Când vorbim despre protejarea Mării Negre, mulți își imaginează acțiuni directe pe apă sau pe plaje. Însă, o mare parte din munca noastră se desfășoară în fața ecranelor, analizând imagini și date satelitare. Ne-am asumat o misiune clară: monitorizăm constant întreaga parte românească a Mării Negre – inclusiv perimetrul Neptun Deep – pentru a verifica cum se desfășoară lucrările de foraj offshore și activitățile conexe.

Vreau să vă povestesc, pas cu pas și pe bază de date concrete, cum am detectat un incident major pe data de 10 martie 2026 și cum reacționează instituțiile statului român la posibile evenimente de poluare.

O problemă sistemică tratată drept „caz izolat”

România nu este pregătită pentru un incident major de poluare în Marea Neagră. Nu o spunem doar noi, o arată chiar răspunsurile oficiale ale autorităților. În ultimii patru ani, instituțiile noastre au numărat incidentele separat: Apele Române vorbesc despre 20 de evenimente, Autoritatea Navală Română (ANR) despre 16 cazuri în porturi și 3 poluări confirmate prin satelit, iar Garda de Mediu intervine punctual unde este cazul. Nu există o bază de date unică. Pentru Ministerul Mediului, atâta timp cât Planul Național de Răspuns nu este activat, toate aceste poluări sunt considerate „minore” și „locale”.

Împreună cu partenerii noștri de la SkyTruth, am demonstrat însă că fenomenul este cronic. Între aprilie 2022 și septembrie 2025, am identificat prin satelit 226 de pete de poluanți în zona românească a Mării Negre, acoperind o suprafață totală de 1.308 km² (de 5,5 ori mai mare decât Bucureștiul). Răspunsul autorităților? „Sunt cazuri izolate”. Bineînețeles că nu am fost mulțumiți de acest răspuns și am continuat monitorizarea.

10 martie 2026: Alerta și validarea tehnică a poluării

Pe 10 martie 2026, sistemul automatizat Cerulean (dezvoltat de SkyTruth, bazat pe inteligență artificială) a generat o alertă în perimetrul Neptun Deep, preluată de pe sateliții radar Copernicus/Sentinel-1 ai Agenției Spațiale Europene. Alerta indica o anomalie masivă: o dâră întinsă pe o lungime de aproximativ 100 de kilometri și o lățime de 500 de metri, acoperind o suprafață estimată la 45 km² (echivalentul a peste 6.300 de terenuri de fotbal).

Pentru că inteligența artificială poate genera alarme false, echipa de experți Greenpeace a trecut la validarea manuală a imaginii radar (SAR). Cum funcționează această verificare, din punct de vedere fizic și tehnic?

Satelitul Sentinel-1 trimite un semnal radar către mare și măsoară energia reflectată înapoi. În mod normal, vântul creează micro-valuri la suprafața apei, care reflectă puternic semnalul și apar luminoase pe imagine. Când pe suprafața mării există uleiuri sau fluide specifice navelor, acestea reduc tensiunea superficială și netezesc apa. Ca urmare, semnalul radar nu mai este reflectat înapoi, iar zona apare pe ecran ca o pată întunecată.

Pentru a asigura o certitudine deplină și a exclude un eventual rezultat fals-pozitiv, experții noștri au analizat riguros corelația dintre forma deversării, structura sa internă și condițiile meteorologice. Forma lungă, îngustă și perfect aliniată pe o axă dominantă este specifică unei nave care evacuează fluide în timp ce se deplasează, fiind complet diferită de structurile geometrice sau uniforme ale fenomenelor naturale. Mai mult, structura internă a petei – cu un nucleu foarte întunecat ce indică o peliculă mai groasă și margini neregulate cu filamente distorsionate de curenți – a demonstrat că avem de-a face cu un fluid real aflat în mișcare pe suprafața apei. În final, validitatea acestor date a fost confirmată prin verificarea condițiilor de vânt, care se situa în intervalul optim de 3-10 m/s; un vânt mai slab ar fi netezit marea în mod natural, generând o alarmă falsă, în timp ce un vânt mai puternic ar fi fragmentat instantaneu pata.

