articol de: Alexandra Recășan
Gândește-te la toate locurile unde mergi de-a lungul unei săptămâni. La magazin, la serviciu, poate în parc? La o terasă, la teatru, la un concert, la dentist, la alți prieteni sau la un club sportiv. Plus drumurile pe care le faci pentru a ajunge în aceste locuri și reveni apoi acasă. Rețeaua aceasta de locuri și drumuri reprezintă zona ta de acțiune, de rezidență, importantă pentru a te bucura de o viață diversă, cu acces la hrană variată, la adăpost, la prieteni, la distracție și relaxare, la cultură, la sănătate.
La fel ca tine, fiecare specie de animal are nevoie de o zona a sa, naturală, pentru a se dezvolta, zonă care se poate întinde pe o suprafață mai mare sau mai mică, în funcție de mărimea animalului și de nevoile acestuia.
În cadrul acestui spațiu, animalele se deplasează din diverse motive. Nu ca să meargă la teatru sau la dentist, ci fie pentru a face rost de hrană, fie pentru a-și găsi sau construi un adăpost, fie pentru a-și îngriji puii sau pentru a-și găsi un partener, sau pentru a scăpa de posibili prădători.
Pentru fauna salbatică este esențial să aibă o zonă de rezidență ca să supraviețuiască.
În cadrul acestui teritoriu, animalele știu unde se află hrana și apa, unde sunt pericolele și unde sunt ascunzătorile bune. De asemenea, ele învață să identifice când ceva s-a schimbat în zona lor de rezidență. Acestea sunt familiarizate cu habitatul lor, la fel cum tu ești în elementul tău la tine acasă.
Dar închipuie-ți că ești un lup, și într-o bună zi te trezești cu o autostradă lată și aglomerată, care trece fix prin dreptul vizuinii tale, blocându-ți accesul, în siguranță, la vânătoare.
Sau, închipuie-ți că ești un mistreț și descoperi în locul fagilor care te hrăneau, un șantier în plină expansiune cu blocuri, case și supermarketuri.
Sau, închipuie-ți că ești o lostriță și că în drumul tău în sus pe râu, pentru a-ți depune icrele, te trezești cu un baraj de nepătruns.
Toate aceste închipuiri sunt, de fapt, realitate și reprezintă habitate de viață sălbatică, fragmentate.
Ce înseamnă fragmentarea habitatului?
Fragmentarea habitatului implică faptul ca o zonă sălbatică, întinsă pe o suprafață generoasă și continuă să fie redusă și segmentată în petice mai mici. Aceste fragmente mai mici sunt adesea izolate unele de altele, iar asta afectează deplasarea, reproducerea și supraviețuirea animalelor.
Din păcate, adesea, cauzele sunt legate de acțiunea umană.
Extinderea localităților în zonele naturale, transformarea zonelor sălbatice în terenuri agricole, construirea de drumuri care traversează habitate naturale, construirea de baraje pe cursul râurilor, tăierea pădurilor pentru producția de lemn, procesele de exploatare a petrolului și gazelor.
Pe lângă acestea, o cauză sunt și procesele naturale, cum ar fi cutremurele, inundațiile și incendiile de vegetație, care pot duce la fragmentarea habitatelor.
Ce impact are fragmentarea habitatelor asupra biodiversității?
Unele efecte sunt imediate, cum ar fi rănirea sau moartea animalelor în urma ciocnirii cu traficul care le străbate habitatul. Alte efecte au nevoie de mai mult timp ca să se manifeste, cum ar fi înfometarea din cauza lipsei accesului la sursele de hrană, fragmentarea habitatelor afectând adesea lanțurile trofice naturale.
De asemenea, fragmentarea poate împiedica accesul animalelor la zonele lor de reproducere sau de cuibărit, ceea ce poate duce la scăderea drastică a populațiilor. Totodată, animalele care trăiesc în porțiuni mai mici de habitat au o diversitate genetică mai redusă, iar asta le face mai vulnerabile în fața bolilor.
Chiar și speciile migratoare se confruntă în călătoriile lor lungi cu probleme legate habitatele sălbatice tot mai restrânse. Acestea găsesc tot mai greu locuri de odihnă și de hrănire, esențiale de-a lungul rutelor lor lungi de migrație.
În plus, fragmentarea habitatului duce adesea la conflicte între oameni și animalele sălbatice. Atunci când animalele sunt împinse în zone din ce în ce mai mici, acestea ajung să recurgă la resursele de mâncare și apă din așezările umane.
