Ploaia care înviorează pământul însetat este formată dintr-o mulțime de picături.

(Kate Sheppard, membră a Mișcării Sufragetelor)

Semnează și tu!

De două luni și o săptămână, după mulți ani de așteptări, sunt părinte pentru prima dată în viață. Pe 27 septembrie a venit pe lume Zoe-Astrid. A venit chiar în perioada în care eu și soția mea ne obișnuiam cu ideea unei vieți fără copii. Învățasem că viața este frumoasă oricum și că, să ai copii în vremurile astea bombardate de fenomene meteo extreme (incendii, inundații, valuri de căldură, aer poluat, secetă etc), poate nu e cea mai bună idee.

Este trecut de miezul nopții. După mult legănat, cântat, citit povești (preferata ei – „Povești de seară pentru fete rebele”) am reușit să o adorm pe Zoe. În unele zile e mai greu cu adormitul, mai ales atunci când ne ferim să o scoatem pe Zoe la plimbare. În zilele cu episoade de poluare extremă, când aerul din București este pur și simplu irespirabil, stăm închiși în casă. Avem timp de povești și facem planuri de viitor.

A te gândi la schimbări climatice, atunci când ții în brațe un nou-născut, este o experiență copleșitoare. Simți amărăciune când știi că urmează o distrugere a ecosistemelor și a biodiversității, dacă în următorii ani nu renunțăm complet la arderea combustibililor fosili. Simți cum te cuprinde deznădejdea! Copilul meu va „moșteni” o lume aflată în pragul colapsului.

Conform ONU, Planeta se află pe o traiectorie catastrofală de încălzire cu 2.7 C față de epoca preindustrială. În 2050, când Zoe va împlini 29 de ani, acest surplus de căldură va dicta o lume în derivă, cu o natură mai puțin bogată și diversă – ghețari dispăruți, cimitire de corali, terenuri aride, oceane acidifiate, sufocate în plastic și lipsite de viață marină, o lume cu refugiați climatici, migrații forțate, foamete, penurie de apă, aer fierbinte îmbâcsit cu particule poluante. O lume în care 1 milion de specii de plante și animale sunt amenințate cu extincția. Ultima oară când Planeta Pământ a înregistrat temperaturi atât de ridicate a fost în epoca Pliocen, acum aproximativ 4-5 milioane de ani.

Mă gândesc ce ar trebui să fac, cum să o pregătesc mai bine pentru marea provocare a omenirii. Îi spun mereu să fie puternică, curajoasă, neînfricată, să fie un om bun.

De fapt, lucrul cel mai important pe care putem să îl facem eu și generația mea este să ne asigurăm că, din momentul prezent și până în 2030, vom reduce considerabil emisiile de gaze cu efect de seră. Acum, prin acțiunile noastre decidem viitorul. Dacă nu vom acționa așa cum trebuie, așa cum ne indică oameni de știință, generațiile viitoare vor fi neputincioase în a repara consecințele ireparabile ale eșecului nostru.

Dar vom acționa cum trebuie!

Putem reduce emisiile de gaze cu efect de seră! Și primul lucru pe care trebuie să îl facem este să tragem de mânecă companiile fosile care, interesate de profit și de exploatarea fără măsură a resurselor pământului, încă din anii 80 au dus o campanie necontenită, alocând bugete uriașe pe publicitate și sponsorizări pentru a pune sub semnul întrebării adevărul despre schimbările climatice. („Minciuna zboară, iar adevărul vine șchiopătând în urma ei”, Jonathan Swift).

Putem, prin intermediul unei inițiative cetățenești europene, să facem posibilă legea pentru interzicerea reclamelor pentru combustibili fosili și a sponsorizărilor din partea acestui sector, dar și să deschidem calea spre cazuri similare din întreaga lume. E un pas important!

Semnează acum!

Mă gândesc apoi că sunt norocos, că trăiesc într-un moment în care pot contribui la transformarea care să conteze decisiv pentru viitorul lui Zoe, al nostru și al tuturor formelor de viață de pe pământ. Și tu ești norocos și poți să te implici într-un moment istoric pentru noi și pentru generațiile viitoare.

Mi-ar plăcea ca, atunci când Zoe va împlini 1 an, să fi reușit să strângem, la nivelul Uniunii Europene, peste 1 milion de semnături cu ajutorul cărora să propunem acest proiect de lege prin care sponsorizările și reclamele industriei poluante să fie interzise.

P.S. I-am spus lui Zoe că la primăvară vom planta semințele de Ginkgo Biloba culese din Grădina Botanică și că în anii următori vom împânzi cartierul cu puieții rezultați. Mi-a zâmbit. M-am topit. Ne păstrăm optimiști pentru viitor.

Și un ultim gând. Sper ca odată cu generația lui Zoe, sau poate chiar mai devreme, să avem parte de mai multe femei care să ne conducă la nivel global. Am văzut că atunci când femeile ne conduc se întâmplă lucruri bune. Se pricep să lucreze mai bine și în condiții de colaborare cu o perspectivă pe termen lung.