După adoptarea legislației pentru comunitățile de energie, în noiembrie 2025, mingea a trecut oficial în terenul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Legea există. Drepturile cetățenilor de a produce, gestiona și consuma, împreună, energie regenerabilă sunt acum recunoscute. Ce lipsește încă sunt normele de aplicare pentru OUG 59/2025 – regulile concrete care pot face diferența dintre un cadru care sprijină inițiativa cetățenilor și unul care o blochează. Un prim pas în acest proces este crearea Registrului comunităților de energie, pentru că, oriunde astfel de inițiative există, ele trebuie să poată fi recunoscute și înregistrate oficial, simplu și clar.

În România, ideea unui astfel de registru poate stârni temeri legate de birocrație și de poveri administrative inutile pe care le cunoaștem prea bine, însă miza este mult prea mare pentru ca procesul de recunoaștere a comunităților de energie să fie tratat superficial. Înregistrarea este necesară tocmai pentru a trasa limite clare între ceea ce este o comunitate de energie și ceea ce nu este, iar Registrul devine astfel punctul de plecare pentru recunoașterea oficială a acestor inițiative și pentru verificarea respectării unor criterii fundamentale, precum controlul local real, autonomia, deciziile luate de membri și păstrarea beneficiilor în interiorul comunității.

Dacă aceste criterii nu sunt definite și verificate cu grijă, există riscul ca ideea de comunitate de energie să fie preluată de mari companii din energie și „ambalată” ca o simplă ofertă pentru clienți, în care cetățenii nu au niciun rol real, iar beneficiile ajung, în final, tot la companii. Un exemplu relevant este Grecia, unde legea comunităților de energie a fost adoptată timpuriu, dar definițiile inițiale au fost prea vagi, iar regulile insuficient de clare, permițând companiilor mari și consumatorilor industriali să exploateze portițele legislative și să dezvolte proiecte sub eticheta de „comunitate de energie”, fără control real din partea membrilor, cu avantaje economice pentru companii și beneficii minime sau inexistente pentru cetățeni.

În acest context, ANRE are, conform legii, responsabilitatea de a crea Registrul comunităților de energie, nu ca pe o simplă formalitate administrativă, ci ca pe un instrument care să sprijine apariția și funcționarea reală a comunităților. Aici se află miza acestui demers: modul în care este gândit Registrul poate fie să faciliteze inițiativele cetățenilor, fie să le blocheze prin reguli greoaie și neclare sau chiar să lase loc deturnării conceptului de comunitate de energie în favoarea unor interese comerciale care nu au legătură cu spiritul și scopul acestor inițiative.

La 31 decembrie 2025, ANRE a publicat, în dezbatere publică, proiectul de procedură pentru înregistrarea comunităților de energie. Am trimis și noi un set de observații, iar mesajul nostru este simplu: regulile trebuie să îi ajute pe oameni să se organizeze, nu să-i încurce. 

Pe scurt, cerințele noastre vizează următoarele:

  1. În procesul de înscriere în Registru, ANRE ar trebui să verifice dacă o inițiativă respectă criteriile de bază ale unei comunități de energie, folosind documente simple, dar relevante: statutul, regulile de funcționare, modul de luare a deciziilor și drepturile de vot ale membrilor. Această verificare trebuie să arate clar dacă există control local real, autonomie, participare deschisă și voluntară și un scop orientat spre beneficii pentru comunitate, nu spre profitul unei companii. Doar astfel Registrul poate separa inițiativele autentice ale cetățenilor de proiectele comerciale mascate.
  2. În forma actuală, procedura ANRE prevede o înregistrare inițială urmată de conformare completă în șase luni. Considerăm că o comunitate de energie ar trebui să se poată înregistra și să își păstreze statutul chiar dacă proiectul se întârzie din motive obiective, precum accesarea finanțării sau racordarea la rețea.
  3. Cerințele tehnice, precum contoarele inteligente, ar trebui să se aplice atunci când proiectul începe efectiv, iar comunitățile să nu își piardă statutul din cauza unor întârzieri care nu țin de ele, cum sunt termenele operatorilor de distribuție.
  4. O comunitate de energie ar trebui să poată dezvolta mai multe proiecte în timp, pe măsură ce se extinde sau apar noi nevoi locale. Registrul nu ar trebui să pornească de la ideea că o comunitate înseamnă un singur proiect energetic, pentru că, în practică, o comunitate poate începe cu un proiect mic și poate adăuga altele ulterior, în funcție de membri și de nevoile lor.
  5. Asociațiile de proprietari să se poată înregistra ca comunități de energie fără să fie obligate să creeze o entitate juridică nouă.
  6. Nu în ultimul rând, ANRE ar trebui să ofere ghidaj clar pentru cei care vor să se înregistreze: explicații simple, pași ușor de urmat și exemple concrete. Comunitățile de energie sunt un concept nou pentru mulți oameni, iar fără îndrumare există riscul ca procesul să devină confuz sau descurajant.

Normele de aplicare pentru comunitățile de energie trebuie adoptate cât mai repede, iar Registrul este doar primul pas. Rolul ANRE este clar: fără reguli simple și funcționale, legea comunităților de energie nu va produce efecte. Finanțările pentru astfel de proiecte există deja, dar fără norme clare, inițiativele rămân blocate.