Tendințele globale din anii anteriori au culminat în acest an: instabilitate economică, ascensiunea forțelor populiste și extreme, în special de dreapta, democrații aflate sub presiune, societăți polarizate și o criză climatică care nu ne mai bate la ușă ci deja a intrat cu forța.
Instituțiile de analiză a riscurilor acum includ în topul amenințărilor nu doar conflictele armate și crizele economice, ci și fenomenele meteo extreme și dezinformarea, privite drept factori care subminează stabilitatea socio-politică, climatică și economică. Sunt riscuri care transcend granițele naționale, deja resimțim efectele și la noi acasă.
Spre exemplu, drepturile la protest, la acces la justiție și la participare publică sunt sub asediu peste tot în lume. Iar asta le-a dat undă verde celor în poziții de putere de la noi din țară, fie politicieni, fie corporații, să testeze apele când vine vorba de restricționarea spațiului democratic și a activității societății civile. Am fost ținta unui proces de tip SLAPP (un proces strategic împotriva participării publice) unic: o companie de stat a cerut dizolvarea unei organizații de mediu și a setat un precedent periculos pentru orice îndrăznește să conteste status quo-ul.
O altă tendință îngrijorătoare este instabilitatea financiară a ONG-urilor, mai ales a celor care deranjează interese economice sau politice și care nu acceptă decât donații individuale pentru a-și menține independența, cum e cazul Greenpeace.
Această precaritate financiară nu este un accident, ci un instrument de presiune. Organizațiile care lucrează pe drepturile omului, mediu sau justiție socială sunt printre cele mai vulnerabile la măsuri de austeritate, la discurs public nociv și la campanii de intimidare menite să le consume timpul, energia și resursele limitate.
Pentru noi, fiecare decizie de cheltuire a unui leu este o alegere între a continua munca de teren, a merge în instanță, de a promova un subiect în social media, de a investi în angajați și voluntari sau pur și simplu de a supraviețui ca organizație. Independența financiară e astfel mai mult decât o valoare pentru noi, e o formă de rezistență și ceva ce tratăm cu multă grijă și atenție.
2025 a fost un an care ne-a obligat să gestionăm crize mai mult decât să ne concentrăm energiile în a construi un viitor alternativ care funcționează pentru toți. Chiar și așa, nu ne-am oprit. Ce mi-a oferit mie speranță și energie a fost comunitatea Greenpeace care mă înconjoară. Angajații și activiștii noștri sunt printre cei mai extraordinari oameni pe care am avut ocazia să-i cunosc.
În timpul a ceea ce a fost, probabil, cel mai greu an pentru noi, am reușit să desfășurăm 15 acțiuni, 130 de voluntari și activiști au dedicat peste 700 de ore din timpul lor pentru a se implica în activități, iar peste 20,000 de oameni noi ni s-au alăturat ca susținători. Totodată, am avut victorii semnificative, în special adoptarea, după trei ani de campanie, a legii pentru comunitățile de energie, care în sfârșit le permite oamenilor să își producă împreună energia cu adevărat verde.
Privim spre 2026 cu realism, dar și cu încrederea că suntem împreună, mai puternici și mai solidari ca oricând.
