Suntem înconjurați de un partener fidel, un aliat silențios și esențial care face posibilă existența noastră. Aproximativ 71% din suprafața Pământului este acoperită de apă, ceea ce face din planetă un loc cu adevărat unic în univers unde viața este posibilă. Dar cât de mult ne-am oprit să reflectăm asupra acestui partener invizibil și cât de mult contează în aventura noastră pe Pământ?
Apa este combustibilul biodiversității globale. Protejarea ei înseamnă, de asemenea, protejarea vieții, dar mai întâi avem nevoie de o înțelegere profundă a amenințărilor crescânde care îi pun în pericol integritatea. Poluarea, schimbările climatice, exploatarea excesivă și gestionarea necorespunzătoare a resurselor au creat o serie de amenințări grave. Apele sunt contaminate de poluanți chimici, pline de deșeuri plastice și sub presiune din cauza creșterii temperaturilor globale. Acest lucru nu este doar o problemă a vieții acvatice; este o problemă care afectează întregul Pământ și toate ființele care îl locuiesc. Protejarea apelor necesită acțiune globală și cooperare între țări și organizații.
Primii pași Greenpeace pe mare
Greenpeace și-a consolidat reputația ca apărător neobosit al mediului, iar călătoria a început chiar pe apă. Membrii fondatori ai organizației s-au aventurat în 1971 pe mare cu o barcă veche de pescuit, închiriată din bani strânși în urma unui concert rock. Scopul expediției a fost de a documenta și a protesta împotriva testelor nucleare din Oceanul Pacific.
Misiunea lor a fost un succes peste așteptări, atrăgând atenția mass-media și a opiniei publice, iar Insula Amchitka unde s-a desfășurat operațiunea, a fost declarată mai apoi un refugiu al păsărilor. Acesta a fost doar începutul a ceea ce avea să devină o mobilizare globală, sau cum ar spune unii cercetători: “începutul sfârșitului Războiului Rece”. Chiar dacă testele nucleare au continuat în acea perioadă, misiunea inițială a reușit să creeze o platformă pentru acțiuni ulterioare în apărarea mediului și a resurselor acvatice. Greenpeace a fost un actor cheie în campania pentru interzicerea testelor nucleare.
În anii 1970 și 1980, organizația a protestat ferm pentru interzicerea testelor, cu accent pe cele atmosferice. Activiștii Greenpeace au făcut presiuni pe plan internațional și au atras atenția asupra consecințelor devastatoare ale acestor teste. Un activist francez pe nume McTaggart a dat în judecată guvernul francez în 1974, iar câștigul lui a determinat Franța să înceteze testele nucleare atmosferice. Acest succes a contribuit la conștientizarea riscurilor testelor nucleare asupra mediului și sănătății umane și la promovarea Tratatului pentru Interzicerea Testelor Nucleare (CTBT), adoptat mai apoi în 1996.

Lupta pentru protejarea echilibrului ecologic continuă
În 1978, Greenpeace a lansat o campanie de oprire a sacrificării focilor din Insulele Orkney și Insulele Vestice (Scoția). Uciderea focilor în masă a fost permisă de către guvern din cauza faptului că acestea „interferau cu pescuitul comercial”. Ambarcațiunea Greenpeace Rainbow Warrior a urmărit nava vânătorilor de foci timp de două săptămâni, provocând o reacție publică împotriva acestei acțiuni. În cele din urmă, în 2020, în Scoția a fost complet interzisă uciderea focilor. Reducerea sacrificării focilor a reprezentat un pas către o abordare mai echilibrată și mai sustenabilă a relației dintre om și natură, protejând mediul marin și biodiversitatea.
În 1982, a fost impusă o interdicție globală asupra vânătorii comerciale a balenelor, evenimentul marcând o victorie după mai bine de un deceniu de eforturi pentru a proteja aceste mamifere marine. Vânătoarea pentru carne, ulei și oase, a avut consecințe devastatoare pentru speciile de balene din întreaga lume în prima jumătate a secolului XX. Campania Greenpeace „Salvați Balenele” a atras atenția publicului prin imagini șocante cu balene vânate, declanșând o mișcare globală împotriva acestei practici.
O altă reușită obținută după un efort îndelungat de 15 ani, este campania condusă de Greenpeace împotriva pescuitului distructiv, cu accent pe impactul negativ al traulurilor (plase industriale de pescuit) asupra mediului acvatic. În anii ’70 și ’80, activiștii au investigat și documentat efectele distructive al acestor practici asupra ecosistemelor marine și au produs un documentar cu impact puternic, reușind să câștige atenția și sustinerea opiniei publice. Rezultatele campaniei au condus la o interdicție mondială a traul-urilor în apele internaționale în anul 1992.

