Călătoria legislativă sinuoasă a comunităților de energie
Greenpeace publica în martie 2024 primul studiu din România despre comunitățile de energie. Acesta sublinia că transpunerea directivei europene RED II a creat un cadru legislativ lacunar și confuz, ceea ce a generat blocaje în dezvoltarea acestui tip de proiecte la nivel național, așa cum au arătat și interviurile cu cetățeni și autorități locale care vor să se organizeze astfel. Ce s-a schimbat de atunci?
Ne apropiem de adoptarea primului cadru de reglementare dedicat comunităților de energie, un moment foarte important, deoarece acesta va influența direct capacitatea cetățenilor, autorităților locale, ONG-urilor și IMM-urilor de a se organiza în proiecte colective de producție, gestionare și consum al energiei. Dacă reglementările vor fi restrictive, atunci aceste inițiative vor fi limitate, iar beneficiile unei comunități de energie – independență energetică, facturi mai mici și un mediu mai curat – vor rămâne inaccesibile pentru mulți.
Poveste în trei acte despre un grup de lucru și transparență decizională
Începând cu iunie 2024, Ministerul Energiei a încercat să recupereze întârzierile în reglementarea comunităților de energie, înființând un grup de lucru dedicat acestui subiect. De atunci, grupul s-a reunit de trei ori, încercând să contureze un cadru legislativ funcțional. Despre primele două întâlniri am relatat aici și aici, analizând atât ce ar trebui să conțină un proiect de lege benefic pentru cetățeni, cât și efectele anumitor limitări asupra comunităților de energie. Am documentat aceste întâlniri pentru a contracara lipsa de transparență cu care autoritățile ne-au obișnuit de-a lungul timpului. Cetățenii au dreptul să știe cum se creează legislația care le va afecta accesul la energie, posibilitatea de a-și reduce facturile și participarea activă la tranziția energetică. Fără transparență și implicare, există riscul ca noile reglementări să le fie nefavorabile.
Temerile privind lipsa de transparență a autorităților nu ne-au fost dezmințite. Ultima întâlnire a grupului de lucru a avut loc pe 26 septembrie 2024, când reprezentanții Ministerului au prezentat o nouă versiune a structurii reglementărilor, solicitând observații până pe 14 octombrie. În urma acestei întâlniri, am fost informați că noi reuniuni ale grupului ar urma să aibă loc la sfârșitul lunii octombrie și, ulterior, la finalul lunii noiembrie. Însă, aceste întâlniri nu s-au mai organizat. Între timp, fără ca membrii grupului să fie anunțați, proiectul unei Ordonanțe de Urgență a fost publicat discret în transparență decizională pe 18 octombrie 2024. Abia după ieșirea formală a documentului din acest proces, membrii grupului au fost anunțați că Ministerul Energiei a definitivat reglementările privind comunitățile de energie.
La momentul actual, proiectul de Ordonanță de Urgență a trecut de etapa avizării interministeriale, primind observații din partea ministerelor relevante. Următorul pas este adoptarea în ședință de Guvern, iar ordonanța va deveni imediat aplicabilă după publicarea în Monitorul Oficial. Nu a fost însă anunțată o dată clară pentru această ședință. Între timp, pe 25 martie 2025, documentul va fi dezbătut în Parlament, într-o discuție ce, conform invitației de participare, își propune să aprofundeze împreună cu toți actorii relevanți noul act normativ inițiat de guvern.
Primele reglementări: ce includ, ce lipsește și care sunt problemele majore?
Primele reglementări, deși așteptate și necesare, reprezintă un pas timid în direcția unui cadru legislativ clar și cuprinzător pentru comunitățile de energie. Cea mai importantă observație de fond este că proiectul de ordonanță se limitează la comunitățile bazate exclusiv pe producția de energie electrică din panouri fotovoltaice. Totuși, directivele europene conturează un concept mult mai amplu, care include diverse surse regenerabile – precum energia eoliană și geotermală – și alte activități complementare, cum ar fi mobilitatea sustenabilă și sistemele centralizate de încălzire.
Actul normativ remediază parțial problemele create de transpunerea defectuoasă a RED II, care a lăsat un cadru legislativ incomplet și neclar. Noile reglementări aduc precizări privind procesul prin care cetățenii își pot înființa o comunitate de energie, etapele de urmat, modul în care vor funcționa și cum aceste entități vor fi integrate în piață alături de furnizori și distribuitori.
Prezentăm în continuare o serie de aspecte critice, pentru care am formulat noi recomandări, iar soluționarea acestora va fi esențială pentru a valorifica pe deplin potențialul comunităților de energie în beneficiul cetățenilor.
