În timp ce atenția publică se concentrează aproape exclusiv pe dioxidul de carbon, există un alt gaz care accelerează criza climatică într-un ritm alarmant: metanul.
O tonă de metan încălzește planeta de aproximativ 80 de ori mai mult decât o tonă de CO₂ pe termen scurt. Potrivit IPCC, aproape 0,5°C din încălzirea globală pe care o resimțim astăzi este cauzată de emisiile de metan. Din acest motiv, reducerea rapidă a emisiilor de metan este considerată una dintre cele mai eficiente măsuri pentru încetinirea schimbărilor climatice în următoarele decenii.
România are o problemă majoră. Țara noastră are una dintre cele mai vechi industrii petroliere din lume și zeci de mii de sonde active, inactive sau abandonate. Multe dintre acestea continuă să emită metan în atmosferă.
Deși producția noastră de petrol și gaze este mult mai mică decât cea a unor state precum Norvegia, emisiile de metan raportate din sectorul petrolului și gazelor au fost, în anumite perioade, printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Mai grav, numeroase studii independente au arătat că emisiile reale sunt probabil mult mai mari decât cele raportate oficial. Într-un studiu publicat în European Geosciences Union [1], rata emisiilor derivate ale României sunt de aproximativ 2,5 ori mai mari decât cele raportate către inventarul UNFCCC și de peste 5 ori mai mari decât estimarea Agenției Internaționale pentru Energie (AIE).
În acest context, Regulamentul European privind Metanul reprezintă una dintre cele mai importante oportunități pentru reducerea poluării și protejarea sănătății publice.
Ce este Regulamentul European privind Metanul?
În iunie 2024, Uniunea Europeană a adoptat Regulamentul (UE) 2024/1787 privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic. Regulamentul este direct aplicabil în toate statele membre și stabilește obligații clare pentru operatorii din industria petrolului, gazelor și cărbunelui, precum și pentru autoritățile naționale responsabile cu monitorizarea și aplicarea legii. Scopul este simplu: identificarea, măsurarea și reducerea emisiilor de metan de-a lungul întregului lanț energetic. Pentru prima dată în istorie, statele membre au obligația de a nu mai trata pierderile de metan ca pe o problemă secundară sau opțională.
Printre obligațiile principale se numără:
- cartografierea tuturor sondelor forate;
- monitorizarea și raportarea emisiilor de metan;
- detectarea și repararea rapidă a scurgerilor (Leak Detection and Repair – LDAR);
- limitarea sau interzicerea ventilării și arderii de rutină a gazului;
- inspecții periodice ale infrastructurii de producție, transport și stocare;
- monitorizarea minelor de cărbune, inclusiv a celor închise;
- aplicarea de sancțiuni eficiente operatorilor care încalcă legea.
Aceste măsuri sunt esențiale într-o țară unde studiile independente au arătat că emisiile reale de metan pot fi mult mai mari decât cele raportate oficial. Cercetarea ROMEO [2], realizată prin măsurători aeriene și la sol, a constatat că peste jumătate dintre siturile monitorizate emiteau mult mai mult metan decât indicau datele oficiale. Cercetarea lor a estimat că emisiile de metan provenite din producția terestră de petrol și gaze a României contribuie cu aproximativ 16% din totalul emisiilor terestre din Europa. De asemenea, în ultimii trei ani, organizațiile CATF și 2Celsius au călătorit prin România, documentând emisiile de metan din sectorul petrolului și gazelor în peste 150 de amplasamente și descoperind emisii semnificative la peste 80% din aceastea din cauza ventilării intenționate și a scurgerilor. Folosind o cameră optică de imagistică a gazelor, aceștia au putut detecta emisiile invizibile, demonstrând astfel problema răspândită a poluării cu metan [3].
Problema este că România întârzie implementarea completă a regulamentului european. Statul român a ratat termene importante stabilite de legislația europeană, iar proiectul de act normativ pregătit pentru aplicarea regulamentului conține încă lacune semnificative. Amenzile propuse sunt prea mici pentru a descuraja marii operatori [4], iar unele mecanisme obligatorii prevăzute de regulament lipsesc sau sunt insuficient definite.
În același timp, România pregătește exploatarea gazelor din Neptun Deep. Dacă statul nu este capabil să controleze și să reducă emisiile provenite de la infrastructura existentă, apar întrebări legitime despre capacitatea de a monitoriza și noile exploatări offshore.
Reducerea emisiilor de metan nu înseamnă doar protecția climei. Metanul contribuie la formarea ozonului la nivelul solului, un poluant care afectează plămânii, agravează astmul și crește riscul bolilor respiratorii. În plus, multe scurgeri sunt însoțite de alte substanțe toxice și cancerigene, care afectează comunitățile din apropierea exploatărilor sau infrastructurii conexe.
România nu-și poate permite amânări. Din contră, are nevoie de aplicarea integrală a Regulamentului European privind Metanul, de controale reale și de sancțiuni care să descurajeze poluarea. Metanul este una dintre cele mai rapide căi prin care putem încetini schimbările climatice și proteja sănătatea oamenilor. Iar fiecare an pierdut înseamnă mai multă poluare și costuri mai mari pentru toți.
NOTE:
[1] European Geosciences Union, Atmospheric Chemistry and Physics: High potential for CH4 emission mitigation from oil infrastructure in one of EU’s major production regions https://acp.copernicus.org/articles/23/10399/2023/
[2] ROMEO – ROmanian Methane Emissions from Oil & gas http://romeo-memo2.wikidot.com/
[3] Methane pollution in Romania: a critical opportunity for energy security and climate action https://2celsius.org/en/methane-pollution-in-romania-a-critical-opportunity-for-energy-security-and-climate-action/
[4] Ecologic: Proiectul de lege al României privind Regimul de Sancțiuni pentru încălcarea Regulamentului UE privind Metanul.
https://www.fabiz.ase.ro/wp-content/uploads/2026/03/Romanias-Draft-Penalty-Rules-for-the-Violations-of-the-EU-Methane-Regulation_RO.pdf