În 1991, cele 18 națiuni semnatare ale Tratatului Antarctic au introdus noi reguli de mediu pentru o interdicție minimă de 50 de ani asupra exploatării minerale în Antarctica. La origine, Tratatul Antarctic, semnat în 1958, proteja continentul timp de 30 de ani, dar creșterea amenințărilor comerciale odată cu trecerea anilor, a determinat nevoia de actualizare a politicilor. Succesul a fost datorat unei campanii Greenpeace care a durat șapte ani și care a avut bazele în Antarctica. Greenpeace a luptat pentru a preveni exploatarea petrolului și a resurselor minerale din această regiune vulnerabilă, deoarece exploatarea ar fi avut un impact devastator asupra ecosistemelor unice din regiune și a vieții marine.
O altă victorie importantă împotriva poluării apelor are loc în 1998, în nord estul Atlanticului. Înțelegerea “OSPAR Convention”, interzice eliminarea deșeurilor toxice și a altor echipamentelor industriale în mările din această regiune. Greenpeace a contribuit prin campanii de conștientizare asupra problemelor, cea mai de impact fiind ocuparea platformei Brent Spar a companiei Shell care a fost adusă la țărm și reciclată. În 2015, Greenpeace a continuat să își asume rolul în oprirea planurilor companiei Shell de a efectua foraje în Marea Nordului. Shell a invocat decizia de a părăsi zona pe baza prețurilor scăzute ale petrolului și a costurilor ridicate de producție, dar compania a recunoscut, de asemenea, că protestele au avut un impact mai mare decât anticipau, iar reputația le-a fost afectată.
Principalele surse de poluare a apelor
Pescuitul în masă este una dintre cele mai distructive practici a ecosistemului marin. Captura accidentală cunoscută sub numele de “bycatch” a dus la moartea și rănirea unor specii non-tintă, precum mamifere, broaște țestoase, rechini, recife de corali, dar și la generarea de deșeuri prin aruncarea resturilor nedorite înapoi în apă. Resursele de pește care ar fi trebuit să ajungă mult timp și să hrănească un număr mare din populație, au fost irosite prin capturarea unor specii care nu au mai avut șansa să se refacă în timp. Industria pescuitului a ajuns în realitate să aibă o capacitate mai mare de capturare decât cantitatea de pește rămas în oceanele noastre. Aceste practici au lăsat în urmă plase de pescuit și alte echipamente aferente care au fost pierdute în apă, ceea ce a cauzat rănirea sau chiar moartea unor viețuitoare marine și implicit au contribuit la poluarea apelor.

Mineritul în adâncurile mării este o practică relativ nouă, ce presupune extragerea mineralelor și a resurselor valoroase la o adâncime de peste 2000 m sub nivelul mării. Acest proces generează îngrijorări semnificative, deoarece efectele sale nu sunt măsurabile și pun în pericol ecosisteme extrem de fragile neperturbate de milioane de ani, care s-au adapta să trăiască în condiții extrem de dure. Acestea au potențialul de a afecta grav viața marină și de a contamina lanțurile trofice. De asemenea, zgomotul provenit de la mașinile de minerit produce efecte pe distanțe considerabile, perturbând viața mamiferelor marine care folosesc sunetul ca principal mijloc de orientare și comunicare.
În armonie cu ecosistemul acvatic: Construind un viitor sustenabil
Pentru a asigura protecția oceanelor și conservarea ecosistemelor marine, este imperativă o abordare cuprinzătoare și responsabilă. Starea de bine a planetei noastre este strâns legată de sănătatea oceanelor, acestea furnizând nu doar resurse esențiale, ci și contribuind la echilibrul climatic global.
Un pas vital constă în instituirea unui număr crescut de rezervații marine pentru a oferi speciilor amenințate o șansă de recuperare. Pentru a reduce poluarea și exploatarea resurselor, este esențială supravegherea și reglementarea riguroasă a activităților de pescuit, precum și dezvoltarea de alternative sustenabile care să înlocuiască plasticul care ajunge în oceane.

În martie 2023, Organizația Națiunilor Unite a adoptat un Tratat Global de Protejare a Oceanelor, după două decenii de negocieri, care stabilește regulile pentru protejarea vieții marine pe aproape jumătate din suprafața Pământului. Aceste zone protejate sunt esențiale pentru conservarea biodiversității marine și pentru asigurarea hranei și mijloacelor de trai a peste trei miliarde de oameni. Cu toate acestea, până în prezent, doar 1% din apele internaționale sunt protejate, iar acest tratat deschide calea pentru o mai bună conservare a ecosistemelor și a vieții marine.
Imagini de la protestele Greenpeace pe apă
Discuţie
Foarte interesant si bine de stiut!
Am lucrat în industria pescuitului/prelucrării peștelui. La Tulcea am avut cea mai mare fabrică de conserve de pește din Sud-Eestul Europei. Prelucram în special pește oceanic , obținut prin golirea Atlanticului de faună piscicolă ,cu o flotă, una din cele mai mari din lume. Tehnologia ? Blestematele traulere pelagice care au făcut arman pe fundul Atlanticului de Est. Se sesizase la un moment dat, însuși președintele Senegalului Leopold Sedar Sengor prietenul lui Ceaușescu. Am fost alungați cu flota militară din cauza prăpădului ce l-am făcut în apele lor teritoriale. La fel ne-au tratat islandezii, irlandezii, englezii, francezii, spaniolii.La Mangalia avem spații de acvacultură părăsite pentru că așa cer interesele UE, cică. Produceam acolo, sute de tone de pește de apă dulce: crap, știucă, somn, plătică, biban, caracudă, roșioară ș.a.(zona 23 August). Aveam acolo și o cherhana...Nu mai avem nimic.Cum spunea scriitorul/filozoful Andrei Pleșu :..suntem pe drumul pierzaniei...Sau cum spunea Petre Țuțea dizident politic, 13 ani temniță grea:...cred că m-am sacrificat pentru un popor de tâmpiți....Și nici măcar nu mă simt jignit de zicerea asta. S-auzim numai de bine.
Domnule Sorin, nu e vorba de ”interese UE”, e vorba de reglementări menite să protejeze ecosistemele marine. Reglementări care nu existau în cazul amintit de dumneavoastră și care au apărut mult mai târziu.