Cu obișnuita întârziere, România se pregătește să trimită la Bruxelles actualizarea Planului Național Integrat în Domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC). Documentul prezintă măsurile pe care guvernul român le va implementa în perioada 2025-2030 pentru a se încadra în planurile europene de reducere a emisiilor și tranziție către o economie verde.
„Acest plan reflectă angajamentul nostru de a deveni neutri din punct de vedere climatic înainte de 2045 și de a contribui la un viitor mai sigur, mai competitiv și mai verde pentru România și Europa”, a declarat ministrul Energiei, Sebastian Burduja. Dar, dincolo de ce declară, oare ce NU spune domnul ministru?
Vestea bună adusă de noul PNIESC e că nivelul de ambiție a mai crescut.
România își propune să atingă mai repede neutralitatea climatică, vizând reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră (GES) cu 85% până în 2030, comparativ cu nivelul din 1990, și atingerea neutralității climatice înainte de 2045, devansând astfel termenul anterior stabilit pentru anul 2050. Ne aliniem astfel, măcar în cifre, cu alte țări ambițioase, precum Suedia. Însă ce nu lămurește PNIESC-ul este cum anume se va atinge această țintă, în condițiile în care guvernanții se grăbesc să înceapă exploatarea gazelor din Marea Neagră. E deja de notorietate că OMV Petrom, compania care conduce proiectul Neptun Deep, consideră că cel mai mare proiect de exploatare de gaze din UE va avea o amprentă de carbon negativă. Ipoteza e convenabilă și pentru statul român. Oare așa de serios s-a calculat și neutralitatea climatică din 2045?
De asemenea, România și-a majorat de la 36,2% la 38,3% ținta pe care trebuie să o atingă energia din surse regenerabile în consumul final brut din anul 2030. Chiar dacă sună frumos, noua țintă este încă sub ambiția europeană de minimum of 42.5% până în 2030.
Pe ce cheltuim banii pentru tranziție?
Privind cu un ochi atent capitolul de „Politici și măsuri”, vedem cum gazele și nuclearul sunt, în continuare, puternic finanțate.
Dacă energia regenerabilă primește 13,680 miliarde de euro (suma include stocarea, dar exclude proiectele controversate precum, hidrocentrale, stocarea prin pompare sau cele pe biomasă), investițiile în gaze totalizează 13,144 miliarde de euro (suma include investițiile în centrale noi, rețea, stocare, terminale, dar și investiții indirecte în gaze, precum în CCUS și hidrogen). Deci, în drumul către o societate verde, guvernul României își propune să investească la fel de mult în gaze cât în regenerabile.
Energia nucleară, bazată pe uraniu, adică pe o resursă energetică nesustenabilă, va primi conform PNIESC 11,9 miliarde de euro, pentru construirea de noi unități la Cernavodă și pentru reactoarele modulare mici (SMR) de la Doicești. Și asta după ce în prima versiune a PNIESC din august 2024, cifra era chiar mai mare: 18 miliarde de euro, din care 11 miliarde de euro pentru doar 462 MW la Doicești!
Cheltuind atât de mult din banii pentru tranziție pe gaze și nuclear, să nu ne mirăm că nu vom avea suficient de repede capacitățile regenerabile pentru a ajunge la neutralitate climatică. Mai mult, peste un deceniu vom rămâne cu capacități relativ noi, pe energie murdară, în așteptarea hidrogenului, iar proiectele nucleare își vor modifica succesiv, în sus, bugetele uriașe și termenele de execuție.
Pentru a atinge neutralitatea climatică și pentru a avea un aer mai curat, un mediu mai sănătos și o aprovizionare cu energie mai sigură, finanțarea trebuie să fie redirecționată de la infrastructura pe bază de combustibili fosili către investiții în energie regenerabilă și eficiență energetică.
Când vor fi soluțiile în prim-plan?
Situația comunităților de energie în noul PNIESC este modest îmbunătățită, departe de ceea ce ar trebui să fie. Dacă în versiunea precedentă acestea erau complet ignorate – fără cadru legal, sprijin sau ținte clare – acum Ministerul Energiei s-a mulțumit să schițeze un calendar minimal pentru finalizarea cadrului legal. Deși necesară și intens solicitată la nivel local de cei care sunt gata să creeze comunități de energie, această măsură este lipsită de substanță, întrucât reprezintă, de fapt, o simplă îndeplinire a obligațiilor pe care statul român oricum le are din momentul adoptării directivei pe regenerabile (RED II), adică de acum aproape doi ani. Ministerul se rezumă la o simplă analiză a legislației existente, fără a propune soluții concrete, măsuri specifice sau bugete, iar mențiunile vagi despre definitivarea cadrului legislativ nu fac decât să arate lipsa de angajament real pentru sprijinirea comunităților de energie.
Absența acțiunilor concrete, a țintelor și măsurilor pentru comunități de energie în PNIESC arată nu doar dezinteresul autorităților de a descentraliza sistemul energetic, ci și o ignorare totală a nevoii pentru reziliență energetică locală. Statul român, în loc să trateze cu seriozitate potențialul comunităților de energie, continuă să facă gesturi minime și să lase impresia că face o favoare cetățenilor permițându-le, uneori, să-și producă singuri energia curată. În timp ce România bate pasul pe loc în privința susținerii comunităților de energie, alte state UE oferă exemple demne de urmat. De exemplu, Lituania a stabilit ca până în 2030, 0,473% din producția totală de energie să provină din comunități de energie regenerabilă, iar Spania a introdus un obiectiv ambițios de consum individual și autoconsum de 19 GW, însoțit de măsuri specifice și obiective clar definite pentru dezvoltarea comunităților energetice.
Neptun Deep, secretul murdar din planurile climatice ale României
Așa cum menționam mai sus, e încă neclar cum se încadrează emisiile generate de proiectul Neptun Deep în PNIESC-ul pe care România îl va trimite către Comisia Europeană. În condițiile în care suntem de acord că emisiile „negative” previzionate de OMV Petrom sunt de domeniul SF, unde sunt incluse totuși sutele de milioane de tone de CO2e din Neptun Deep? E suficient să folosim contabilitate „creativă” pentru a le face să dispară?
Cât mai putem evita să facem legătura dintre emisiile de CO2 produse de bombe de carbon așa cum e și Neptun Deep și tragediile accentuate de schimbările climatice? Oamenii din județele Galați, Vaslui, Constanța încă mai scot noroiul din case. Asta dacă sunt norocoși să mai aibă un acoperiș deasupra capului.
Sunt gata companiile (OMV Petrom, Romgaz) să plătească pentru aceste dezastre? Sau punem (majoritar) în cârca oamenilor vina pentru schimbările climatice, așa cum face ministrul Mediului, Mircea Fechet?
„Și oamenii când respiră emit dioxid de carbon.” – Mircea Fechet, ministrul Mediului, septembrie 2024