforme” – beneficiază de diverse derogări temporare de la legislația europeană privind emisiile, ca să poată funcționa. În absența acestor derogări, nici măcar o unitate pe cărbune din România nu ar face față cadrului european privind emisiile, deci ar trebui închise toate.
În privința impactului climatic, Greenpeace a solicitat guvernului să facă public memorandumul cu tema „Poziția României privind revizuirea schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, aplicabilă pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 decembrie 2030”. Un asemenea acord, menit să reprezinte societatea românească în negocierile la nivel european, ne privește pe fiecare dintre noi. Mai mult, el a fost decis de către cei pe care românii i-au ales prin vot, ca să le reprezinte interesele. Prin urmare, nu există absolut nici o scuză pentru ascunderea memorandumului față de publicul român. Ministerul Mediului, însă, a considerat invers, și a comunicat către Greenpeace că documentul este „exceptat de la accesul liber al cetățenilor la informații de interes public”. Este acel minister care ar trebui să încline balanța în favoarea mediului, dar care face asta doar la nivel declarativ, la reuniunile internaționale pentru mediu și climă, precum „One Planet Summit”. În realitate, Ministerul Mediului îi refuza unui ONG de mediu accesul la acest document de interes pentru cetățeni, despre impactul industriei asupra climei și sănătății cetățenilor.
În concluzie, dacă la Paris România se recomandă drept un campion climatic, în țară sunt probleme:
- Relativ recent, mineritul energetic a fost introdus în rândul activităților economice pentru care este permisă exproprierea. În timp ce alte state membre UE plănuiesc reducerea impactului propriului sector energetic asupra climei, în România s-a dat liber la exproprieri pentru extinderea mineritului pentru lignit, cu tot ce presupune aceasta: defrișări, desfigurarea mediului natural, impact asupra climei și impact social;
- Actualul guvern amenință cu resuscitarea unor proiecte-mamut, abandonate pe parcursul ultimilor ani, în principal din cauza fezabilității îndoielnice. Vorbim de două reactoare nucleare noi la Cernavodă, de o unitate de 600 MW la Rovinari și de hidrocentrala cu pompaj de la Tarnița - incompatibile cu viziunea unui sector energetic cu impact climatic redus;
- În această toamnă, unii reprezentanți ai guvernului au recomandat asocierea României cu grupul Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia), asociere ce ar însemna distanțarea țării noastre de valorile europene, implicit și de acțiunea climatică. Drept confirmare, atât premierul, cât și șeful PSD, s-au angajat că vor redresa termocentralele din Hunedoara, aflate de ani buni la un pas de faliment;
- Faultarea sistematică a regenerabilelor, din ultimii patru ani, prin modificarea repetată a schemei de sprijin, fără consultarea reală a mediului de afaceri, este încă un pas înapoi în lupta României cu schimbările climatice.
Declarațiile secretarului de stat sunt aici