Când ne gândim la poluare, ne imaginăm adesea coșuri mari de fum sau eșapamentele mașinilor blocate în trafic. Însă una dintre cele mai mari amenințări la adresa climei și a sănătății noastre este complet invizibilă: metanul (CH4). Pe termen scurt, o tonă de metan are o putere de încălzire de aproximativ 80 de ori mai mare decât o tonă de CO2, fiind responsabil pentru aproape 0,5°C din încălzirea globală actuală.

O nouă hartă interactivă publicată de Greenpeace România scoate la lumină mii de sonde istorice de petrol și gaze din România. Aceste sonde nu mai produc petrol sau gaze și figurează ca „inactive”, închise „temporar” sau „permanent și abandonate”, însă continuă să emită metan. Platforma permite oricui să vadă, în timp real, dacă are o potențială sursă de poluare chiar în vecinătatea casei sau a localități.

Harta digitală poate fi accesată aici.

România, având una dintre cele mai vechi industrii petroliere din lume, se află în centrul acestei probleme a scurgerilor de metan. Iar primul pas – obligatoriu – pentru a o rezolva este un exercițiu elementar de inventariere: să știm exact unde se află aceste sonde forate de-a lungul timpului pe teritoriul țării noastre.

Până recent, autoritățile au ridicat din umeri și s-au ascuns în spatele birocrației, însă acum sunt obligate sa facă asta conform reglementărilor europene.

La ce ne obligă legea europeană? 

În iunie 2024, Uniunea Europeană a adoptat Regulamentul (UE) 2024/1787 privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic, un act normativ cu aplicare directă, care forțează statele membre să identifice și să oprească pierderile de metan. Printre obligațiile stricte introduse de UE, alături de detectarea rapidă a scurgerilor sau interzicerea ventilării în atmosferă, prima și cea mai importantă este cartografierea tuturor sondelor forate – inactive, închise temporar sau închise permanent și abandonate. E ca atunci când o țeavă se sparge într-o casă: nu poți opri scurgerea dacă nu știi unde se află sursa ei.

Regulamentul european a oferit un calendar etapizat tocmai pentru că numărul sondelor istorice din România este uriaș. Astfel, până la 5 august 2025, inventarul trebuia să cuprindă cel puțin 20% din totalul sondelor. Ulterior, până în 2027 trebuie atins pragul de 45%, în 2028 – 70%, în 2029 – 85%, iar în 2030 – un procent de 100%.

Ce a făcut statul român? În conformitate cu prima etapă, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice (fosta ANRM) a publicat o listă cu 10.168 de sonde dintre care 8.593 inactive, 509 închise temporar și 1.066 definitiv abandonate. 

Instituția a bifat baremul minim de 20%, însă realitatea rămâne de-a dreptul alarmantă: în România au fost forate de-a lungul istoriei între 50.000 și 60.000 de sonde. Asta înseamnă că statul recunoaște oficial și monitorizează în prezent doar o cincime. Restul de până la 50.000 de sonde rămân în afara controlului strict actual – adică nicio autoritate sau companie nu monitorizează dacă acestea au emisii de metan.

De ce companiile nu își asumăresponsabilitatea?

Din cele 10.168 de sonde inventariate până acum, peste 84% (8.593) sunt încadrate ca „inactive”, în timp ce doar 1.066 sunt declarate ca fiind „definitiv abandonate”. 

De ce le țin companiile sondele în această stare de „inactiv” etern, în loc să le închidă definitiv și să le ecologizeze? Răspunsul se rezumă la trei mari motive: bani, birocrație și eschivarea de la răspunderea legală. Companiile petroliere refuză să închidă și să ecologizeze mii de sonde abandonate pentru a evita costurile uriașe de dezafectare și răspunderea pentru poluarea istorică a solului. Ele profită de legile blânde din România și folosesc statutul de sondă „inactivă” ca pe o portiță legală pentru a păstra instalațiile în portofoliu ca potențiale active viitoare, evitând astfel obligația și costurile dezafectării definitive, în timp ce aceste instalații degradate continuă să emită metan și substanțe cancerigene direct în aerul comunităților. 

Companiile adună miliarde, comunitățile inspiră metan

În timp ce marii operatori istorici, OMV Petrom și Romgaz, raportează profituri de miliarde și își direcționează toată atenția și resursele spre mega-exploatarea de gaze Neptun Deep din Marea Neagră, trecutul lor poluant de pe uscat rămâne nerezolvat.

Analizele privind legislația națională de implementare arată că proiectele propuse de ministere conțin lacune semnificative. De exemplu, amenzile luate în calcul sunt foarte mici: sumele minime variază între 10.000 și 50.000 de lei (aproximativ 2.000 – 10.000 Euro). Pentru o corporație de miliarde, este mult mai ieftin să plătească o sancțiune simbolică decât să investească în sigilarea definitivă și ecologizarea a mii de sonde periculoase.

Harta publicată de noi este un semnal de alarmă care cere autorităților măsuri urgente: amenzi aspre pentru poluatori, finalizarea în timp a Registrului Național al sondelor și obligarea companiilor să repare rapid toate scurgerile de gaze toxice. 

Intră pe harta Greenpeace, caută-ți regiunea și vezi dacă sunt sonde în zona ta.