Mai bine de doi ani am explicat, am discutat, am propus, am așteptat, am insistat. De partea cealaltă – Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), instituție cu rol important în elaborarea cadrului de reglementare pentru formarea și funcționarea comunităților de energie. În realitate însă, ANRE s-a ascuns constant în spatele unor justificări legale convenabile și a unei culturi a inacțiunii.

În continuare, voi trece în revistă principalele strategii folosite de ANRE în acest timp pentru motivarea lipsei unui cadru clar de reglementare a comunităților de energie. Am solicitat mereu transparență, dialog și implicare în procesele de lucru. Răspunsurile primite, însă, conturează o realitate diferită: întârziere, evitare și pasivitate.

Strategia 1: „Nu e nevoie! Iar dacă oamenii nu cer, noi ce să facem?”

După ceva insistențe în a obține un răspuns oficial, o primă poziționare a ANRE a venit în noiembrie 2023: nu e nevoie de intervenții speciale în cadrul de reglementare, pentru că nu există bariere în calea apariției comunităților de energie. Evaluările realizate de specialiștii instituției nu identificau „bariere de reglementare și administrative nejustificate”, ci doar „aspecte care nu au fost detaliate suficient”. Mai mult, ANRE preciza că nu primise nicio solicitare concretă din partea cetățenilor care să indice probleme punctuale pentru cei care ar fi vrut să inițieze astfel de proiecte. O abordare care pare logică la prima vedere, dar care ignoră realitatea: un cadru confuz și neterminat descurajează exact inițiativa civică pe care ANRE pretindea că o așteaptă.

Autoritatea nu a putut susține această strategie prea mult. În februarie 2024, Memorandumul pentru Comunități de Energie a adus în prim-plan vocea autorităților locale, a organizațiilor și grupurilor civice care își exprimau dorința de a înființa comunități de energie și solicitau finalizarea cadrului de reglementare — documentul a avut 51 de semnatari la lansare, iar lista a continuat să crească, depășind 100 de susținători. 

Ulterior, în martie 2024, primul studiu din România dedicat acestui subiect – realizat de Greenpeace – a arătat că existau deja numeroase inițiative aflate în diverse stadii de dezvoltare. Toate proiectele aflate într-un stadiu conceptual avansat (10) indicau același lucru: barierele legislative nu sunt o iluzie, ci o problemă reală care împiedică cetățenii și autoritățile locale să avanseze pe calea comunităților de energie.

Strategia 2: „Nu avem legislație primară, nu putem face nimic”

După ce prima tentativă de a evita subiectul s-a lovit de dovezi tot mai clare din teren, ANRE a trecut la o justificare nouă: „nu avem legislație primară, nu putem face nimic.” Aceasta a devenit rapid mantra oficială. Fără modificări la Legea Energiei (123/2012) sau la principalul act normativ dedicat comunităților de energie (OUG 163/2022), instituția s-a declarat blocată, cu mâinile legate. Practic, ANRE se așează confortabil pe margine și așteaptă ca Ministerul Energiei să facă prima mișcare. 

Problema? Alte țări europene n-au stat pe tușă în așteptarea unei legi perfecte – și nici ANRE n-ar fi trebuit s-o facă. Studiul pe care l-am lansat în 2024 indica puncte clare în care intervenția autoritățiii era necesară chiar și în lipsa unei modificări a legislației primare: puteau fi lansate campanii de informare pentru populație, puteau fi reglementate și implementate sisteme necesare pentru viitoarele comunități de energie, precum cele de contorizare netă și contorizare virtuală netă – utile nu doar pentru acestea, ci și pentru prosumatori.

Chiar și această strategie de amânare a început să se clatine odată cu apariția proiectului de Ordonanță de Urgență elaborat de Ministerul Energiei, care vine să clarifice cadrul legislativ. Cu toate limitele sale, proiectul există și așteaptă adoptarea, ceea ce înseamnă că ANRE nu se mai poate eschiva – are obligația să elaboreze normele de aplicare. Interesant că, deși a fost invitată în grupurile de lucru, prezența autorității a fost mereu discretă, iar contribuțiile sale – minime.

