România nu a respectat valorile limită pentru protecția sănătății umane pentru dioxidul de azot (NO2) și nu a luat măsurile adecvate pentru a menține perioadele de depășire cât mai scurte.

Prin urmare, Comisia Europeană a decis sa înceapă o nouă procedură de infringement similară cu cea în care România a fost condamnata recent de CJUE pentru aerul poluat cu praf (PM10) din București. 

Mai mult, Comisia Europeană semnalează unele deficiențe în monitorizarea concentrațiilor de dioxid de azot (NO2) din București. “Comisia solicită de asemenea clarificări cu privire la monitorizarea corespunzătoare a concentrațiilor de dioxid de azot (NO2) într-una dintre aglomerări (București). Prezența unor concentrații ridicate de NO2 implică riscuri pentru sănătatea umană.” 

Deficiențele în monitorizarea concentrațiilor de dioxid de azot din București au fost prezentate încă din 2019, atunci cand mai mulți voluntari Greenpeace au monitorizat timp de 3 zile, nivelul poluării aerului cu dioxid de azot (NO₂) la stația de autobuz Piața Romană. Măsurătorile au arătat ca nivelul poluării cu dioxid de azot (NO₂) în stația de autobuz din Piața Romană este de aproximativ două ori mai mare decât cel înregistrat în același timp la cele mai apropiate stații oficiale de monitorizare a calității aerului din trafic. Acest fapt sugerează o amplasare defectuoasă a stațiilor de monitorizare a calității aerului din trafic.

În București sunt două stații oficiale de tip trafic care monitorizează concentrațiile de dioxid de azot (NO2). Stația oficială B6 Cercul Militar a funcționat la parametri optimi și a oferit date pentru intervalul respectiv, însă, în același timp, cealaltă stație oficială de tip trafic – B3 Mihai Bravu – nu a înregistrat date, aceasta fiind nefuncțională pentru o lungă perioadă de timp în 2019. Această întrerupere la stația B3 Mihai Bravu a dus la o lipsă de date pentru informarea populatiei și, la final de an, la imposibilitatea calculării mediei anuale pentru 2019 și compararea ei cu limita existentă pentru protecția sănătății umane – fapt confirmat și de Comisia Europeană prin această procedură de sancționare.

Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atât pentru oameni cât și pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decât cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la concentrații reduse afectează țesutul pulmonar. Populația expusă la acest tip de poluanți poate avea dificultăți respiratorii, iritații ale căilor respiratorii, disfuncții ale plămânilor. Expunerea pe termen lung la o concentrație redusă poate distruge țesuturile pulmonare ducând la emfizem pulmonar. Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.

România a primit un termen de 4 luni pentru a lua măsurile necesare în vederea remedierii deficiențelor identificate de Comisie. Concret, în următoarele 4 luni, România trebuie să:

A) să ia măsuri privind îmbunătățirea calității aerului înconjurător prin reducerea traficului auto. Aceasta masura se poate realiza prin eficientizarea mijloacelor de transport public, prin dezvoltarea unei rețele de piste de biciclete sau prin instituirea unor zone restricționate sau interzise traficului auto.

B) să măsoare concentrațiile de dioxid de azot (NO2) într-un mod corespunzător și în locul potrivit. Aceasta masura sa poate realiza prin extinderea rețelei oficiale de monitorizare a calității aerului, prin amplasarea unor noi stații de tip trafic în zone relevante din București, dar și prin relocarea unor stații existente care a căror amplasare a devenit irelevanta intre timp.

C) să informeze publicul în timp real cu privire la nivelul poluării din trafic și să raporteze despre gravitatea poluării. In acest moment informarea se face pe www.calitateaer.ro, însă platforma nu prevede un sistem eficient de alertare. În acest sens mai multe ONG-uri au dezvoltat rețele independente de monitorizare a calității aerului, tocmai pentru a informa publicul eficace cu privire la nivelul de poluare la care se expun. Aceasta direcție trebuie urmată și de către Ministerul Mediului prin dezvoltarea unei rețele oficiale de monitorizare a calității aerului cu acoperire extinsă prin senzori.

Car exhaust fumes, London. © Greenpeace / Maggie Gowan Implică-te