A trecut mai puțin de o lună de când am lansat petiția Stop poluării cu plastic, semnată deja de peste 15.000 de persoane. Vă mulțumim! Săptămâna trecută, am publicat raportul Viitor aruncat la gunoi, în care am arătat că, în toiul crizei poluării cu plastic, marile companii promovează soluții false drept soluții viabile și distrag atenția cetățenilor de la cele sustenabile, accesibile și care ar putea avea un impact real pe termen lung. Desigur, nu ne oprim aici, fiindcă lupta este complexă, responsabilitatea este împărțită, și nu există o singură rezolvare. Este esențial să ne informăm corect, să amplificăm mesajul și să continuăm să cerem, în mod hotărât, un viitor #FaraPlastic.
În România, eforturile de combatere a crizei poluării cu plastic sunt mai degrabă minore, fragmentate, și ignoră, în general, consecințele extrem de nocive pe care atât noi, cât și mediul înconjurător, trebuie să le suportăm zi de zi.
Potrivit unor estimări ale Băncii Mondiale, cantitatea de deșeuri generate la nivel global va crește de la 2010 milioane de tone în 2016 la 3400 milioane de tone în 2050. Este de la sine înțeles că sistemele de reciclare nu pot să țină pasul cu acest volum uriaș. Însă ce se întâmplă cu deșeurile din plastic colectate, dar nereciclate, în ultimă instanță? În nicio țară nu se reciclează eficient toate ambalajele din plastic, așa că, în mare parte, acest material „cu valoare redusă” e aruncat la gropile de gunoi, ars în incineratoare care emit gaze cu efect de seră și poluanți în aer, sau e abandonat în mod neglijent. Covârșitoarea majoritate a întregului plastic produs vreodată la nivel mondial a fost răspândită în mediul înconjurător – 12% din plastic a fost incinerat și 70% dus la gropile de gunoi sau aruncat direct în natură.
Pentru a ieși din cercul vicios al unei economii încă liniare, a limita epuizarea resurselor și a reduce deșeurile generate, a fost lansat, la nivelul Uniunii Europene, conceptul de economie circulară, adică extinderea ciclului de viață al unui produs prin reutilizarea, repararea și reciclarea părților componente, pentru a atinge idealul de „zero deșeuri.” Această inițiativă este reprezentată de Directiva cadru privind gestionarea deșeurilor, care impune statelor membre să atingă anumite ținte de reciclare a deșeurilor, și anume 50% în 2020, 55% până în 2025, 60% până în 2030 și 65% până în 2035.
Din nefericire, România se numără printre cele 14 țări membre ale UE care riscă să nu poată îndeplini ținta de reciclare a deșeurilor de 50% în 2020. Din analiza Comisiei Europene reiese că principalele cauze ale problemei sunt legate de faptul că:
– Procesul de colectare selectivă a deșeurilor nu este implementat suficient
– Nu au fost adoptate suficiente stimulente pentru direcționarea deșeurilor către reciclare. România reciclează doar 13% din deșeuri, iar rata de eliminare a deșeurilor prin depozitare finală la rampele ecologice este de 69%, printre cele mai ridicate din Europa
– Schemele privind răspunderea extinsă a producătorului în ceea ce privește ambalajele nu sunt eficiente și nu au capacitatea de a acoperi costurile colectării selective
– Nu există o infrastructură de susținere a colectării selective, ceea ce îngreunează implicarea cetățenilor în acest proces
Chiar dacă reciclarea nu se poate substitui nevoii de a reduce considerabil cantitatea de ambalaje de unică folosință și nu reprezintă nicidecum o justificare pentru creșterea producției de plastic, ea are un rol important în tranziția către o economie fără plastic. Chiar și așa, este evident că România nu și-a onorat promisiunile nici măcar în acest sector, ceea ce ne vulnerabilizează în fața unei proceduri de infringement. Referitor la asta, citește mai multe și despre reacția Ministrului Mediului, Costel Alexe. Nu este suficient să existe prevederi legislative, ele trebuie să aibă și aplicabilitate practică pentru toți actorii implicați. La fel de important este ca măsurile să fie abordate în ansamblu, ca schemele privind răspunderea extinsă a producătorilor să fie îmbunătățite și ca noile sisteme create să fie funcționale și instituite și la nivelul unităților administrativ-teritoriale.
