Glasgow, Scoția – Zilele acestea am fost bombardați cu declarații despre păduri de la COP26 – printre care și cea despre un nou acord între guverne, inclusiv al Braziliei și al României, pentru a opri și inversa fenomentul despăduririlor până în 2030. Însă Greenpeace cataloghează anunțul festiv drept o undă verde frumos împachetată pentru încă un deceniu de distrugere a pădurilor.
Coordonatorul campaniei pentru păduri și viață sălbatică a Greenpeace România, Ciprian Gălușcă, spune:
”În ultimii 30 de ani, în România au fost plantate doar 30.000 de hectare de păduri noi, în condițiile în care avem peste jumătate de milion de hectare de terenuri degradate. În timp ce seceta devine noul normal în multe părți ale țării, președintele Iohannis se laudă la COP26 cu inițiativa de a planta 57.000 de hectare de păduri noi. Și nici pentru acestea, finanțate din PNRR, nu din surse proprii, încă nu există un plan de implementare. E jenant.”
Carolina Pasquali, director executiv al Greenpeace Brazilia, a reacționat la știre direct din Glasgow:
“Motivul pentru care Bolsonaro s-a simțit confortabil să semneze acest nou acord este că permite încă un deceniu de distrugere a pădurilor și nu are nici caracter obligatoriu. În tot acest timp, Amazonul se află deja pe marginea prăpastiei și nu mai poate face încă unor ani de defrișări. Triburile indigene cer ca 80% din Amazon să fie protejat până în 2025 și au dreptate, de asta avem nevoie. Mediul și ecosistemele naturale nu-și pot permite acest acord.”
”Noul” acord înlocuiește, de fapt, Declarația pentru Păduri semnată în 2014 la New York (cu toate că Brazilia nu a fost atunci printre semnatari). Declarația din 2014 a inclus un angajament conform căruia guvernele se obligau să înjumătățească dispariția pădurilor până în 2020 și să sprijine corporațiile să elimine defrișările din lanțul lor de producție – cu toate astea, rata defrișărilor a crescut dramatic în ultimii ani. Celor mai recente declarații privind lanțurile de producție le lipsește urgența și e greu de crezut că vor duce la remedierea anilor de eșec corporatist în această privință.
Emisiile de gaze de seră ale Braziliei au crescut cu 9,5% în 2020, impulsionate de distrugerea Amazonului cauzată de alegerile politicile deliberate ale guvernării Bolsonaro. Ținând cont de istoricul său, Greenpeace avertizează că sunt slabe șansele ca Bolsonaro să respecte acest acord în întregime voluntar și să vină cu politici care să pună Brazilia pe o cale menită să își atingă promisiunile de protecție a mediului. Dimpotrivă, chiar în aceste zile încearcă să împingă un nou pachet legislativ care ar accelera defrișările.
O altă lacună majoră din acordul propus este lipsa de acțiune în ce privește reducerea cererii pentru carne și lactate produse industrial – o industrie care deschide calea distrugerii ecosistemelor prin fermele de animale care înlocuiesc păduri și poluează pământul și apele, precum și prin plantațiile de soia folosite ca furaje.
Anna Jones, coordonatoarea campaniei pentru păduri a Greenpeace UK, a spus:
”Până nu punem capăt expansiunii agriculturii industriale, până nu începem tranziția către diete bazate pe plante și nu reducem cantitatea de carne și lactate industriale pe care le consumăm, drepturile populațiilor indigene vor continua să fie amenințate, iar natura va continua să fie distrusă, mai degrabă decât să i se ofere oportunitatea să se refacă și să se extindă.”
COP26 a venit și cu anunțul finanțărilor oferite țărilor cu suprafețe semnificative de pădure, printre care Brazilia și Congo. Anna Jones a mai remarcat:
”Sumele oferite sunt o fracțiune infimă din ce e necesar pentru a proteja natura la nivel global. Ținând cont de istoricul multora dintre aceste guverne privind încălcarea sau atacarea drepturilor populațiilor indigene și distrugerea pădurilor, au multe de demonstrat până la a putea să ofere asigurări că aceste fonduri nu vor umple pur și simplu buzunarele celor care defrișează. Fondurile pe care se angajează să le ofere guvernele sub Acordul Financiar Global pentru Păduri par să vină din bugetele primite drept ajutor, deci e neclar dacă e vorba de bani noi sau de mutarea lor dintr-un buzunar în altul. Și nu există garanții că donațiile venite din sectorul privat nu vor fi folosite pur și simplu drept compensări pentru emisii directe de carbon, în locul reducerii acestora.
Un moratoriu pe noi concesiuni de exploatare forestieră a fost ridicat în iulie de guvernul Republicii Democratice Congo, iar activiștii de mediu se tem că oferirea unor sume noi de bani nu va fi condiționată de reintroducerea moratoriului.
Un reprezentant al Greenpeace Africa a declarat:
“Ridicarea moratoriului pune în pericol o suprafață de pădure tropicală de mărimea Franței, amenință comunitățile locale și indigene și riscă apariția în viitorul apropiat a noi boli zoonotice care pot cauza următoarele pandemii. Când sunt atât de multe lucruri în joc, orice nouă finanțare ar trebui oferită guvernului Republicii Democrate Congo doar dacă interzicerea noilor exploatări forestiere este reintrodusă.”
