Există o lecție simplă, formulată cu mult înaintea noastră, de comunitățile indigene din America de Nord, care au înțeles ce înseamnă să pierzi echilibrul dintre om și natură. E cunoscută sub numele de profeția Cree: “ abia după ce ultimul copac va fi tăiat, după ce ultimul râu va fi otrăvit și după ce ultimul pește va fi prins, vom înțelege că banii nu pot fi mâncați.”
Întrebarea este dacă mai există disponibilitatea de a o înțelege acum — sau doar atunci când va fi prea târziu.
Ce s-a întâmplat cu Nicușor Dan? Ce s-a întâmplat cu activistul consecvent care apăra spațiile verzi, Roșia Montană, comunitățile de la Pungești afectate de explorarea gazelor de șist, care apăra patrimoniul arhitectural al Bucureștiului? Cum a ajuns să susțină astăzi proiecte cu impact major asupra mediului? Ce s-a întâmplat cu valorile care l-au ghidat în cei 20 de ani de activism?
Declarațiile din această săptămână îmi lasă un gust amar. Mi-au amintit de președintele Traian Băsescu, care făcea jocurile Roșia Montana Gold Corporation, susținând un proiect extrem de toxic pentru viitorul României.
După o întâlnire cu conducerea OMV, Nicușor Dan a ales să promoveze Neptun Deep, un proiect cu impact major asupra climei și mediului, care va genera peste 200 de milioane de tone de CO₂, care implică deversarea a milioane de metri cubi de ape uzate în Marea Neagră și care pune presiune suplimentară pe ecosisteme deja fragile.
Și atunci întrebarea devine inevitabilă: de ce susține președintele României, fără rezerve, un astfel de proiect? Cum se împacă această poziție cu trecutul său de activist? Cum se justifică sprijinul pentru o investiție care nu garantează independența energetică a României, dar care riscă să blocheze tranziția reală către energie curată — singura care poate oferi stabilitate pe termen lung?
În urmă cu 13-14 ani, împreună cu o gașcă de prieteni, preocupați de soarta bunicilor din județul Vaslui eram activi împotriva gazelor de șist de la Pungești. Nicușor Dan, preocupat și el de subiect ne-a contactat să colaborăm, să-l ajutăm cu documente în baza cărora, ulterior a inițiat, prin Asociația Salvați Bucureștiul mai multe acțiuni de suspendare a acordurilor de mediu, autorizațiilor de construire eliberate pentru ca Chevron să înceapă frackingul în Pungești. L-am sprijinit. Am crezut în acea luptă comună. După ce acțiunile au fost depuse, Nicușor declara că “sperăm într-o justiție corectă care să ne dea dreptate”.
13 ani mai târziu, Greenpeace România se opune unui proiect nociv pentru mediu și pentru viitorul copiilor noștri. Am rămas consecvenți, mânați de misiunea noastră de a proteja viața în toate formele ei, să prevenim poluarea și abuzul asupra apelor, pământului, aerului, să luptăm pentru eliminarea tuturor amenințărilor nucleare, să promovăm pacea, dezarmarea globală și non-violența. În schimb, Nicușor Dan a uitat de mediu și de oamenii implicați pentru protejarea mediului. A ales să aplece urechea într-o singură direcție.
Și tocmai aici, din păcate ruptura devine completă. Pentru că nu mai vorbim doar despre un proiect. Vorbim despre o alegere de valori.