Problema trebuie rezolvată, în primul rând, la sursă. Producătorii și comercianții trebuie să reducă treptat și apoi să renunțe la producția ambalajelor din plastic de unică folosință și să investească prioritar în sisteme reutilizabile, venind astfel în întâmpinarea noastră, a cetățenilor, în eforturile noastre de a avea o experiență de consum care să nu dăuneze sănătății noastre și a mediului; în același timp, trebuie să revizuiască politicile stabilite de asociațiile cu care colaborează și să se asigure că acestea funcționează în conformitate cu valorile lor sociale și ecologice.
Autoritățile, la rândul lor, trebuie să prioritizeze politici publice care să pună în centru sănătatea oamenilor și a mediului și să creeze un cadru legal favorabil, în care eforturile cetățenilor să poată fi realmente implementate.
Noi continuăm să adoptăm un comportament responsabil față de natură și de noi înșine, evităm produsele ambalate inutil în plastic de unică folosință și ne obișnuim să refolosim cât mai mult și să aruncăm cât mai puțin. De exemplu, te-ai întrebat vreodată câte peturi din plastic arunci într-o lună, după o singură utilizare? Pentru apă, este foarte simplu să folosești un recipient reutilizabil pe care îl poți alimenta folosind o cană de filtrare, dacă nu ai încredere să bei apă direct de la robinet. Sau câte pungi consumi inutil la supermarket, când ai putea să ai mereu la tine o sacoșă de umăr reutilizabilă?
Vrem ca mesajul nostru să ajungă la cât mai mulți oameni. Vrem să ne asigurăm că viitorul, acel viitor verde și curat, nesufocat de plastic, are o șansă. Lupta pe care o ducem devine relevantă dacă produce schimbări pe termen lung.
Discuţie
CRIZA ENERGETICA - TIMERMAN Alarmati de preturile la energie care sunt aproape duble decat in SUA, legiuitorii europeni au permis deschiderea minelor inchise in ultimele doua decenii. Mineritul prinde viata in Europa. In ROMANIA trebuie INCHIS Acest Apetit al Europei pentru energie ieftina a redeschis mine inca din 2015, Unde credeti? In tara lalelelor, in tara morilor de vant, in tara lui Timerman. OLANDA a deschis in 2015 - 3 exploatari miniere si este urmata be: - Germania - Vattenfalll AB a inaugat simbata 27.02.2021 exploatarea din orasul medieval Proschim, unde urmeaza sa darame si o parte din cladiri; - Polonia - PGE SA extinde exploatarea din Turow - Cehia - CEZ AS extinde exploatarile de suprafata care produc lignit distrugand Horni Jiretin, un oras cu o istorie de peste 750 de ani, Aceste tari pregatesc alternative la SIGURANTA ENERGETICA In Germania, de exemplu, in regiunea Lausitz 22.000 de slujbe sunt asigurate de minerit. Țara morilor de vânt stă cel mai prost în atingerea țintei de regenerabile 6%. Olanda va plăti Danemarcei 100 de milioane de euro să-și aproprie cel puțin 8 TWh din surplusul de energie din surse regenerabile danez, în efortul de a-și îndeplini obiectivul UE, conform Euractiv.com. OLANDA - Producția termocentralelor pe cărbune a crescut pana in 2015 cu peste 15%, astfel încât ponderea acestei surse în mixul energetic olandez a depășit 20%. Pe de altă parte, în 2015, a intrarea în funcțiune alte trei termocentrale de înaltă eficiență, dotate cu instalații de capturare și stocare a emisiilor de dioxid de carbon. Spre deosebire de România, Olanda nu a reuși să isi îndeplinească ținta asumată de UE privind ponderea regenerabilelor în mixul energetic și, cu toate acestea, i s-a încredințat de către Comisia Europeană responsabilitatea executivă a implementării Strategiei de decarbonare a Uniunii, așa-numitul Green New Deal european. CODASA ENERGIEI VERZI Olanda intenționează să-i convingă pe toți membrii UE să stabilească un nou obiectiv și să obțină o reducere cu 55% a emisiilor de CO2, în loc de 40%, așa cum s-a planificat anterior. Romania are o putere instalata de 40% energia din carbune, ar fi putut echilibra sistemul national de energie, dar in functiune avem daor 20% din acest sistem ENERGIA PAMANTULUI = Biomasa, Carbunele si Geotermala sunt singurele surse reale de energie si le avem din abundenta, deasemeni dispunem de tehnologii pentru desulfurare si reducere de CO2.