E bine să fim sceptici față de așa-numitele soluții „verzi” anunțate de companii pentru a aborda criza climatică. Aceste soluții false, cum ar fi gazul sau captarea și stocarea carbonului (CCS), nu reușesc să ne îndepărteze de combustibilii fosili și distrag atenția de la un sistem benefic, care este bazat pe surse regenerabile de energie.

Ce este o soluție falsă?

O soluție „falsă” este o soluție climatică, prezentată de guverne sau companii care fie s-a dovedit a fi dăunătoare planetei și/sau comunităților, fie este atât de puțin cercetată și dezvoltată încât nu poate fi văzută ca o alternativă substanțială la sursele de energie regenerabilă.

Aceste soluții false includ gazul fosil, captarea și stocarea carbonului (CCS), bioenergia, compensarea emisiilor prin soluții bazate pe natură, dar și hidrogenul, cu excepția hidrogenului verde.

De ce sunt false aceste „soluții false”?

Gazul fosil

Gazul fosil nu este cu siguranță o „alternativă verde”, așa cum a fost prezentat în multe reclame, deoarece este de fapt un combustibil fosil. Gazul fosil are în compoziție peste 80% metan, un gaz cu efect de seră puternic, care este de aproximativ 80 de ori mai puternic decât CO2 la încălzirea atmosferei pe o perioadă de 20 de ani.

Metanul se scurge în atmosferă în timpul extracției, procesării, distribuției și utilizării gazelor fosile. Asta înseamnă că gazele fosile contribuie în mod semnificativ și cu o pondere ridicată la creșterea emisiilor antropice de gaze cu efect de seră. De asemenea, contribuie la formarea poluării aerului cu efecte nocive asupra sănătății publice. 

Noile investiții în producția sau consumul de gaze fosile sunt în contradicție cu bugetul de carbon pentru păstrarea creșterii temperaturii medii globale în limita de 1,5 C. Aproximativ 36% din emisiile de gaze cu efect de seră din Europa provin din gazele fosili, ceea ce o face cea mai mare sursă de gaze cu efect de seră de pe continent, chiar înaintea petrolului. O mare parte din aceste emisii sunt legate de metan – principalul component al gazelor fosile.

Hidrogenul

Hidrogenul este un gaz ce poate fi obtinut dintr-o varietate mare de substanțe, inclusiv petrol, gaz, dar si apa. Hidrogenul albastru și gri se referă la hidrogenul obținut prin procesarea unui combustibil fosil, deci ambele sunt produse pe bază de combustibili fosili. Cel mai frecvent este hidrogenul gri, cu un proces de obținere foarte asemănător cu hidrogenul albastru, dar în acest caz, emisiile de dioxid de carbon nu sunt controlate, iar poluarea este mai mare.

Cu toate acestea, atat producția de hidrogen albastru cât și gri au ca rezultat eliberarea de gaze cu efect de seră. Cercetări recente de la Universitatea Cornell și Stanford au susținut că hidrogenul albastru este de fapt mai rău pentru mediu decât gazele fosile sau chiar cărbunele din cauza emisiilor de metan din lanțul său de aprovizionare și a incertitudinii cu privire la performanța tehnologiei de captare și stocare a carbonului (CCS).

Un raport recent al coaliției Fossil Free Politics a constatat că hidrogenul „verde” reprezintă în prezent mai puțin de 0,1% din hidrogenul produs în Europa. Pe această bază, a existat o îngrijorare larg răspândită în rândul ONG-urilor de mediu că „hidrogenul curat” servește ca un cal troian pe care companiile energetice îl pot folosi pentru a încuraja mai multe investiții în infrastructura de gaz fosil sau hidrogen fosil.
Hidrogenul verde sau hidrogenul nefosil este produs folosind electricitate regenerabilă prin electroliză într-o instalație de transformare a energiei in hidrogen. Poate fi stocat și apoi folosit pentru a produce energie electrică suplimentară atunci când este necesar, sau poate merge în industriile grele greu de decarbonizat, cum ar fi oțelul.

Cu toate acestea, până când toată energia electrică din rețea este din surse regenerabile, există riscul ca, în realitate, „hidrogenul verde” să fie produs printr-un amestec de producție de energie regenerabilă și combustibili fosili. Greenpeace sprijină hidrogenul verde produs în totalitate din surse regenerabile.

Captarea și stocarea carbonului (CCS)

Captarea și stocarea carbonului (CCS) este un termen pentru a descrie diferite metode utilizate pentru captarea dioxidului de carbon emis de centralele electrice pe combustibili fosili, procesarea gazelor fosile sau alte activități industriale. CO2 este lichefiat și apoi stocat adânc sub suprafața pământului, eliminând astfel acest gaz cu efect de seră din atmosferă în viitorul apropiat.

Tehnologia CCS a fost promisă de industria combustibililor fosili de zeci de ani, dar, în ciuda sumelor mari cheltuite pentru cercetare și dezvoltare, atât de companii, cât și de fondurile publice, nu a fost implementată la scară largă niciodată.