Strategia 3: „Facem doar ce trebuie și atât, ca să nu deranjăm pe nimeni”

O altă strategie adoptată de ANRE este aceea de a da impresia că face ceva, dar fără să deranjeze echilibrul convenabil status-quo-ul sistemului energetic. Astfel, după ce instituția evită să intervină și se ascunde în spatele lipsei legislației primare, atunci când, totuși, decide să facă ceva – de exemplu, modelele de reglementare propuse în toamna lui 2024 – rezultatul este dezamăgitor. Propunerile menționate nu valorificau flexibilitatea oferită de legislația europeană și ignorau nevoile din teren. În loc să încurajeze participarea cetățenilor și a autorităților locale, ele creau noi obstacole, iar acest lucru a fost sesizat imediat de organizațiile care lucrează pe subiect.

Sub pretextul unei abordări „nediscriminatorii” față de toți participanții la piață, ANRE ajunge să trateze comunitățile de energie formate din cetățeni și autorități locale exact ca pe o companie energetică mare, cu resurse și personal specializat. În teorie, toți sunt egali. În practică, însă, principiul proporționalității – prevăzut explicit de directivele europene – dispare cu desăvârșire din abordarea instituției. Aparent, pentru ANRE, a trata pe toată lumea la fel înseamnă să impui aceleași obligații administrative și tehnice unui grup de vecini ca unei firme din energie cu departament juridic și echipă de trading.

Strategia 4: „Conversații amânate, soluții întârziate”

Atunci când e pusă față în față cu actori interesați de reglementări clare și ambițioase, ANRE preferă să evite contactul direct. Am solicitat audiențe încă din 2024, tocmai pentru a avea un dialog onest despre blocajele din calea comunităților de energie. Răspunsul a fost mereu același: „etapa actuală nu o justifică”. În locul unei conversații reale cu actorii implicați, instituția promite că, la un moment dat, materialele vor fi publicate pe site și că va exista posibilitatea de a trimite observații scrise sau de a participa la o dezbatere publică. Dar, până atunci, se evită orice întâlnire care ar putea pune întrebări incomode sau ar solicita asumarea unor decizii clare.

Această evitare vine în ciuda faptului că, inițial, ne-am adresat ANRE cu toată deschiderea și disponibilitatea pentru colaborare. Am oferit sprijin, acces la resurse de bune practici și conexiuni cu experți din domeniu. De altfel, reprezentanți ai ANRE au luat parte, în aprilie 2023, la o vizită de studiu în regiunea Bruxelles, organizată de Greenpeace România, în parteneriat cu Reprezentanța Comisiei Europene în România și cu sprijinul Federației Europene a Comunităților de Energie (REScoop). Scopul vizitei a fost de a oferi exemple concrete, inspirație și sprijin pentru dezvoltarea comunităților de energie în România.

Cât mai poate ANRE să întârzie când cetățenii suferă?

România traversează o perioadă dificilă, în care ridicarea plafonării prețurilor la energie, inflația și măsurile de austeritate afectează în lanț familiile, autoritățile locale și firmele mici și mijlocii — toți ar fi putut beneficia de protecție și autonomie energetică dacă reglementările pentru comunitățile de energie ar fi fost deja implementate.
Noul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, a declarat recent că „viitorul este al comunităților de energie”. Deși rămânem rezervați până când vom vedea acțiuni concrete din partea ministerului — mai ales în contextul unui mandat anterior care a promis mult, dar nu a livrat — este evident că România are nevoie urgentă de măsuri clare pentru a sprijini dezvoltarea comunităților de energie și a reduce vulnerabilitățile energetice. Tocmai de aceea, orice amânare suplimentară din partea ANRE nu mai poate fi justificată. Vorbim deja de o formă de iresponsabilitate față de cetățeni.