A trecut și 1 iulie. Încă o lună parcă din ce în ce mai călduroasă care mă împinge să fug din oraș către locuri în care să mă bucur de natură și de temperaturile mai suportabile. Am ajuns în preajma unui lac și m-am enervat. Speram să pot uita de toate lucrurile care mă irită în oraș, dar am ajuns să strâng un braț plin de deșeuri, multe de plastic, uitate de alții care au fugit la rândul lor de canicula din oraș. Așa mi-am amintit că e Iulie fără plastic, o inițiativă globală care ne propune să renunțăm pentru o lună la produsele din plastic, și care are loc din 2011. Între timp am văzut imaginea de mai jos scrollând pe Instagram.

Ursulețul ăsta polar se joacă cu un PET, la fel cum face câinele meu de fiecare dată când le găsește abandonate pe plajă sau prin vreo pădure și nu e deloc OK.

Care e momentul în care realizezi că ai dat-o în bară ca umanitate?

Atunci când un pui de urs polar care se află într-una dintre cele mai sălbatice zone a lumii are astfel de „jucării” la dispoziție? Când nu mai găsești o zonă sălbatică din țara ta fără astfel de vestigii toxice ale umanității? Când afli că s-a format o nouă insulă, Marea insulă de gunoaie din Pacific? Când citești studiile și vezi că s-au descoperit micro și nanoparticule de plastic în corpurile noastre?

Problema cu plasticul

Plasticul poluează fiecare colț al planetei. A ajuns în adâncurile oceanelor noastre, pe potecile îndepărtate ale pădurilor, pe ghețarii Arcticii și pe plajele insulare unde cuibăresc broaștele țestoase. Nu știm cu exactitate cât timp îi va lua plasticului pe bază de petrol să se degradeze (sau chiar dacă o va face vreodată), dar știm că, odată ajuns în solul, râurile și oceanele noastre, este imposibil de curățat. Plasticul pe care îl vedem pe țărmuri și plutind la suprafața apei este doar vârful gunoiului. Peste două treimi din plasticul din oceanele noastre ajunge pe fundul mării, creând un deșert în continuă creștere sub valuri. Pentru a înrăutăți situația, sticlele, pungile și alte deșeuri din plastic se sparg treptat în bucăți din ce în ce mai mici, microplastic și nanoplastic, care afectează și mai mult ecosistemele, chiar dacă sunt invizibile cu ochiul liber. Deșeurile din plastic reprezintă o problemă la fel de mare și în afara mărilor, umplând depozitele de deșeuri, blocând râurile și generând poluarea aerului prin ardere pe câmpuri sau incinerare. De asemenea, unele materiale plastice conțin și elimină substanțe chimice periculoase, ceea ce reprezintă un risc suplimentar pentru toate formele de viață.

Acum, revenind la Iulie fără plastic, o să expun pe scurt motivul acestei inițiative. 

Mitul reciclării

La nivel mondial, doar 9% din plastic este reciclat. Chiar și în țările dezvoltate, rata de reciclare a plasticului colectat de către gospodării este adesea mult sub 50%, iar o foarte mică parte din această cantitate este transformată din nou în ambalaje. Ultimele rapoarte spun că România reciclează în jur de 11,3% din deșeurile din gospodării, aici intrând toate tipurile de deșeuri reciclabile. Cele mai multe deșeuri de ambalaje „reciclate” sunt transformate în produse cu valoare mai mică sau nereciclabile, ceea ce înseamnă că procesul nu face decât să întârzie călătoria inevitabilă a plasticului către groapa de gunoi. Proiectarea proastă a ambalajelor, lipsa infrastructurii și absența unui mijloc de trasabilitate a deșeurilor de plastic, toate acestea limitează eficiența reciclării și asigură faptul că majoritatea ambalajelor din plastic vor continua să devină deșeuri în viitorul apropiat.

Ce putem face (începând de azi)? 

Am putea începe chiar cu Iulie fără plastic. DA, îți spun să încerci să-ți limitezi consumul de plastic. Ca un act de rezistență și ca un act de opoziție. La început poate că nu va fi cel mai simplu lucru, mai ales dacă locuiești într-un oraș al cărui refren preferat este ”-Doriți punguță?”, dar crede-mă, e posibil într-o anumită măsură. Și asta ne aduce la punctul 2. Cât vei ocoli plasticul cu rigurozitate și vei renunța la lucruri care îți fac plăcere pentru o idee în care crezi, vei realiza că e aproape imposibil ce ți-ai propus, deoarece ambalajele de plastic de unică folosință sunt aparent peste tot, iar alternativele sunt greu de găsit. De asemenea, plasticul de unică folosință este aproape omniprezent în sectorul bunurilor de larg consum, în produsele de curățenie, recipientele pentru mâncare la pachet, sticlele de apă, fructele și legumele bio, și pungile pentru gustări pe care le întâlnim în timp ce ne ducem viața. 

Da, asta nu mai ține de tine, dar poți face ceva!

În timp ce schimbările personale în stilul de viață pentru a reduce plasticul pot fi o modalitate excelentă de a reduce deșeurile și de a sprijini întreprinderile sau inițiativele de tip „zero waste”, nu vom avea niciodată comunități cu adevărat fără plastic, fără deșeuri, decât dacă corporațiile vor înceta să mai producă miliarde de kilograme de plastic de unică folosință în fiecare an, iar guvernele vor închide în sfârșit robinetul de plastic și le vor trage la răspundere. 

  1. Intră în contact cu companiile poluatoare. Toate au pagini de social media în care își promovează produsele ambalate în plastic. Pornește o discuție sau o acțiune de boicot. Postează imagini cu ambalajele lor găsite în natură și dă-le tag. Pornește o eco-leapșa online și invită-i să curețe zonele din natură pline de deșeurile lor. 
  2. Semnează petiții și implică-te civic de fiecare dată când este vorba despre o propunere legislativă legată de economia regenerativă sau circulară.
  3. Donează organizațiilor care trag la răspundere corporațiile poluatoare. Printr-o donație făcută azi, devii un aliat pentru o planetă mai curată pentru toți cei care trăiesc pe ea. Ajutorul tău ne permite să facem auzite vocile celor care au povești diferite de cele vândute de corporațiile poluatoare.

În definitiv, n-am ratat Iulie fără plastic. Sigur, nu am listat toate variantele de acțiune, dar dacă îți mai trece ceva prin minte lasă un mesaj sau un comentariu la articol și asta îi poate inspira și pe ceilalți.