Atunci când o zonă sălbatică sănătoasa este fragmentată, nu doar animalele sunt afectate, ci întregul ecosistem. Este deteriorat ciclul nutrienților, filtrarea apei, purificarea aerului, iar vulnerabilitatea în fața provocărilor naturale crește serios. De ce? Pentru că habitatele restrânse ajung să fie lipsite de rezistența pe care ar fi avut-o dacă ar fi rămas intacte și interconectate.
Exista soluții?
- Conservarea zonelor naturale
Conservarea habitatelor este un aspect crucial la acest capitol. Prin protecție și conservare putem asigura supraviețuirea a nenumărate specii, menținerea echilibrului ecologic și protejarea resurselor vitale pentru generațiile viitoare. Totodată, conservarea habitatelor este esențială și pentru progresul obiectivului Viață terestră, asigurând ecosisteme durabile care susțin atât biodiversitatea, cât și comunitățile umane.
Habitatele naturale nu susțin doar specii individuale, ci favorizează și interacțiunile dintre diferite organisme. Această diversitate, la rândul său, promovează stabilitatea ecologică prin crearea unor rețele trofice complexe și a unor relații simbiotice.
Pe lângă susținerea biodiversității, habitatele naturale, intacte și sănătoase joacă un rol major în furnizarea de servicii ecosistemice de o valoare incalculabilă pentru societățile umane. Pădurile, de exemplu, acționează ca rezervoare de carbon, atenuând schimbările climatice prin absorbția și stocarea unor cantități mari de dioxid de carbon. Sistemele complexe de rădăcini ale copacilor ajută în prevenirea eroziunii solului și în reglarea fluxului de apă, reducând riscul de inundații și menținând calitatea apei.
Conservarea habitatelor nu este doar un imperativ moral, ci și o alegere economică înțeleaptă. Păstrarea habitatelor naturale atrage după sine o multitudine de beneficii economice. Ecosistemele sănătoase furnizează, fără costuri, servicii vitale în atenuarea dezastrelor naturale. De asemenea, acestea contribuie la dezvoltarea unor industrii durabile precum ecoturismul, pescuitul și silvicultura. Valorificând conservarea habitatelor și investind în aceasta, putem crea o economie durabilă care să sprijine atât bunăstarea oamenilor, cât și integritatea mediului.
Conservarea habitatelor are, de asemenea, un impact profund asupra bunăstării umane și a calității vieții, natura oferind dintotdeauna oportunități de recreere, de refacere, contribuind la sănătatea mentală și fizică.
De aceea, Greenpeace propune un plan transnațional pentru Carpați care să impună strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 de a proteja minim 10% din terenul UE.
Poți susține protejarea Carpaților semând petiția: https://suport.greenpeace.ro/salvamcarpatii
- Coridoarele ecologice și centurile verzi
Coridoarele ecologice și centurile verzi acționează ca punți vitale pentru speciile afectate de fragmentarea habitatelor. Aceste trasee conectează habitate izolate, permițând animalelor să se deplaseze liber între ele. Oferind rute sigure, aceste coridoare susțin procese esențiale precum migrația, hrănirea și reproducerea. Stabilirea și conservarea coridoarelor pentru fauna sălbatică garantează că biodiversitatea se poate dezvolta, chiar și în peisajele fragmentate, sprijinind diversitatea genetică și sănătatea generală a ecosistemelor.
- Planificarea durabilă
Găsirea unui echilibru între dezvoltarea umană și conservarea naturii este posibilă prin planificarea durabilă a folosirii terenurilor. Acest lucru implică proiectarea prudentă a spațiilor urbane și agricole pentru a reduce la minim impactul negativ asupra habitatelor naturale. Prin identificarea și protejarea zonelor critice pentru biodiversitate, putem crea zone care să răspundă atât nevoilor umane, cât și cerințelor ecologice ale diverselor specii.
- Restaurarea habitatelor fragmentate
Restaurarea unui habitat urmărește recrearea unui ecosistem funcțional. Acest lucru necesită înțelegerea ciclurilor de viață și a interacțiunilor dintre specii, precum și cunoașterea resurselor de hrană, apă, nutrienți, spațiu și adăpost necesare pentru susținerea efectivelor de animale. Prin aceasta abordare se urmărește reconectarea elementele naturale, pentru ca în timp ecosistemele să își recapete rezistența și funcționalitatea.
În loc de concluzie
Oriunde ai locui, uită-te cu atenție la ceea ce se întâmplă în jurul tău. Aproape peste tot, rămășițele habitatelor naturale sunt distruse, adesea fără să se țină cont de consecințe.
Pe măsură ce schimbările climatice aduc tot mai multe fenomene extreme, este esențial să conservăm și să refacem habitatele naturale, care acționează ca zone de protecție împotriva acestor fenomene.
