Azi e Ziua Internațională a Mării Negre. 

Poate mulți dintre noi încă ne mai imaginăm Marea Neagră ca pe o întindere nesfârșită de apă, impasibilă la ce se întâmplă în jurul ei, pe ea sau în ea. Din păcate, activitatea umană intensă își lasă amprenta și asupra mării, a cărei putere de refacere, de recuperare nu este infinită. Poluarea din multiple surse precum războiul din Ucraina, pescuitul excesiv, industria extractivă și navigația fără responsabilitate schimbă sau alterează chiar ireversibil viața mării. Marea Neagră riscă să se transforme încet, dar sigur, într-o mare moartă.

Greenpeace semnalează o formă de poluare a Mării Negre care nu este monitorizată și despre care se vorbește mai puțin. Cu ajutorul informațiilor colectate de sateliți, am creat prima hartă interactivă a deversărilor de petrol și combustibili marini în Marea Neagră.

Conform analizei care a stat la baza hărții, 226 de pete, cu o suprafață totală de 1308 de kilometri pătrați (de 5,5 ori mai mare decât suprafața Bucureștiului), au fost identificate pe baza datelor satelitare. Detectarea acestor pete a fost realizată folosind tehnologia SkyTruth Cerulean, iar pe hartă sunt afișate doar petele care au fost validate de două ori de experții Greenpeace și SkyTruth.

Ce observăm pe harta poluării din Marea Neagră? 

O mulțime de „urme” și „pete” lăsate de navele ce tranzitează zona românească a mării sau provenite de la infrastructura de petrol și gaze offshore. 

Conform datelor SkyTruth Cerulean, 226 de pete provenite din deversări cu surse diverse, cu o suprafață totală de 1308 kilometri pătrați au fost detectate pe suprafața Mării Negre în perioada 29.04.2022 – 11.09.2025. 

Dintre acestea, 55 de pete cu o suprafață totală de 162 de kilometri pătrați au fost prezente în arii protejate, iar 11 pete pot fi atribuite infrastructurii de petrol și gaze, cu o arie totală de 112,8 kilometri pătrați.

Aceste pete uriașe nu ar trebui să fie acolo dacă ne dorim o mare sănătoasă, pentru viața sălbatică din Marea Neagră și pentru oameni. 

Petele de pe hartă sunt, cel mai adesea, rezultatul:

  • deversării apei de santină: apă uzată colectată în interiorul unei nave, pe fundul ei, deversată de pe nave, contaminată cu combustibil de navă și lubrifianți. În anii `70, prin tratatul internațional MARPOL, a fost reglementat managementul acestei ape uzate, însă multe nave continuă să o deverseze în mări și oceane, încălcând legile naționale și internaționale.
  • sau a unor scurgeri de petrol în mare (din mai multe surse potențiale, precum infrastructura de petrol și gaze sau chiar scurgeri din surse naturale). 

Deversarea apei uzate de santină (sau „bilge dumping” în limba engleză) este încă, din nefericire, o practică standard. Se întâmplă în mod regulat și urmează rutele principale ale navelor din regiune către și dinspre strâmtoarea Bosfor. Se face, de obicei, departe de țărm, pentru a evita detectarea, de aceea sunt identificate foarte puține pete aproape de țărm. Multe pete atribuite navelor sunt transfrontaliere, cu alte cuvinte nu este o problemă a unei anumite țări, ci mai degrabă o problemă globală, generalizată (de exemplu, țara vecină, Bulgaria, are, de asemenea, o mulțime de pete produse de nave).

Pe hartă pot fi observate, de asemenea, scurgeri a căror potențială sursă este infrastructura petrolieră și de gaze, deși cu o frecvență mai redusă. Este un semnal de alarmă în condițiile în care explorările și exploatările offshore de gaze din Marea Neagră sunt în expansiune. La aceste riscuri se adaugă și faptul că, potrivit informațiilor primite de la avertizori de integritate, ar rezulta că platformele de petrol și gaze din perimetrul Istria sunt într-o stare avansată de degradare. 

Este îngrijorător și faptul că un număr destul de mare de deversări de la nave sunt în aria protejată „Lobul sudic al Câmpului de Phyllophora al lui Zernov” și în Delta Dunării, în principal de la nave ancorate. „Canionul Viteaz”, altă altă arie protejată, este și el afectat de aceste deversări.

Conform specialiștilor, harta subevaluează magnitudinea problemei poluării din Marea Neagră, din cauza lacunelor în acoperirea oferită de imaginile din satelit (imaginile noi apar la fiecare 3-5 zile, așa că deversările ce se întâmplă între două imagini pot rămâne nedetectate). De asemenea, pentru anumite tipuri de poluare, precum deversarea apei de santină, disiparea petei se întâmplă relativ rapid.

Cum știm că e o deversare de la o navă?

Cum putem să fim siguri – sau cu un grad ridicat de certitudine – că petele identificate de satelit pot fi atribuite unui nave? În imagine este prezentat un exemplu clar de deversare de la o navă, cel mai probabil deversare de apă uzată de santină.

Urma este o linie aproape dreaptă, care urmărește traiectoria de mișcare a navei. Nava se deplasa dinspre sud spre nord în acest caz, deoarece partea sudică s-a „difuzat” mai mult, ceea ce înseamnă că a fost produsă mai devreme decât părțile nordice în momentul în care a fost realizată imaginea. 

De asemenea, pata este situată de-a lungul celei mai comune rute maritime prin zona românească a Mării Negre (aproximativ în centrul acesteia și pe verticală), navele deplasându-se, de obicei, dinspre și spre strâmtoarea Bosforului. Deversarea e neagră pe fundalul gri din imaginile satelitare, deoarece suprafața sa este mai netedă decât suprafața ondulată normală a mării.

Cum arată o potențială deversare de la infrastructura de petrol și gaze?

Deversarea este localizată în apropierea mai multor platforme de petrol și gaze aflate în operare, iar pata nu e o linie dreaptă, ci mai degrabă se prezintă ca o linie ondulată, probabil urmând vântul și curenții marini în timp ce se răspândește.

Concluzii

Traficul maritim, deși are reglementări clare, se bazează încă pe vechi obiceiuri. Deversarea apei uzate de santină poluează marea, fără să fie știută de către autoritățile abilitate măcar magnitudinea acestor incidente. 

De remarcat și că activitatea economică din Marea Neagră, mai ales din domeniul petrol și gaze, este în creștere. Se lucrează intens la proiectul de exploatare a gazelor offshore Neptun Deep, operat de OMV Petrom și Romgaz, companiile grăbindu-se să scoată primele gaze în 2027; în prezent, lucrările la acest mare proiect se desfășoară chiar în zone protejate. 

Aceeași companie, OMV Petrom, în parteneriat cu compania NewMed Energy, grăbește eforturile de explorare pentru perimetrul Han Asparuh din apele Bulgariei, astfel crescând și mai mult riscurile pentru Marea Neagră, în general.

Nu în ultimul rând, Marea Neagră continuă să fie și un teatru de război, cu nave scufundate, drone militare, mine etc. 

Așa că dezastrele ecologice sunt posibile oricând. Ultimul mare dezastru înregistrat a fost în decembrie 2024, când două petroliere rusești s-au scufundat în apropierea strâmtorii Kerci, provocând o uriașă deversare de petrol; după 10 luni, consecințele accidentului sunt încă prezente.

Cu toate acestea, în timp de Marea Neagră suferă, autoritățile sunt pasive, iar astfel de cazuri de poluare sunt rar raportate în statisticile oficiale.