Raportul IPCC din 2018 privind limitarea încălzirii globale la 1,5 grade descrie majoritatea tehnologiilor de eliminare a carbonului ca fiind în mare parte nedovedite și ridică îngrijorări substanțiale cu privire la efectele secundare negative asupra mediului. CCS necesită spațiu de depozitare în formațiuni geologice, ceea ce va necesita un management foarte precis pentru a minimiza riscul de scurgeri și seismicitate.

Greenpeace sprijină prevenirea poluării în detrimentul controlului poluării, ca o modalitate de a proteja mediul. Prevenirea poluării se bazează pe dezvoltarea unei producții curate în loc de remedieri „la capătul conductei” care urmăresc să controleze soarta substanțelor periculoase și a produselor reziduale după ce acestea sunt produse. CCS este un exemplu de tehnologie de control al poluării „la capătul conductei”, adică un răspuns tehnologic costisitor la crearea emisiilor de CO2.

CCS nu ar trebui folosit ca o justificare pentru construirea sau aprobarea de noi centrale electrice pe bază de combustibili fosili, în special atunci când este folosit pentru a argumenta că emisiile ar putea fi captate și sechestrate într-un moment nespecificat în viitor. Crearea așteptărilor cu privire la captarea carbonului pe scară largă în viitor poate duce la o reducere reală a eforturilor de atenuare pe termen scurt. Greenpeace nu sprijină proiectele ce implica tehnologia CCS, în detrimentul finanțării dezvoltării energiei regenerabile și al investițiilor în eficiența energetică.

Bioenergia 

Bioenergia este energia eliberată prin arderea materialelor vegetale, cum ar fi lemnul sau anumite culturi și deșeurile agricole, de exemplu. Utilizarea terenurilor pentru bioenergie (cu sau fără CCS) ar putea avea un impact substanțial asupra serviciilor de mediu și ecosistemelor, precum și asupra sistemelor agricole și alimentare. Culturile bioenergetice dedicate ar putea crește substanțial cererea de apă în agricultură și utilizarea îngrășămintelor cu azot. Bioenergia, atunci când este utilizată cu captarea și stocarea carbonului, ar putea avea un impact semnificativ asupra pământului, energiei, apei și nutrienților dacă este implementată la scara propusă pentru a aborda încălzirea globală. În ciuda dovezilor din ce în ce mai mari ale efectelor negative asupra climei și asupra biodiversității ale multor forme de bioenergie, se pretinde adesea în mod fals că toate formele de bioenergie sunt energie regenerabilă. Acest lucru conduce la creșterea tăierilor de lemn din păduri și utilizarea culturilor alimentare și furajere pentru combustibil. Devastarea cauzată de industria energetică europeană este deja văzută și resimțită în pădurile din toată Europa. Pădurile ajută la stabilizarea climei prin absorbția de CO2 și găzduiesc majoritatea speciilor de pe uscat și a biodiversității. Efectele negative asupra climei se manifestă deja ca scăderi ale rezervoarelor de carbon furnizate de pădurile europene.

În timp ce utilizarea unor fluxuri de reziduuri și deșeuri din silvicultură și agricultură pentru energie poate fi sensibilă dacă resursele nu au alte utilizări materiale, aceste surse pot juca doar un rol mic în combinația necesară de energie regenerabilă. În prezent, reprezintă 60% din energia regenerabilă a UE și, cu mai mult de jumătate din lemnul recoltat, proiectele energetice care se mândresc cu o utilizare și mai mare a bioenergiei sunt departe de a fi sustenabile.

Cu toate acestea, peste 6,5 miliarde EUR în subvenții au fost plătite de 15 guverne europene numai în 2017 pentru arderea lemnului pentru energie. Banii noștri din impozite ar trebui să sprijine doar energia cu adevărat curată și verde.

Soluții bazate pe natură

Multe companii de combustibili fosili au anunțat obiective vagi și îndepărtate în materie de climă, precum „zero net până în 2050”, care pot părea ambițioase, dar implică puține schimbări reale. În loc să oprească extracția și arderea combustibililor fosili, obiectivele „zero net până în 2050” ale companiilor de combustibili fosili se bazează adesea pe planuri de cumpărare a unor cantități uriașe de credite de carbon pentru a-și compensa emisiile. 


Compensarea carbonului la această scară este de așteptat să necesite suprafețe vaste de teren pentru plantațiile de copaci, ceea ce va amenința producția de alimente și pădurile – dăunând în special agriculturii și comunităților indigene care au făcut puțin pentru a provoca criza climatică, dar care se confruntă deja cu efecte severe ale schimbărilor climatice.

Avem nevoie de acțiuni urgente pentru a avea o planetă locuibilă. Aceste soluții false sunt o distragere a atenției și blochează tot mai mult acțiunile climatice de care avem nevoie. Cuvintele verzi nu ne vor salva, ci doar acțiunile. 

Este timpul pentru o eliminare treptată a combustibililor fosili. E timpul să nu mai oferim o platformă industriilor care creează cu bună știință un dezastru la nivel planetar.