Tentativa Burduja – Romgaz Bahamas în 5 pași: un scenariu desprins din manualul Orban – Putin

De Vlad Cătună, Coordonator de Campanii, Greenpeace România

Ilustrații de Dan Perjovschi

Dizolvarea unei organizații vocale nu se face dintr-un foc. Se orchestrează. Se comunică în etape. Se folosesc instituții, se creează narațiuni toxice, se diseminează frică, se seamănă confuzie și îndoială. Totul pentru ca, în final, publicul să nu mai întrebe: “De ce a fost dizolvată Greenpeace România?”, ci: “De ce ar mai avea voie să existe?” 

Aceasta este povestea unei tentative grave de suprimare a societății civile în România, în 5 pași cinici, inspirați parcă din strategiile autoritare ale cuplului Viktor Orban – Vladimir Putin.

Pasul 1: Dezinformarea – când minciuna e mai utilă decât adevărul

Totul începe cu o campanie de defăimare și dezinformare. Timp de luni de zile, ONG-urile de mediu care îndrăznesc să conteste în instanță proiecte energetice sunt ținta unor acuzații false, fără dovezi palpabile: că ar fi agenți ai Rusiei, că sabotează securitatea națională, că sunt finanțați din surse obscure. Organizațiile sunt etichetate drept „extremiști verzi” sau „obstacole în calea dezvoltării”, în ciuda faptului că acționează pentru respectarea legii și protejarea patrimoniului natural. Ministrul Burduja insinuează că acțiunile legale și legitime în justiție împotriva proiectului Neptun Deep ar fi un „atac asupra securității naționale” și că ONG-urile ar fi „finanțate prin rețele opace”, fără a aduce dovezi în sprijinul acestor acuzații grave.

Greenpeace e acuzată că face jocurile Rusiei – în ciuda faptului că: a fost declarată organizație indezirabilă în Rusia, a denunțat războiul de agresiune asupra Ucrainei și a deschis un birou în Kiev în 2024, a documentat și a protestat împotriva flotei de petroliere fantomă care alimentează economia de război rusă, a condamnat deversările de motorină ca urmare a eşuării a două petroliere rusești în strâmtoarea Kerci (Marea Neagră), iar în 2014, 30 dintre activiștii săi au fost arestați de Rusia și închiși în Murmansk, pentru proteste pașnice împotriva Gazprom.

Nimic din aceste fapte nu oprește dezinformarea. Dimpotrivă. În logica de putere, adevărul e doar un obstacol în calea narațiunii convenabile.

Pasul 2: Intimidarea – când statul folosește ancheta ca armă

Odată ce publicul a fost încălzit de valul de fake news, urmează etapa a doua: intimidarea prin intermediul instituțiilor de forță.

Pe surse, apar informații că la DIICOT a fost depusă o plângere penală împotriva organizațiilor de mediu. Nu există o confirmare oficială, dar nici infirmare. Ministrul Burduja insinuează public că „instituțiile își vor face treaba” și că „finanțările acestor ONG-uri trebuie investigate”. Mesajul transmis e clar: Dacă îndrăznești să îți exerciți dreptul de a te adresa justiției, te vom ancheta. Este un semnal de alarmă pentru orice ONG, jurnalist sau cetățean care vrea să se opună abuzurilor prin mijloace legale.

Pasul 3: Tacticile SLAPP – când procesul devine pedeapsă

Într-o declarație publică șocantă, Burduja solicită șefilor companiilor de stat să ceară daune maxime în instanță de la ONG-urile care contestă proiecte energetice controversate:

„Le solicit public tuturor directorilor companiilor naționale din energie să ceară în instanță daune-interese în cuantum maxim împotriva ONG-urilor care introduc acțiuni cu rea-credință! Cine greșește plătește.”

Este o premieră periculoasă: ministrul unui guvern democratic îndeamnă companiile publice să pedepsească în instanță orice voce critică, indiferent dacă are sau nu dreptate. Declarațiile și acțiunile Ministrului Burduja sunt o formă de hărțuire la adresa societății civile, ceea ce nu face decât să alimenteze polarizarea și discursul anti-european. 

Scopul nu este câștigarea procesului. Scopul este sufocarea oponenților: costuri de j�tă umflate, nerezonabile, intimidare, epuizare juridică, tactici inspirate direct din procesele de tip SLAPP (Strategic Lawsuit Against Public Participation). Este o lecție adresată tuturor: Data viitoare, mai gândiți-vă înainte să protestați!

Pasul 4: Execuția – Romgaz Bahamas cere dizolvarea Greenpeace România

Campania de dezinformare continuă. Terenul este pregătit pentru ca publicul să accepte ideea proceselor deschise împotriva societății civile. 

Romgaz Bahamas, companie de stat subordonată Ministerului Energiei, pune în aplicare pasul final: în data de 14 mai 2025, solicită în instanță dizolvarea Fundației Greenpeace România. Motivele? Se invocă insolvabilitatea fundației și se susține că ONG-ul urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit. În susținerea acestor afirmații, Romgaz Bahamas “argumentează” că fundația are CIF-uri multiple, că ar exista mai multe fundații, unele din ele folosite ca „paravan”, că fundația nu are conturi bancare și nu are proprietăți, ceea ce duce la starea de insolvabilitate a acesteia.

Toate aceste acuzații sunt vădit neîntemeiate, sunt formulate cu rea credință cu scopul de a denigra munca Greenpeace România, de a ne intimida și împiedica din a ne realiza activitățile. Romgaz Bahamas manipulează legea și o folosește ca o armă, fix sub ochii noștri. Acuzațiile sunt folosite pentru a alimenta campaniile de dezinformare și denigrare la adresa organizației,  ministrul Burduja fiind principalul promotor. 

Pasul 5: Precedentul – suprimarea dreptului de a contesta puterea 

Pe 11 iunie avem un prim termen în dosarul prin care se cere dizolvarea Fundației Greenpeace România. Nu avem de gând să ne lăsăm intimidați sau să renunțăm la misiunea noastră. Ne păstrăm credința în bine, în democrație, într-un stat de drept funcțional, rămânem pe poziții. 

Dacă această strategie a ministrului Burduja reușește, nu doar Greenpeace România e în pericol. Întreaga societate civilă pierde. Orice ONG care ar îndrăzni să conteste proiecte toxice sau ilegale ar putea fi dizolvat, hărțuit, amendat sau pur și simplu sufocat. Ministrul Burduja și Romgaz lovesc în dreptul fiecăruia dintre noi de a spune “nu sunt de acord”, de a merge în instanță, de a cere socoteală.

Sperăm totuși să trecem cu toții peste acest moment, care nu e doar un SLAPP împotriva unui ONG de mediu, ci un test de stres pentru democrația românească. Când statul confundă contestarea cu trădarea, protestul devine un act de igienă democratică. Nu trebuie niciodată să încetăm să protestăm, atâta timp cât politicienii vor să ne ia acest drept.