- Problema lipsei controlului cetățenilor și a limitărilor geografice
Actul prevede că o comunitate de energie trebuie să aibă cel puțin 5 membri sau acționari, dintre care persoane fizice, IMM-uri, ONG-uri, asociații, fundații sau autorități locale, inclusiv municipalități. Totuși, această reglementare nu garantează controlul efectiv al cetățenilor asupra comunității, așa cum cer prevederile europene. Mai mult, riscă să deschidă ușa fenomenului de corporate capture, permițând marilor companii din domeniul energetic să creeze comunități de energie și să profite de pe urma acestor oportunități destinate cetățenilor.
De asemenea, se stipulează că locurile de consum și unitățile de producere a energiei electrice ale membrilor trebuie să fie amplasate obligatoriu în aceeași unitate administrativ-teritorială sau în subdiviziunile acesteia. Am explicat în detaliu aici de ce o astfel de restricție nu este benefică și contravine directivelor europene.
- Problema dezechilibrelor
Comunitățile de energie trebuie să gestioneze dezechilibrele dintre energia produsă și consumată, ceea ce le obligă să achiziționeze energia necesară din piața de echilibrare pentru a corecta diferențele. Anul 2024 a demonstrat că prețurile de pe această piață pot atinge niveluri aberant de ridicate, cum ar fi 102.142 lei/MWh, iar această tendință riscă să devină o normalitate. Aceasta reprezintă o mare problemă pentru comunitățile de energie, care se pare că nu beneficiază de aceleași excepții ca prosumatorii – în prezent, legislația stipulează că prosumatorii cu o putere instalată de până la 400 kW nu sunt responsabili pentru echilibrarea rețelei, iar furnizorii lor se ocupă de această obligație.
- Problema obligațiilor fiscale pentru energia electrică produsă pentru autoconsum
Proiectul legislativ prevede că doar comunitățile de energie cu unități de producție ce au o putere instalată totală mai mică de 50 kW sunt scutite de la plata obligațiilor fiscale pentru energia produsă pentru autoconsum. Această limită de 50 kW este mult prea mică și nu reflectă nevoile reale ale unei comunități de energie, care poate include multiple locuințe, clădiri publice, școli, spitale și alți consumatori. Astfel, comunitățile vor ajunge să plătească taxe pentru energia electrică pe care o produc pentru propriul consum, necesară pentru iluminat, gătit, încălzire, răcire etc. Pragul impus nu sprijină dezvoltarea comunităților de energie și nu stimulează producția și consumul local de energie regenerabilă într-un mod eficient și sustenabil.
Ce urmează?
Pe 13 martie 2025, am transmis Ministerului Energiei recomandări de îmbunătățire pentru aceste trei probleme majore, alături de alte șapte organizații* care activează pe subiectul comunităților de energie. Textul complet al recomandărilor poate fi consultat aici și include și alte puncte ce vizează aspecte administrative, procedurale și de finanțare a comunităților de energie, pe care le-am considerat importante pentru cetățeni.
În continuare, Ministerul Energiei trebuie să demonstreze deschidere și transparență în soluționarea acestor aspecte, pentru a crea un cadru legislativ care să sprijine cu adevărat interesele cetățenilor și să deblocheze potențialul comunităților de energie. Astfel, vom putea asigura protecția cetățenilor împotriva riscurilor sărăciei energetice și vom întări reziliența comunităților locale în fața incertitudinilor politice, economice și sociale actuale.
La nivel național, există deja zeci de inițiative care așteaptă o legislație completă și favorabilă (în studiul Greenpeace amintit, erau documentate deja 21 de astfel de proiecte). Solicitările pentru o legislație adecvată se bucură de sprijinul a zeci de municipalități și organizații, care au semnat Memorandumul pentru comunitățile de energie. În plus, nu trebuie uitat că, odată ce actul legislativ va fi adoptat, este esențial ca ANRE să își îndeplinească obligațiile, inclusiv elaborarea normelor de aplicare și a metodologiilor necesare. ANRE trebuie să evite întârzierile în acest proces și să acționeze cu adevărat în interesul cetățenilor.
*Organizațiile care au transmis recomandări Ministerului Energiei sunt: Greenpeace România, Coaliția Energie Comunitară, Cooperativa de Energie, Bankwatch România, Observatorul Român al Sărăciei Energetice, Asociația pentru Dezvoltare Integrată Valea Jiului, Asociația Orașe Energie în România, Agenția pentru Managementul Energiei și Protecția Mediului.
