Recent, OMV Petrom și Romgaz, companiile care dezvoltă proiectul de extracție de gaze offshore Neptun Deep, au dat startul forajului de sub plaja Tuzla, prin care va trece conducta care va aduce gazele la țărm.
Dincolo de povestea de PR proiectată de dezvoltatori, realitatea este mult mai sumbră: lucrările amenință direct două dintre cele mai importante arii protejate ale României, Marea Neagră (sit Natura 2000 ROSPA0076) și Zona marină de la Capul Tuzla (sit Natura 2000 ROSAC0273). Menite să apere biodiversitatea, habitatele naturale și speciile vulnerabile, aceste zone riscă acum să fie degradate de un proiect prezentat drept „progres”.
În urma analizei documentelor și rapoartelor depuse de OMV Petrom la autoritatea de mediu din Constanța, Greenpeace România scoate în evidență principalele pericole asociate cu începerea lucrărilor la tunel.
Este partea nevăzută a poveștii, spusă din perspectiva protejării mediului marin. O poveste pentru cei care nu au uitat că biodiversitatea, viața marină și echilibrul naturii rămân valori esențiale, chiar și în fața presiunii unei expansiuni economice tot mai agresive asupra existenței noastre cotidiene. Lozinca „independenței energetice” nu e un argument destul de puternic pentru a distruge o parte din viața din Marea Neagră.
Traseul microtunelului. Sursa: OMV Petrom
Cum amenință Neptun Deep zonele marine protejate ale României
Conducta va fi instalată într-un microtunel din beton, cu o lungime de aproximativ 890 m, care va traversa pe sub faleză, plajă și două arii protejate – Zona marină de la Capul Tuzla și Marea Neagră, iar punctul de ieșire va fi situat în mijlocul ariei protejate Marea Neagră.
Ulterior, în interiorul ariei protejate Marea Neagră, conducta va fi instalată într-un șanț excavat pe fundul mării pe o lungime de aproximativ 2,5 km. În final, restul conductei de 160 de km va fi așezată pe substratul marin, ocupând peste 630.000 m2 din fundul Mării Negre, echivalentul a 88 de terenuri de fotbal, sau aproape de 4 ori cât Parcul Cișmigiu din București.
Situri Natura 2000 ale României din Marea Neagră
În cadrul acestei etape de construcție sunt planificate o serie de lucrări complexe, precum construirea căminului de ieșire și recuperarea mașinii de foraj, dar și excavarea și umplerea șanțului din apropierea țărmului.
Toate aceste lucrări sunt extrem de intruzive și ar putea avea un impact negativ asupra zonelor marine protejate. Cea mai invazivă parte o reprezintă tragerea conductei prin microtunel cu ajutorul unei nave care va ancora în mijlocul ariilor protejate Zona marină de la Capul Tuzla și Marea Neagră.
Tragerea conductei prin microtunel se va face cu ajutorul unei nave dotate cu 8 ancore, fiecare cu o greutate de 15 tone și cu dimensiunea de 6,8 x 6.3 metri, iar totalul punctelor de ancorare este de 27. Dintre acestea, doar 7 puncte de ancorare nu se intersectează cu arii protejate, restul de 20 de puncte intersectandu-se fie cu aria protejată Marea Neagră (13 puncte de ancorare), fie cu Zona marină de la Capul Tuzla (7 puncte de ancorare).
Ca urmare a amplasării ancorelor navei utilizate la construcția microtunelului, părți din habitatul marin vor fi strivite din cauza fragilității structurilor cavernoase caracteristice și ar putea îndepărta stratul populat cu organisme marine.
Similar, aceste lucrări vor crea alte efecte negative: creșterea concentrației de particule solide în suspensie din apa marină, a nivelului de zgomot din mediul acvatic și aerian, dar și posibila agitare a unor poluanți prezenți în sedimente.
Ce habitate și specii ar putea fi afectate și cum?
În aria protejată Zona marină de la Capul Tuzla, habitatul predominat este stânca submersă cu alge fotofile. Acest habitat are o valoare conservativă foarte mare datorită diversității florei și faunei – 74 de specii de animale și plante. Roca submersă cu macroalge anuale verzi și roșii este considerat unul dintre mediile de viață reprezentative pentru Marea Neagră.
În urma analizei de mediu pentru această etapă de construcție – depusă de OMV Petrom la autoritatea de mediu din Constanța – în zona punctului de ieșire a microtunelului au fost identificate 9 specii de pești, unele dintre cele mai reprezentative din Marea Neagră, dintre care o specie vulnerabilă și alta neevaluată.
Specia vulnerabilă identificată este scrumbia de Dunăre (Alosa Immaculata). Aceasta stă la gurile Dunării din februarie până în martie, după care urcă în fluviu atunci când temperatura apei atinge 5-6 grade Celsius. După ce își depune icrele în Dunăre, scrumbia migrează spre coasta Mării Negre. Specia apare, de obicei, de-a lungul coastei vestice a Marii Negre la final de primăvară, cu concentrații maxime vara. Întreaga populație iernează în părțile mai adânci ale Mării Negre.
Cea mai frecvent întâlnită specie în zona punctului de ieșire a microtunelului este Hanusul din familia Gobidae (Mesogobius Batrachocephalus), care este și cel mai mare de guvid din apele noastre.
O specie rar întâlnită, dar prezentă în zona punctului de ieșire a microtunelului este rândunica de mare (Chelidonichthys Lucerna), care trăiește doar pe funduri nisipoase acoperite cu midii, unde apa are adâncimi relativ mici, de 10-16 metri. Culorile sale vii și spectaculoase fac din rândunica de mare unul dintre cei mai frumoși pești din Marea Neagră.
Rândunică de mare / Credit foto: Omul cu Branhii
Construcția microtunelului și instalarea conductei riscă să aibă un impact negativ major asupra speciilor de pești, prin distrugerea, fragmentarea sau modificarea habitatelor lor. În plus, deranjul provocat de lucrări le poate perturba comportamentul și ciclurile de viață, ceea ce ar putea duce la scăderea populațiilor.
Impactul asupra mediului rămâne semnificativ, în ciuda măsurilor propuse
Deși proiectul Neptun Deep promite măsuri de reducere a impactului, acestea ar putea fi insuficiente pentru a proteja în mod real ecosistemele marine.
Bariere naturale sau artificiale, precum epava de la Costinești, fac imposibilă evitarea ariilor protejate, transformând zonele cele mai fragile ale Mării Negre în șantier. Astfel, habitate de mare valoare, cum sunt stâncile infralitorale cu macroalge, riscă să fie distruse ireversibil, iar specii vulnerabile pot dispărea din cauza fragmentării și perturbării continue.
În aceste condiții, devine evident că Neptun Deep nu poate fi prezentat ca un proiect compatibil cu obiectivele de conservare, ci ca o amenințare directă la adresa viitorului biodiversității Mării Negre.
