În 2020, Uniunea Europeană a lansat Strategia pentru Biodiversitate 2030, un angajament comun al statelor membre de a opri colapsul naturii prin extinderea rețelei de arii protejate la 30% din suprafață și, mai important, prin instituirea unui minimum de 10% protecție strictă din suprafața terestră și marină.
România are în față o șansă rară: să protejeze, cu adevărat, cele mai valoroase păduri și zone naturale din țară. Dar un proces care ar trebui să fie simplu și în interesul public riscă să fie complicat de presiuni, interese și lipsă de transparență.
Aproximativ 2,3 milioane de hectare de păduri, pășuni, zone umede, ecosisteme alpine și alte arii naturale ar trebui să intre sub protecție, în ceea ce ar trebui să fie cel mai mare proiect de conservare a naturii din istoria României.
Însă lucrurile nu se întâmplă așa cum ar trebui.
De ce este important acest obiectiv pentru România?
Țara noastră păstrează încă ecosisteme pe care multe țări din Europa de Vest le-au pierdut cu decenii în urmă: păduri seculare, habitate rare, râuri, zone alpine intacte. Însă, aceste valori naturale se află sub o presiune constantă: exploatări, dezvoltări imobiliare, drumuri forestiere și proiecte hidroenergetice.
Protecția strictă a 10% din suprafața țării este, în acest context, ultima noastră șansă de a salva ceea ce nu poate fi reconstruit.
De altfel, obligația României de a proteja strict 10% din teritoriul național nu este doar o recomandare, ci o asumare față de instituțiile și partenerii europeni. Ținta apare explicit în PNRR, la Jalonul 34 din Componenta dedicată biodiversității, un document asumat oficial de Guvernul României și aprobat de Comisia Europeană. Toate jaloanele din PNRR sunt obligatorii, iar neîndeplinirea lor poate duce la suspendarea sau chiar pierderea finanțărilor. Cu alte cuvinte, nu vorbim doar despre o aspirație ecologică: România are obligația legală și financiară de a proteja 10% din teritoriul său.
Parcursul oficial al proiectului în România
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a demarat în 2023 procedura de identificare a suprafețelor eligibile pentru protecție strictă, însă în loc să trateze ținta de 10% ca pe o obligație juridică, așa cum este stabilită prin PNRR și prin Regulamentul european privind Mecanismul de Redresare și Reziliență, ci ca pe un un angajament politic din Programul de Guvernare 2021-2024.
Această formulare eronată a slăbit din start procesul O obligație europeană cu consecințe financiare a fost tratată ca o opțiune la discreția autorităților române.
Cu toate acestea, în baza metodologiei agreată în dezbatere publică, în procesul de identificare a fost cartată inițial o suprafață care ajungea la aproximativ 2,3 milioane ha, adică exact 10% din teritoriul României.
Previzibil, din 2024 până în 2025, lucrurile au început să se complice și chiar să regreseze. Documentele oficiale arată un parcurs marcat de schimbări repetate și nejustificate ale metodologiei, uneori făcute netransparent, cum a fost în februarie 2025, când procesul era peste 80% finalizat. În paralel, presiunile locale și instituționale au dus la retragerea unor zone deja validate tehnic. Toate acestea au fost însoțite de o lipsă vizibilă de transparență, atât în comunicarea progresului către public, cât și către specialiști independenți.
Așa s-a redus constant suprafața de la 2,3 milioane ha la 1,7 milioane ha (după modificarea metodologiei) și apoi la 1,4 milioane ha în noiembrie 2025, pentru ca acum (decembrie 2025) să fie introdusă o propunere care condiționează procesul de acordul proprietarilor de zone împădurite, decizie fără acoperire juridică și în detrimentul interesului public.
În cel mai pesimist scenariu, România ar putea ajunge în 2026 la o propunere de sub 700.000 ha, adică aproximativ 3–4% din suprafața terestră a țării, ceea ce este contrar interesului public și obligațiilor asumate contractual de România față de UE.
În tot acest proces, Greenpeace, Agent Green, Declic și Fundația Centura Verde au fost printre puținii actori care au urmărit pas cu pas ce se întâmplă. Am monitorizat constant modul în care avansează desemnarea, am documentat pe teren dispariția unor zone cu valoare ridicată și am pus la dispoziție hărți independente care să sprijine procesul.
Greenpeace a publicat, în 2017 și 2024, cele mai detaliate hărți ale ariilor cu valoare ridicată de biodiversitate din Carpați, o bază științifică solidă care arată clar unde sunt zonele ce trebuie protejate integral.
În același timp, am transmis Ministerului o adresă oficială în care cerem transparență, criterii clare și protecție reală, am depus un răspuns tehnic în consultarea publică cu observații juridice și ecologice bine fundamentate și continuăm să solicităm consultări reale cu comunitățile și acces complet la toate datele.
România este la o răscruce: Fie finalizează cel mai mare proiect de conservare din istoria țării, fie îl sacrifică pe altarul intereselor locale și al presiunilor economice pe termen scurt.10% protecție strictă nu este un moft și nu este o cifră arbitrară. Este șansa noastră reală de a salva pădurile care ne-au rămas, de a ne proteja de impactul schimbărilor climatice și de a asigura viitorul generațiilor următoare.
