Odată cu alegerea noului președinte al României, au început discuțiile și construirea de scenarii legate de componența viitorului guvern. La Ministerul Energiei, după un mandat slab și extrem de coroziv la adresa societății civile, Ministrul Sebastian Burduja a intrat într-o eră a reconcilierii și iertării, probabil cu speranța păstrării fotoliului ministerial: „România se va face bine doar prin calea reconcilierii naționale, cu respect față de fiecare, cu înțelegere și solidaritate.” 

Aerul pios afișat de ministru ascunde o campanie agresivă de intimidare. Cel mai recent exemplu: procesul prin care Romgaz, la ordinul său, cere dizolvarea Greenpeace România. Nu e un caz izolat, ci parte dintr-o serie de atacuri sistematice, lansate în ultimul an împotriva organizațiilor care contestă legal proiecte energetice cu impact major asupra mediului, precum Neptun Deep.

Indiferent de alianțele politice pentru formarea noului guvern, Sebastian Burduja nu trebuie să fie pe lista miniștrilor propuși sau să mai primească roluri de asemenea importanță.

Sebastian Burduja și-a pierdut legitimitatea de a reprezenta un guvern care se vrea reformist, pro-european. Avem convingerea că noul președinte, Nicușor Dan, venit din societatea civilă și vizat de procese SLAPP (Strategic Litigation Against Public Participation) în trecut, tocmai pentru a i se închide gura atunci când își exercită drepturi fundamentale, înțelege incompatibilitatea lui Sebastian Burduja cu o funcție publică de cel mai înalt rang. 

Nu ne propunem să facem o analiză completă a mandatului Burduja la Ministerul Energiei, de altfel unul fără reforme, fără viziune și puternic antieuropean. Vom puncta însă principalele motive pentru care considerăm că Sebastian Burduja nu trebuie să se regăsească în noul guvern.

  1. Pentru că în ultimul an, principala sa atribuție la minister a fost defăimarea și demonizarea constantă a societății civile, insinuând – fără niciun fel de probe – că organizațiile de mediu care se opun proiectelor sale sunt finanțate de Rusia sau de Soroș.
  2. Pentru că a fost protagonistul duplicitar al unei presupuse sesizări la DIICOT la adresa organizațiilor de mediu, cu scopul de a le intimida și restricționa activitatea.
  3. Pentru că a transformat canalele oficiale ale ministerului energiei în mijloace de propagandă personală, egolatria pe bani publici ajungând la niveluri inacceptabile. 
  4. Pentru că a solicitat companiilor naționale din energie să demareze acțiuni în instanță prin care să ceară daune maxime organizațiilor societății civile, inspirat de decizia împotriva Greenpeace USA.
  5. Pentru că a abandonat orice aparență de imparțialitate și s-a comportat ca un purtător de cuvânt al companiilor OMV Petrom, Romgaz și Transgaz — o poziționare care riscă să influențeze modul în care instanțele tratează cauzele deschise de organizațiile de mediu împotriva acestor actori.
  6. Pentru că a continuat colaborarea Romgaz – Lukoil pentru explorări de gaze fosile în Marea Neagră, deși principalul beneficiar este un stat agresor, Rusia.
  7. Pentru că a primit cu plăcere (și cel mai probabil, a cerut) protecția fostului premier Marcel Ciolacu în episodul „Drill, Sebi, drill”, un alt act menit să destabilizeze „organizațiile lui Soros” ce au cerut în instanță oprirea unor proiecte energetice.
  8. Pentru că a orchestrat un proces de tip SLAPP împotriva Greenpeace, Romgaz cerând dizolvarea fără temei a Greenpeace România, organizația care s-a opus cel mai vocal exploatării gazelor din Marea Neagră.
  9. Pentru că a închis ochii la practicile curente ale OMV Petrom în Marea Neagră, chiar dacă platformele de exploatare sunt un potențial pericol iminent și în ciuda faptului că instanța a dat dreptate Greenpeace aprobând cererea de a avea o expertiză judiciară la una dintre platforme (pentru a clarifica dacă sunt respectate standardele de siguranță).
  10. Pentru că este un cameleon politic care nu ar trebui să mai aibă loc în politica românească. Un tânăr politician școlit, dar de modă veche, inspirat de șapca MAGA și tendințe autoritare, unul dintre contestatarii vehemenți ai actualului președinte, cu care în mod evident nu poate face echipă. 
  11. Pentru că a mimat dialogul cu societatea civilă, organizând întâlniri „consultative”, lipsite de integritate și ostile societății civile, menite să o divizeze pentru capital politic, din care a exclus în mod intenționat ONG-urile incomode, criticii și vocile independente.
  12. Pentru că a inițiat un război acerb la adresa reformelor europene din domeniul schimbărilor climatice și tranziție energetică, ignorând complet avertismentele venite din partea instituțiilor europene, specialiștilor și ONG-urilor, continuând cu obstinație direcții contrare Pactului Verde European, chiar cu riscul pierderii unor fonduri europene vitale.
  13. Pentru că a pus sub semnul întrebării decizii definitive ale instanțelor de judecată în cazul hidrocentralelor care încalcă flagrant prevederile legale.
  14. Pentru că a încercat să compromită viitorul verde al României, direcționând fonduri și atenție către proiecte fosile în locul investițiilor sustenabile, durabile, ignorând complet comunitățile vulnerabile afectate de sărăcia energetică.

Sebastian Burduja este ministrul care a uitat că prioritatea națională în energie ar trebui să fie tranziția energetică și nu războiul cu societatea civilă. Energia verde, comunitățile de energie și prosumatorii sunt instrumentele care vor ajuta românii să combată sărăcia energetică, nu revitalizarea cărbunelui sau gazele din Marea Neagră. Un politician care nu poate lucra cu și pentru societate nu trebuie să primească scaunul de ministru.

Apelul celor 112 organizații din societatea civilă este mai actual decât oricând. 

Sebastian Burduja nu are loc în noul cabinet!

Drill Go, Sebi, drill go!

14 motive