Analiza a confirmat certitudinea prezenței unei pete cu caracteristici similare ale unui amestec de uleiuri și fluide specifice navelor.

Identificarea sursei potențiale: Skandi Asserter

Următorul pas a fost cel de a identifica potențiala sursă. Am corelat coordonatele și ora deversării cu datele de trafic maritim în timp real de pe platforma Marine Traffic.

Ruta navei suport SKANDI ASSERTER, un vas offshore multifuncțional implicat direct în proiectul Neptun Deep, se suprapunea parțial cu locul și forma deversării identificate prin satelit. Datele arată că nava părăsise portul Constanța pe 4 martie și a operat în larg, în proximitatea platformei TRANSOCEAN BARENTS și a vasului CAMPOS TIDE, exact în perioada incidentului, revenind la țărm (în portul Midia) abia pe 16 martie.

Chiar dacă vasul este subcontractat, responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în acel perimetru revine direct companiilor care implementează proiectul Neptun Deep, adică OMV Petrom și Romgaz. De asemenea, trebuie precizat că nu vorbim despre o mare pată neagră de țiței brut, ci de amestecuri de fluide și lubrifianți deversate constant. Împreună cu alte deversări de la alte nave, acestea au un efect cumulativ extrem de toxic asupra ecosistemului marin.

Corespondența cu autoritățile: Clasat pentru că „era verde în sistem”

Având toate aceste date tehnice verificate, am solicitat oficial clarificări de la Ministerul Mediului și de la Autoritatea Navală Română (ANR), instituția direct responsabilă cu prevenirea poluării apelor de către nave.

Răspunsul primit de la ANR evidențiază de ce procedurile statului eșuează în a preveni evenimentele de poluare din Marea Neagră:

  • ANR a recunoscut că a primit o notificare în sistemul informatic european de monitorizare (CleanSeaNet) cu privire la exact acest eveniment de pe 10 martie.
  • Totuși, instituția nu a trimis nicio echipă pe mare pentru a verifica situația în teren. Motivul? În aplicația lor, alerta „apărea cu verde în sistem”, ceea ce, conform algoritmilor automați, indică un grad de încredere scăzut, cu o suprafață sau cantitate mica de poluanți sau care nu se deplasează spre o zonă sensibilă.
  • Mai mult, ANR a catalogat poluarea ca fiind „irelevantă din punct de vedere operațional” din cauza distanței mari față de țărm. Oficialii au decis să aștepte o nouă alertă a doua zi. Deoarece substanțele s-au dispersat rapid în larg și satelitul nu a mai emis o notificare la următoarea trecere, ANR a închis definitiv cazul.

În același timp, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu a oferit un răspuns rapid, notificându-ne că prelungește termenul legal de comunicare de la 10 la 30 de zile.

Monitorizarea continuă

Acest caz ne arată o realitate îngrijorătoare. Am depistat acest incident doar pentru că satelitul a trecut fix în momentul în care fluidele erau la suprafață. Multe alte episoade de deversare trec complet neobservate fie din cauza lipsei acoperirii satelitului în acele ore, fie pentru că se dispersează înainte de a fi înregistrate. Amploarea reală a poluării este, cel mai probabil, mult mai gravă.

Condamnăm ferm această cultură a iresponsabilității și cerem public OMV Petrom și Romgaz o asumare reală a impactului de mediu pentru fiecare navă și platformă care deservește proiectul lor. Solicităm ferm o monitorizare post-incident reală, transparentă și realizată direct pe teren, care să tragă la răspundere adevărații beneficiari ai acestor foraje. 

Organizația noastră va continua să asigure o monitorizare constantă, fundamentată exclusiv pe date tehnice și expertiză independentă, expunând public cele mai notabile abuzuri.