Daniel Burlan, directorul general al Complexului Energetic Oltenia,  a declarat într-o conferință Energynomics că România are nevoie de un plan de decarbonare, de phase out al cărbunelui la nivel național. Mai spune că este nevoie, așa cum s-a întâmplat și în alte țări europene, de constituirea unei comisii mixte care să traseze acest plan de închidere a capacităților de energie produsă din cărbune, pe care îl vede ulterior adoptat prin lege.

Aproape toate statele membre ale Uniunii Europene au anunțat un plan de renunțare la cărbune, iar cele care nu au făcut-o deja, au comisii constituite care lucrează la un calendar și la o strategie pentru eliminarea cărbunelui din mixul energetic, înlocuirea acestuia cu noi capacități de energie regenerabilă, și la alte măsuri care să susțină sistemul energetic. Planul de decarbonare, dincolo de închiderea capacităților pe cărbune, trebuie să ia în calcul și impactul economic și social. Factorii de decizie sunt obligați să includă și o puternică componentă de protecție socială –  să găsească alternative viabile care să asigure locuri de muncă decente pentru oamenii care lucrează în industria mineritului. În lipsa unui astfel de plan există riscul ca aceste zone să treacă printr-un amplu proces de deșertificare socială.

În România, în  Gorj, un număr de 36.000 de oameni, aproximativ 40% din totalul angajaților din județ, depind de modul în care funcționează Complexul Energetic Oltenia. Compania se află într-o situație extrem de delicată din punct de vedere financiar, situație care în mod evident pune sub semnul întrebării viitorul județului Gorj.

Ministerul Energiei, pentru a evita un colaps economic și social în județul Gorj, este obligat să accelereze procesul tranziției energetice, să își alinieze obiectivele cu politicile climatice europene, să facă schimbări consistente la Strategia Energetică Națională și la Planul Național privind Energia și Schimbările Climatice, și nu în ultimul rând să înființeze cât mai urgent acea comisie care să planifice eliminarea treptată a cărbunelui în baza unei strategii bine definite. Studiile arată că o accelerare a procesului de renunțare la cărbune va avea un impact economic gestionabil. Altfel spus, cu cât mai rapidă retragerea, cu atât mai mici vor fi costurile tranziției. Scenariul pentru renunțarea la cărbune în 2025 devine din ce în ce mai plauzibil.

Complexul Energetic Oltenia nu poate pune în funcțiune capacități de producție pe gaze (începând cu 2025) și energie fotovoltaică în paralel cu funcționarea în continuare a unităților pe bază de lignit, întrucât acest scenariu este interpretat ca fiind „subvenție internă”, practic profiturile obținute ar prelungi funcționarea unităților poluante și după 2030, fapt ce contravine în mod direct obiectivelor Directivei EU ETS.

Ministerul Energiei, principalul acționar al CEO și responsabil cu politica energetică a României, are de făcut următoarele lucruri pentru a fi în linie cu obiectivele climatice europene:

  1. să oprească susținerea nesustenabilă a producției de energie pe cărbune – prea poluantă și prea scumpă – și să comunice o dată clară și un plan realist pentru eliminarea cărbunelui din mixul energetic național și înlocuirea acestuia cu noi capacități de energie regenerabilă; primul pas e înființarea de urgență a Comisiei pentru renunțarea la cărbune, comisie care să aibă o componență mixtă și care să găsească soluții și pentru impactul social și economic din zonă.
  2. să coreleze aceste eforturi cu programul de sprijin financiar anunțat de Comisia Europeană, Fondul pentru o Tranziție Justă, program dedicat pentru zonele miniere care vor trece printr-un amplu program de decarbonare. Acesta urmărește menținerea producției economice și creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă afectate de renunțarea la cărbune. 2,2 miliarde de euro vor fi alocați pentru România. 
  3. să modifice planul de restructurare și decarbonare al Complexului Energetic Oltenia, astfel încât să fie în linie cu principiile de acordare a fondurilor europene, să urmărească și să acceseze oportunitățile de finanțare existente pentru investiții în dezvoltarea de tehnologii și infrastructuri pentru o energie curată.

Să spunem lucrurilor pe nume: Ministerul Energiei a rămas izolat într-o poziție pro-cărbune, care este în dezavantajul dezvoltării județului Gorj și a României. Vântul schimbării bate din toate direcțiile: de la nivel european, de la cel local, din partea ong-urilor care militează pentru stoparea poluării și o tranziție justă, ba surprinzător, iată că semnale vin și din partea CEO, singurul producător important pe cărbune din România. 

Încă nu e prea târziu ca ministrul Virgil Popescu să facă primii pași. Dar e al doisprezecelea ceas.